Următorul articol a fost realizat prin amabilitatea doamnei doctor Alina Antohe, medic pediatru Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Grigore Alexandrescu" București, consultant nutriție pediatrică Med Consult & Care www.alinaantohe.wordpress.com, alinaantohe@yahoo.com:
Deja la vârsta de 6 luni bebelușul începe să stea în șezut și este astfel mai receptiv la ceea ce se întâmplă în jurul lui. Dacă până la această vârstă a fost hrănit doar cu lapte matern sau, în unele situații cu lapte praf, alimentația lui urmează să se schimbe destul de mult; este așadar în pragul așa-numitei diversificări. Pentru mulți dintre părinți este o etapă destul de dificilă, trecându-se de la monotonia alimentației lactate la diversitatea de alimente, gusturi, texturi. Dincolo de noutățile pe care le aduce acest nou pas, vine la pachet și cu multe temeri, întrebări și anxietăți din partea părinților, plecând de la vârsta optimă, până la ordinea introducerii alimentelor și calitatea acestora. Este astfel inevitabil, ca părinte, să nu faci greșeli în alimentația celui mic, însă este esențial ca aceste greșeli să nu-i pună bebelușului viața în pericol. Ca mămică poți culege astfel de informații din cărți de specialitate, din mediul on-line din surse sigure și bine documentate, dar înainte de toate este necesar și sfatul medicului pediatru care urmărește copilul; iar la orice problemă serioasă acesta trebuie informat și consultat. Trebuie astfel că părinții să aibă în vedere următoarele situații pentru a le evita și a proteja sănătatea copilului.
1. Diversificarea precoce/tardivă
Deși OMS (Organizația Mondială a Sănătății) precizează concret faptul că diversificarea alimentației bebelușului se începe la vârsta de 6 luni, încă mai sunt părinți care fie nu cunosc acest aspect, fie din varii motive vor să îi ofere copilului alimente mai devreme sau mai târziu. Însă introducerea precoce (<4 luni) a alimentelor solide poate suprasolicita sistemele digestiv și excretor (renal) ale copilului sau poate declanșa alergii, sistemul imunitar neputându-se apăra împotriva unor alergeni. Nicio introducere tardivă a alimentației de diversificare nu este benefică; și în această situație poate apărea riscul de alergie prin expunerea tardivă la alergeni alimentari, pot apărea tulburări de alimentare ce pot persista și la vârste mai mari sau pot apărea diverse deficiențe (ex.: deficitul de fier, manifestat prin anemie feriptivă).
2. Alimente de la masa adultului
Este esențial ca orice părinte să conștientizeze faptul ca bebelușul nu este un adult în miniatură, ci o ființa de sine stătătoare cu nevoi particulare, astfel și alimentația va fi una specială. Părinții și aparținătorii în general au falsa idee ca celui mic i se face poftă când îi vede pe ei mâncând - nimic mai fals; copilul imită doar comportamentele din jur, fiind modalitatea lui de a învăța, iar în cazul de față învață să mănânce. Astfel, copilul trebuie să primească până la vârsta de 1 an propria mâncare, gătită corespunzător vârstei, evitându-se alimentele de la masa adultului care pot determina alergii, îl pot îneca, pot fi o sursă pentru infecțiile digestive, pot suprasolicita unele organele (ex.: prin consumul de sare) sau pot aduce un surplus caloric pentru vârstă (prin aportul de dulciuri) care pot cauza obezitate.
3. Alimente alergizante
Există o regulă de bază în diversificarea alimentației bebelușului, iar aceasta se referă la respectarea unui interval de 3-4 zile între două alimente introduse succesiv. Acest răgaz nu face altceva decât să le permită părinților să observe cum reacționează organismul la noul aliment, dacă apar reacții alergice sau intoleranțe. Dincolo de această regulă, sunt alimente considerate a avea un potențial alergenic ridicat și astfel trebuie introduse mai târziu în alimentația celui mic, după cum urmează: albușul de ou, fructele exotice, fructele oleaginoase, laptele de vacă/capră, mierea - se vor introduce după vârsta de 1 an, în timp ce alimente precum fructele de mare sau carnea de porc, după 2-3 ani. Este esențial să se respecte aceste indicații, cu atât mai mult în cazul copiilor cu teren atopic sau cu alergii în familie deoarece pot apărea uneori reacții alergice severe care pot pune în pericol viața celui mic.
4. Cereale cu gluten
O discuție din ce în ce mai actuală este reprezentată de riscurile cerealelor cu gluten în alimentație în general și în cea a copilului în particular. Glutenul însă, dincolo de cerealele în care îl găsim (grâu, secară, orz, ovaz) se poate regăsi în cantități mici în multe dintre produsele din comerț, astfel o excludere totală a glutenului din alimentație fără un fundament medical este o aberație. Tocmai de aceea există o fereastră, între 5 și 7 luni, când glutenul ar trebui introdus în alimentația bebelușului, de preferat când acesta este încă alăptat. Introducerea acestuia fie mai devreme, fie mai târziu, poate crește riscul de apariție a intoleranței la gluten sau a bolii celiace, o afecțiune serioasă și cu un impact mare asupra vieții individului.
5. Alimente bucăți
Undeva după vârsta de 8 luni bebelușul va începe să primească și bucăți de alimente pe care să le mănânce cu mâna, așa-numitele "finger food". Acest aspect este important în dezvoltarea masticației, precum și în trecerea către alimentația ulterioară vârstei de 1 an. Este însă esențial ca aceste alimente să fie date copilului sub stricta supraveghere a adultului, să aibă o consistență moale pentru a putea fi mestecate cu gingiile (primii molari apărând abia în jurul vârstei de 15 luni). Principala îngrijorare este aceea de aspirare a alimentului respectiv, adică ajungerea acestuia în căile respiratorii și nu în tubul digestiv. Aceasta este o situație ce poate pune în pericol viața copilului fie prin obstrucția completă a căilor respiratorii și imposibilitatea respirației, fie prin blocarea parțială a acestora cu apariția proceselor inflamatorii trenante, la nivel pulmonar.
6. Laptele de vacă
Laptele, altul decât cel matern sau formulele de lapte praf adaptate vârstei se vor oferi copilului abia după vârsta de 1 an, sau chiar după 2 ani după unii medici. S-a constatat o creștere alarmantă a alergiei la proteina din laptele de vacă, fapt care a dus la aceste recomandări.
7. Igiena
Este foarte important ca hrana bebelușilor să fie preparată respectând reguli stricte de igienă, de la spălarea mâinilor celui care prepară, la spălarea alimentelor și recipentelor în care se gătește, la prepararea termică suficientă a cărnii sau oului (gălbenuș), folosirea de tocătoare diferite pentru alimentele crude și pentru carne, depozitarea corespunzătoare a preparatelor până la servire. Toate aceste reguli scad riscul contaminării preparatelor cu agenți infecțioși, virali sau bacterieni, care pot determina infecții digestive destul de serioase la o vârstă așa fragedă.
8. Optarea pentru anumite alimente
O alimentație sănătoasă este o alimentație echilibrată. Tocmai de aceea, treptat, în alimentația copilului se vor introduce alimente din clase diferite pentru a întruni necesitățile nutriționale unei bune creșteri și dezvoltări. Sunt de evitat situațiile în care copilul refuză un aliment esențial din punct de vedere nutrițional, iar părintele se conformează renunțând la a-i mai oferi acel aliment. Un exemplu tipic se referă la carne ca fiind alimentul indizerabil, însă prin excluderea lui din dieta copilului nu facem nimic altceva decât să scădem drastic ingestia de proteine, să predispunem organismul la o carență de fier și astfel se poate ajunge la malnutriție protein-calorică și anemie feriptivă.
9. Vegetarianismul
Cu toate că este o dietă și un stil de viață îmbrățișat de unele persoane, vegetarianismul nu este o dietă adecvată unui sugar și astfel nu este recomandată în diversificarea acestuia. Eliminând din alimentația copilului alimente precum carnea, oul, lactatele, peștele, ficatul, se poate ajunge la carențe proteice, de vitamine (ex.: vitamina B12) sau de minerale (Ca, Fe).
10. Evitarea dulciurilor
Până la vârsta de 1 an nu se adaugă în mâncarea copilului sare sau zahăr. Așadar, nu trebuie modificat gustul mâncării pentru a fi acceptat de sugar, deoarece acesta va cunoaște gustul pe care noi i-l oferim și nu cel pe care noi îl cunoaștem. Nu este indicat ca pentru a accepta mâncarea să se adauge zahăr pentru ca cel mic să mănânce. Zahărul aduce organismului multe colorii goale, ducând astfel la un aport excesiv energetic și respectiv o creștere ponderală nedorită. Nu trebuie de altfel nici oferite dulciuri de la o vârstă fragedă, ci acestea ar trebui înlocuite tot mai des cu fructe.
Poate părea astfel dificil să introducem alimentele complementare în alimentația copilului nostru, însă este important să cunoaștem câteva reguli ce țin de protejarea sănătății celui mic și apoi ascultând și instinctul copilului să ne bucurăm de momentele de servire a mesei împreună cu copiii noștri.
Mulțumim doamnei doctor Alina Antohe pentru ajutorul acordat în realizarea articolului.
Urmareste-ne pe Google News
