Alaptarea copilului la san dupa 2 ani? Am intrebat specialistii

Sa pornim de la argumentele pro (valoarea nutritiva, imunologica si emotionala a alaptarii) si sa vedem care este cealalta perspectiva a specialistilor.

Alaptarea dupa 2 ani: Valoarea nutritiva a laptelui matern

"Dupa un an jumatate, majoritatea compusilor din lapte nu mai au nicio eficacitate, sanul este folosit doar pe post de linistire", ne spune doamna Gabriela Cojoc, doctor pediatru si medic de familie, in cadrul clinicii Sfantul Spiridon, din Bucuresti.

"Necesarul caloric si energetic al copilului este diferit in perioada de sugar, fata de perioada de copil. Deja, de pe la 1 an si jumatate, actul alaptarii nu isi mai indeplineste functia de hranire, nici cantitativ, nici calitativ", afirma si doamna Augusta Ghita, doctor pediatru in Bucuresti.

"Din momentul instalarii limbajului si aparitiei comunicarii verbale (9-12 luni), relatia mama-copil, consolidata pana atunci prin alaptat, este profunda si stabila. Nu mai este necesara alaptarea, deoarece, pentru o dezvoltare somatica sanatoasa, alimentatia deja diversificata ii asigura copilului aportul nutritiv optim", declara un alt doctor. Doamna este medic de familie in Braila si prefera sa ii pastram anonimatul.

"Am observat, la aproape toti copiii pe care ii am sub supraveghere ca medic de familie, ca, in jurul varstei de 1 an, au respins ori au minimalizat alaptatul, ei singuri. Daca alaptatul prelungit ar fi fost firesc, reactia copiilor ar fi fost alta.

Nu se poate spune ca este rau sau bine sa se alapteze copilul mai mult de 1 an. Dar se poate spune ca un copil alimentat corect din punct de vedere al diversificarii, la varste peste 1 an, nu mai necesita alaptare, continua doamna doctor."

Alaptarea dupa 2 ani: Valoarea imunologica a alaptarii

"Dupa varsta de 1 an si jumatate, vorbim deja de perioada copilului mic, pentru ca cea de sugar s-a incheiat. Sunt etape diferite de dezvoltare imunologica si fizica, ce nu se suprapun. Alaptarea extinsa pana la varste de 2-3 ani sau mai mult nu este dovedit ca ofera o protectie imunologica mai buna", aflam de la doamna doctor pediatru Augusta Ghita.

"Pana la 6 luni, copilul are anticorpii din viata intrauterina si din laptele matern. Dupa 6-7 luni, intra in actiune propria imunitate, care nu mai este atat de influentata de laptele matern. Rezistenta la infectii, pana la urma, este dictata de codul genetic. In practica, avem cazuri de copii alaptati care sunt totusi sensibili.

Pe de o parte, pentru ca se uita usor ca tot ceea ce mananca mama si stilul ei de viata influenteaza calitatea laptelui. Pe de alta parte, apar modificari hormonale in corpul mamei, inca de la revenirea ciclului menstrual. La randul lor, trecand prin lapte, acestea pot produce modificari la bebelus, cum ar fi, de exemplu, aparitia unei pilozitati."

Medicul de familie aproba. "Calitatile laptelui de mama (ne spune doamna doctor) in ceea ce priveste beneficiile asupra sistemului imunitar al copilului, sunt prezente in mod special in perioada de nou-nascut, cand imunitatea acestuia se afla la "inceput de drum". Colostrul - laptele din primele 3-4 zile de la nastere - este bogat in imunoglobuline, niste proteine cu rol anti-infectios.

Pe masura ce copilul vine in contact cu diversi agenti patogeni, ce dau imbolnaviri mai usoare sau mai severe, el isi "educa" sistemul imunitar sa fabrice pe viitor "arme" (anticorpi) si sa fie pregatit. Astfel ca, la o infectie ulterioara, manifestarea clinica a bolii sa fie mult diminuata.

Asadar, socializarea, relationarea cu alte persoane, duce in timp la consolidarea imunitatii copilului, prin existenta unei "experiente" a organismului vis-a-vis de infectii. Prin prezenta anticorpilor specifici, protectori. Iar un copil izolat, supus alaptarii prelungite, care nu are organismul antrenat in lupta cu microbii, va avea un sistem imunitar mai deficitar."

Alaptarea la san dupa 2 ani: Valoarea emotionala a alaptarii

Am cerut parerea doamnei doctor, medic de familie in Braila. "Alaptatul reprezinta un moment deosebit al comunicarii mama-copil, in primele 6-9 luni de viata ale sugarului.

Contactul ochi in ochi stabileste comunicarea mama-copil si exprima atasamentul reciproc. Sugarul asteapta ora de masa (alaptatul) nu numai pentru ca isi va potoli foamea, ci si pentru ca acest moment reprezinta un prilej de comunicare cu mama sa. Astfel ca superioritatea alimentatiei materne consta nu doar din avantaje nutritionale evidente, ci si din clipe unice de comunicare intima si optima mama-copil.

Incetul cu incetul, comunicarea non-verbala este inlocuita. La 2 luni, un sugar normal dezvoltat zambeste social; pana la 6 luni, zambeste provocat; dupa 6 luni, el devine selectiv. Si, cam in jurul varstei de 1 an, se instaleaza comunicarea verbala. Atunci apar primele manifestari de autonomie ale copilului - cand acesta doreste sa manance singur.

Incurajand autonomia copilului, incurajam si relatiile cu alte persoane decat mama, fapt care va duce la o mai buna socializare. Dezvoltarea psihica, personalitatea copilului, este deja conturata si depinde foarte mult de familie. Nesiguranta mamei sau/si a copilului este sustinuta de alaptatul prelungit (peste 1an). Un copil bine dezvoltat care stie sa comunice verbal si gestual nu mai are nevoie sa fie alaptat!"

Alaptarea la san dupa 2 ani... sau intarcarea?

"Cred ca extinderea perioadei de alaptare creeaza o dependenta nu numai fizica, ci si emotionala, intre mama si copil. Impinsa dincolo de limita fiziologica, poate duce la tulburari de adaptare si comportament: mama devine hiperprotectoare si copilul anxios", observa doamna doctor Augusta Ghita.

"Personal, tendinta de a prelungi perioada de alaptare mi se pare exagerata, atat timp cat la 2, 3, 4 ani, copilul are dentitie, incepe sa foloseasca lingura, sa manance singur si sa capete deprinderi care il ajuta sa devina independent."

?

"Cam de la 6 luni, laptele matern nu mai are compozitia nutritiva completa (cel mai frecvent), asa ca, incet-incet, devine mai mult o chestiune de supt decat de functie biologica", este de parere Cristina Marioglou, psiholog. "Nu degeaba spune poporul roman "l-a intarcat tarziu" sau "nu este inca intarcat".

Legatura simbiotica sau chiar functia de inglobare - dimensiunea, durata, intensitatea - sunt strict in responsabilitatea mame. Copilului ii place sa ramana in stadii de dezvoltare timpurii, pentru ca ii asigura confortul, siguranta. Dar mamele risca sa isi excluda copii de la stadii psihologice si biologice de dezvoltare, urmand ca apoi sa "ii arunce" abrupt intr-o etapa pentru care nu sunt pregatiti."

Alaptarea la san dupa 2 ani: Ce spun psihologii?

Pare ca parerea psihologilor este controversata si retinuta. Intr-adevar, alaptarea este ceva atat de intim, de primitiv si in acelasi timp de delicat, incat nici o judecata de valoare nu isi are locul aici. Daca nici stiintele exacte nu se pun de acord si vin cu noi informatii despre compozitia laptelui matern, cu atat mai putin isi permite psihologia sa dea un verdict.

"Copilul, imediat dupa nastere, este alaptat pentru ca nu are dinti si sistem digestiv bine dezvoltat. Dupa ce ii dau dintii si poate manca singur, laptele matern este imbinat cu tot felul de alimente pasate, pana ce acesta reuseste sa manance aproape orice. Cam in acelasi ritm se dezvolta si se adapteaza sistemul lui digestiv. Dorinta mamei de a-si tine copilul la san in mod prelungit nu face altceva decat sa il infantilizeze si sa il faca dependent de ea.

Este ca si cum i-ar spune, prin acest gest (de alaptare excesiva si inutila dupa o anumita varsta!): tu esti inca mic si nu poti sa te descurci fara mine; esti dependent de mine. De ce mi-as mai alapta copilul, daca i-au dat dintii si poate manca orice? De ce i-as da eu sa manance, daca se poate descurca si singur? De ce l-as mai imbraca si incalta eu, daca e in stare si el sa faca toate astea? De ce l-as mai duce in brate daca a invatat sa mearga singur?

Desigur, fiecare mama isi poate alapta copilul si pana la 20 de ani, daca asa crede ea ca este firesc. Dar este un fel de ingradire si stopare a evolutiei sale...", continua psihologul Cristina Marioglou.

??

Luiza Stefan, psiholog si psihoterapeut in formare (la Asociatia Romana de Psihoterapie Centrata pe Persoana) ne impartaseste din experienta ei.

"Am intalnit acum un an jumate o psihoterapeuta englezoaica ce recomanda alaptarea si dormitul in pat cu copilul, pana cand acesta nu mai vrea singur. Unii psihologi cred ca a alapta cat mai mult, pana pe la 3 ani, ofera o siguranta pe termen lung copilului. Ca, departe de a-l face pe copil dependent, aceasta siguranta o sa fie baza pentru bunastarea lui emotionala, cand va creste.

Eu nu stiu cum este mai bine. Cred ca asa cum simte mama: relatia ei cu copilul conteaza, cum se vede ea in acest rol de a se darui copilului prin lapte. Am avut o cunostinta care a incetat sa alapteze cand fetita ei a mers la gradinita, pe la 3 ani si ceva. Se simteau bine amandoua cu ritualul acesta, o alapta doar seara la culcare.

O alta participanta la un curs pentru parinti venise cu fetita de vreo 2 ani jumate si, ca sa o tina ocupata, o alapta. Era convinsa ca face ce este mai bine pentru ele. Chiar daca fetita o mai musca, ea ii spunea de fiecare data ca o doare, ii vorbea mult si cu intelegere.

Ambele mamici aveau o relatie buna cu fetitele lor, aratau multa disponibilitate emotionala si comunicau mult si verbal cu copilele, deci cred ca alaptarea venea in acest context in care nu era traita ca un sacrificiu sau ca un "must be". La baietei nu stiu, probabil acolo interdictiile psihanalitice sunt mult mai puternice.

?

Eu i-am alaptat pe baietii mei pana pe la 8 luni, cand nu au mai vrut ei. Cred ca exista un astfel de moment la fiecare copil, cand se poate desprinde de "tzitzi" sau cand este ajutat sa o faca, datorita contextului, de exemplu mama care pleaca de acasa mai mult ... Cred ca majoritatea au acest moment intre 1an-1 an jumate, cand sunt foarte curiosi, exploratori si incep sa manance hrana solida. Si nici nu mai au stare, nu mai au chef de stat la piept, decat in momentele de oboseala sau cand au nevoie de alinare.

Asa ca, o perioada, inainte de a renunta definitiv, este pastrat obiceiul asta de a se cuibari la piept, nu pentru lapte, ci pentru drag. Este un ritual care poate face bine copilului: lucrurile sunt previzibile, mama este disponibila si calda, exista alinare.

Concluzia mea: important este ca alaptarea sa fie in primul an cat mai lunga, pentru ca ajuta la imunitate si la atasament. Apoi, fiecare mamica si fiecare copil, in relatia dintre ei, unica, stie mai bine cand vine momentul de terminat. Nu moda stabileste, moda poate face rau: fie este prea devreme, fie se amana prea mult..."

Alaptarea la san dupa 2 ani: Ce spun mamicile

Diana, mamica unui baietel de cateva luni: "Nu sunt de acord ca un copil sa fie alaptat pana la 5-6 ani, mi se pare urat sa vezi un copil in toata firea, maine poimaine barbat, sugand inca la sanul mamei. Nu am hotarat inca pana cand sa alaptez, dar oricum, mai mult de 1 an jumatate, nu. Am inceput sa dau baiatului meu si legume si fructe si lapte de capra, dar continui sa il alaptez."

Daniela, mamica lui Edgar, de 1 an: "Din cate m-am documentat si am mai vorbit si cu moasa, cel mai ok ar fi ca mama sa isi alapteze pruncul pana in jurul varstei de 2 ani. Personal, as vrea sa il pot alapta cel putin 2 ani, chiar si dupa, cat vrea el... acum bineinteles nu pot spune sigur cum o sa fie peste un an si ceva, dar eu asa as vrea. Cunosc chiar aici o romanca, fetita ei are aproape un an jumate si inca o alapteaza; acum se gandea daca sa mai continue sau nu; si oricum, alaptatul peste 2 ani nu este un alaptat zilnic. Poate chiar mai rar, cand simte copilul nevoia de o apropiere mai mare cu mama."

Nely, mama a doi baieti voinici: "Eu personal am alaptat copiii pana la un an si 2 luni, pe cel mare si pana la 4 luni pe cel mic. Pe cel mare l-am intarcat, cum se spune, pentru ca lapte nu mai era nici macar pentru o masa; alaptatul devenise un fel de joaca. Sunt semne care iti spun ce trebuie sa faci. Ca si masa obisnuita pentru cel mic: atunci cand ii este foame, mananca; atunci cand incepe cu joaca, este semn ca trebuie sa te opresti.

Depinde foarte tare de fiecare copil, dar intotdeauna am tinut cont de sfatul medicului, si de starea mea, de ceea ce am simtit ca trebuie sa fac intr-un anumit moment. Au mamicile asa " un ceva" care le determina sa ia o decizie sau alta, potrivita pentru cei mici la un moment dat..."

Tu ce crezi despre alaptarea extinsa?