Rahitismul la bebelusi

Ce este rahitismul?

Rahitismul este o boala cronica care apare datorita fixarii insuficiente de calciu la nivelul oaselor aflate in crestere. In acest sens cu cat cresterea este mai rapida, cu atat posibilitatea ca bebelusul sa faca rahitism este mai mare. Perioada de sugar este cea mai predispusa la aparitia acestei afectiuni.

Cum se manifesta rahitismul?

La varsta cea mai mica, intre 2 si 4 luni, rahitismul afecteaza oasele craniului, remarcandu-se prin inmuierea oaselor regiunii posterioare a craniului si largirea fontanelelor. In jurul varstei de 5-7 luni sunt afectate oasele toracelui, acesta fiind turtit lateral sau bombat anterior cu baza largita si excavata. Cand bebelusul incepe sa se ridice, dupa lunile 8-10, incepe afectarea membrelor inferioare si a coloanei vertebrale. Aceasta din urma formeaza o curba posterioara in regiunea ei dorsolombara. Membrele inferioare se arcuiesc cu aspectul tipic de tibie in iatagan (osul gambei). . Alte simptome care ne pot sugera instalarea rahitismului la bebelus sunt intarzierea aparitiei dentitiei si de multe ori dezvoltarea neuromotorie si psihica.

Cine este indeosebi predispus la rahitism?

Rahitismul apare in formele cele mai grave in special la prematuri, gemeni sau la sugarii care s-au nascut cu o greutate mica.

Care sunt cauzele rahitismului?

 

Cauzele care duc la aparitia acestei tulburari sunt in principal legate de insuficienta vitaminei D cantitative in organismul bebelusului. Consecinta carentei de vitamina D este tulburarea metabolismului calciului si fierului, acestea fiind absorbite in cantitati insuficiente in intestin, nu se mai realizeaza reabsorbtia de catre rinichi; cantitatea de calciu si fosfor in sange scade si este astfel perturbata mineralizarea oaselor (depunerea sarurilor de Calciu in oase). Secundar unei carente de vitamina D apare si un dezechilibru in metabolismul calciului si fosforului, fie cu tulburare de absorbie a acestor elemente la nivel intestinal, fie in reabsorbia lor de la nivel renal. Astfel apar acele modificari ale structurii osoase: ingrosarea oaselor craniului, deformarea bazinului, a coloanei vertebrale si in special a membrelor.

Spre deosebire de celelalte vitamine care provin in cea mai mare parte din dieta, vitamina D necesara organismului survine numai intr-o proportie de 15-20% din alimentative (ficat, galbenus de ou, lapte, unt). Tot in cantitati mici se mai formeaza in piele prin transformarea precursorului vitaminei D ( provitaminei D) sub influenta razelor ultraviolete.

 

 

Cum tratam rahitismul?

Avand in vedere frecventa sporita a cazurilor de rahitism la bebelusi pe intreg globul, si faptul ca acesta favorizeaza la randul sau imbolnavirile (cele pulmonare in special - datorita modificatii conformatiei normale a toracelui, ceea ce va determina anomalii strucuturale si functitonale in cadrul procesului de respiratie), cea mai importanta masura este prevenirea (profilaxia). Aceasta preocupare incepe inainte de nasterea copilului. In acest scop medicul recomanda viitoarei mamici vitamina D si calciu. Se incearca in acest mod evitarea decalcifierilor la mama si a rahitismului la copil.

Dupa nastere, regimul de viata, alimentatia si calirea organismului prin intrarea in contact cu factorii naturali (aer, apa si soare) pot preveni aparitia rahitismului la bebelusi.

In ceea ce priveste alimentatia, se recomanda alimentarea la san a bebelusului cel putin in primele luni de viata. De asemenea este de preferat evitarea excesului de fainoase, in special a grisului.

Aplicarea acestor masuri generale de prevenire a bolii trebuie completata cu administrarea de vitamina D. Medicul pediatru va prescrie schema de tratament potrivit pentru bebelusul dumneavoastra. Metoda cea mai des intalnita este administrarea unei doze mari de vitamina D, respectiv 200 000 UI, la un interval de 2-3 luni in primul an de viata si de 3 ori pe an de la 1 la 3 ani. Inca din maternitate, bebelusului i se va administra o prima doza intre a 5-a si a 14-a zi de la nastere. Se poate practica profilaxia rahitismului si prin administrarea in primii doi ani de viata a unei doze  zilnice de 400-1000 UI de vitamina D. Dupa varsta de un an copilul poate fi dus cu acordul medicului, la mare pentru o cura heliomarina.

Schema de tratament preventiv a rahitismului nu este una fixa, ci variaza de la copil la copil. Aceasta trebuie supravegheata de medic si aplicata intocmai de familie. Tratamentul rahitismului la bebelusi este insa in competenta medicului, el fiind singurul care poate prescrie dozele, durata, calea de administrare etc.

Sfatul Qbebe: Trebuie avut in vedere si faptul ca fiecare copil este unic si nu toti raspund la aceleasi conditii sau aceeasi doza. Astfel ca, ramane in sarcina mamei supravegherea in mod continuu si activ a bebelusului pentru ca la aparitia primelor semne de rahitism sa se poata lua masuri imediate.