Originile îndepărtate ale suzetei
Cercetări recente efectuate în Italia au demonstrat faptul că primele „suzete” ar data încă de acum 3000 de ani. Descoperiri arheologice din cadrul unor morminte de copii au scos la iveală mici animale din lut, despre care se crede că erau umplute cu miere și agățate la gâtul micuților pentru ca aceștia să le introducă în gură și să se liniștească mai ușor.
În secolul al XV-lea, în Germania, va apărea o lucrare intitulată „Ghidul copiilor mici” (1473), în care se vorbea despre o metodă de calmare a durerilor provocate de apariția dinților: bebelușii primeau o bucată de material textil, în care se găsea zahăr brut. Aceasta era bine legată cu un nod, iar micuții puteau să o țină în gură pentru mult timp. Putem deci să asociem această invenție cu ideea de suzetă.
Pe parcursul secolelelor al XVI-lea și al XVII-lea, în mediul rural din Anglia se utiliza, pe post de „suzetă”, un cocean de porumb. Femeile de atunci apelau la acesta pentru a-și mai proteja sânii în perioada în care bebelușii sugeau mult, dar și pentru a se odihni.
În schimb, în aceeași perioadă, cei din familiile bogate le ofereau copiilor niște „suzete” cu totul speciale: corali, care aveau atașați, uneori, și niște clopoței din metal. Se credea că datorită coralului copilul va fi protejat de vrăji, de descântece sau de epilepsie. În plus, exista din plin convingerea că o bucățică de coral poate calma eficient durerea de gingii. Pe lână coral, bebelușii puteau să primească, pe post de „suzetă”, o bucățică de fildeș sau de os.
Acest model de suzete s-a răspândit rapid și în coloniile britanice, iar cele mai scumpe astfel de „suzete” erau vândute inclusiv cu bănuți de aur și argint. De cealaltă parte însă, cei din familiile modeste le dădeau bebelușilor bucăți de zahăr obținut din trestie-de-zahăr, bețisoare moi din lemn (care aveau atașată o bucățică de dovleac) sau chiar mici ramuri de salcie.
Ce se folosea pe post de suzete în secolul al XIX-lea
În Franța, în familiile nobile se obișnuita ca bebelușii să primească, pentru a-și calma durerile provocate de apariția dinților, lingurițe de argint. Mamele le puneau în gură lingurițe de argint și ieșeau cu bebelușii pe stradă. De altfel, lingurița de argint era văzută ca un simbol al bunăstării și de aici a apărut și expresia „bebeluș cu linguriță de argint în gură” pentru referirea la cei proveniți din înalta societate.
În Lumea Nouă se foloseau însă, ca „suzete”, niște bucăți de pânză de in, umplute cu zahăr. Se formau un fel de ghemotocuri, bine legate cu sfoară. Nu de puține ori, cârpa era înmuiată în whisky sau coniac pentru a calma mai repede durerile cauzate de erupția dentară.
Către finalul secolului al XIX-lea, Sigmund Freud va împărtăși opiniile pediatrului Lindner: cei care vor satisface reflexul de supt al copilului cu o suzetă sau care îl vor lăsa să-și țină degetul în gură fac o mare greșeală. Freud a asociat acest demers cu sexualitatea și a formulat următoarea idee: „copilul căruia i se vor permite oricare dintre aceste lucruri fie va avea o moralitate îndoielnică în viața de adult, fie va fi mai predispus problemelor sexuale, depresiei și altor slăbiciuni”.
Ca soluție pentru ca părinții să evite orice contact al bebelușului cu o suzetă, medicii germani din acea perioadă propuneau ca mânuțele acestuia să fie legate de pătuț sau să i se pună mânuși.
Citește și: Explicatia psihologica a nevoii copilului de suzeta sau de a-și suge degetul
Cum a evoluat ideea de suzetă, din secolul XX și până în prezent
Inițial, suzetele din secolul 20 nu aveau inel de siguranță pentru a preveni înghițirea și erau confecționate din cauciuc de culoare albă, neagră sau maro. S-a constatat și că în special cele din cauciuc alb conțineau plumb, care este toxic.
În anul 1902, compania „Sears” (din SUA) va fi prima care va comercializa pe piață suzete apropiate ca model de cele din zilele noastre. Primul model de astfel de suzetă a putut fi văzut în catalogul companiei din acel an, fiind prezentat sub numele de „rubber teething ring” („inel de cauciuc pentru dentiție”).
Câțiva ani mai târziu după introducerea pe scară largă a suzetelor vor apărea primele controverse legate de utilizarea ei. Mai exact, în numărul din iulie 1909 a celebrului „New York Times”, suzetele erau văzute ca ceva „complet neingienic și periculos”. În plus, autorul acelui articol numea suzetele „Auntie Pacifier”, văzându-le răspunzătoare de eventuale deformări ale dentiției și chiar de răspândirea tuberculozei.
Acest punct de vedere s-a putut remarca și în Europa anilor '20 ai secolului trecut. De pildă, în Franța, în anul 1926, s-a interzis comercializarea așa-numitei „sucette". Aceasta era considerată „un lucru lipsit de igienă, murdar și primejdios” pentru sănătatea și dezvoltarea copilului.
Tot în secolul al XX-lea va apărea de fapt denumirea oficială de „suzetă”. Compania „Playtex" o va înregistra sub numele de „binky", de fapt una dintre cele mai cunoscute „porecle" ale suzetei. În anul 1935, aceasta va comercializa pe scară largă suzete și alte produse destinate bebelușilor.
În prezent, suzetele au forme, culori și dimensiuni foarte variate, fiind confecționate în special din latex sau silicon. Specialiștii le consideră însă mai sigure pe cele făcute din silicon, mai puțin toxic și mai rezistent.
De asemenea, se caută soluții pentru conceperea unor modele de suzete noi, care să înlăture cât mai mult riscul apariției unor probleme ortodontice datorate unei utilizări mai îndelungate a acesteia.
Experții ne sfătuiesc să ținem suzetele departe de temperaturi extreme pentru a le păstra calitatea materialului. Ei ne atrag atenția asupra faptului că orice crăpătură apărută poate fi periculoasă pentru bebeluș, întrucât acesta poate ingera partile din materialul din care este confecționată suzeta.
Nu în ultimul rând, suzetele trebuie dezinfectate permanent, fie într-un dispozitiv special de sterilizare, fie fierte în apă timp de 2-3 minute.
Citește și: Suzeta la bebelusi: pareri PRO si CONTRA
Voi ați mai auzit și alte lucruri inedite despre suzete?
Surse:
www.baby-recipes.com;www.bubbawest.com; www.encyclopedia.com; www.madehow.com; www.nanny.net; www.sheknows.com;www.sg.theasianparent.com
Surse poze:
www.images.mentalfloss.com;www.funnypacifiers.net;www.upload.wikimedia.org; www.usadultliteracy.files.wordpress.com
Urmareste-ne pe Google News
