Mergem la scoala? Trucuri ca sa accepte schimbarea de la gradinita la scoala

Atata incertitudine cu grupa pregatitoare sau clasa pregatitoare si cu amanarea scolii, incat mamicile sunt dezorientate si furioase. Iar copiii, oricat de nerabdatori, resimt si ei agitatia adultilor. In tot acest haos, stam de vorba cu Mariana Radu, educatoare de 34 de ani la o gradinita de stat, din Braila, ca sa ne amintim de nevoile copilului. Ele raman neschimbate.

Doamna educatoare, aveti un baietel de 5 ani in clasa, care in cateva zile va intra la scoala. Care sunt primele lucruri, primele schimbari care il asteapta, care va vin in minte?

Ca il las ca pe un pui, ii dau drumul in ograda, unde lucrurile nu mai sunt precum in adapost, langa closca. Aici, la gradinita, este cineva responsabil de persoana copilului, chiar si in pauze. In timp ce, la scoala, in pauze va fi inconjurat de copii mai mari, cu un alt ritm al dezvoltarii sociale si intelectuale. Mai indreptati inspre socializare si cautarea companiei. Poate mai zvapaiati decat el. Pana in 6 ani, copilul inca se afla intr-o perioada benefica acumularii si proceselor cognitive, mai mult decat celor de socializare. Ceea ce inseamna ca poate prefera sa stea in treburile lui, in loc sa iasa in pauza sa alerge pe coridoare. Asta il poate cataloga drept retras, tocilar, neadaptat sau si mai rau.

In plus, nevoia lui de a sta rezervat, cu sarcinile lui si nu cu "gasca", il poate face sa se simta amentintat intr-un mediu asa activ si intruziv.

Amenintat? Dar sunt pericole pentru copil, doar pentru ca trece de la gradinita la scoala?

Sunt cateva pericole, reale. Sigur ca nu trebuie sa se intample, dar ele exista. La gradinita, copilul este supravegheat 12 ore din 12. Chiar daca vin parintii peste program. Nu il lasi nici macar cu femeia de serviciu, mai mult de cateva minute. Ca ea matura, se uita la ale ei si el cade si se loveste. Deci, non-stop este adultul langa el, chiar si cand merge la baie. Ori, la scoala nu se intampla asta. Bineinteles ca vine momentul in care trebuie si copilul sa se maturizeze. Doar ca schimbarea este brusca. Mai ales ca este ampla - se schimba si mediul, si locul, si oamenii, si structura zilei, si regulile.

Cum il pregatiti, atunci, pe copil, pentru trecerea catre scoala?

Avem activitati, in fiecare an. De exemplu, vizite la scoala, cu clasa. Organizam serbari pe care le tinem pe holurile scolii, in prezenta directorilor si a profesorilor. Ca sa se familiarizeze cu prezenta figurilor autoritare de acest fel. Serbarea este si un eveniment festiv, relaxant. Iar pentru micuti este indicat sa asociem viitoarele schimbari si mai ales adultii care ii vor ghida, cu situatiile lejere, care sa le imprime un sentiment de relaxare, de deschidere.

Dar si viitorul mediu trebuie vizitat inainte - ca sa aiba copilul timp sa se adapteze. Chiar de Paste, anul acesta, cand ne intorceam de la biserica cu copiii (de 4-5 ani), am intrat prin scoala. Pe la 9 si ceva, dimineata.

Ati facut vizita la clasa?

Atunci, nu. Am intrat sa vada cam cum arata cladirea principala si holurile. Scoala are o cladire altfel decat a noastra, decat cu ce sunt ei obisnuiti. O cladire mare, cu etaje, fara papusi, culori si materiale didactice pe pereti. Cu usi si geamuri inalte, austere. Arata mai mult ca o policlinica, decat ca o gradinita.

Si copiii cum s-au simtit?

Ei s-au bucurat! Da, strigau Ura, o sa mergem la scoala! Abia asteapta. Nu se sperie usor. Am facut si poze in fata scolii, pe trepte. Sa ii vezi cum zambesc... Dar alta este situatia cand ii duci direct la scoala si ii lasi acolo. Sunt fortati atunci sa le placa, sa o asimileze, pe loc. Si nu le vine usor. Iar asa, li se face "pofta" de scoala, pentru ca oricum tindem sa avem ceea ce nu este al nostru sau ce nu am primit inca.

Faceti si vizite la clasa?

Sigur ca facem - cand avem varsta mai marisoara, nu 2-3 ani. Vorbesc in prealabil cu invatatoarea (Cand vin cu ai mei la tine la clasa?) si o pornim. Ea aseaza intre doi de-ai ei, in banca, unul mic de-al meu. Si ii asculta pe elevi la lectii, ii lauda, ii apreciaza, ca sa ii incurajeze pe micuti. Mai scoate cate unul la tabla, ca sa vada astia mici ce ii asteapta. Cand mai prind curaj, ies si copiii de gradinita la tabla, pentru ca stiu si ei sa numere, sa scrie cateva litere, sa indice tari pe harta sau macar sa deseneze ceva. Iar cei mari, scolarii, ii aplauda.

In ora urmatoare, organizam jocuri. Pe echipe de fete - baieti, sau altfel, dar grupe mixte ca varsta: copii si de scoala si de gradinita, amestecati. Jocuri dinamice, accesibile, precum Plimba cartoful, Trage coarda, Prinsa pe animale, Preda stafeta... Si micutii raman cu amintiri vii.

Direct in gradinita, se poate proceda in vreun fel ca sa obisnuim copilul cu ideea scolii?

Sigur ca putem. Chiar in grupa mare avem anul trecut doi copii de cinci ani, care plecau mai devreme decat restul la scoala si povesteam cu ei despre ce urmeaza. Iar din anii trecuti, aproape toti din copiii care trec la scoala, revin in vizita. Vin direct dupa ore, are loc o revedere, copiii se strang toti buluc in jurul lor. El povesteste cum este la scoala si facem un inventar al ghiozdanului, sa vedem ce are acolo, ce o sa ne cumparam si noi cand intram in clasa intai...

La clasa, pe timpul zilei, le amintesc in anul premergator: La scoala, acum este pauza. Acum papi pachetelul, mergeti la baie, va jucati cu alti copii, desenati pe trotuar cu creta pana cand suna clopotelul (avem si clipotel daca vrei sa stii, uneori il ia un copil si se plimba cu el, cand se termina "pauza"). Cand vei fi mare vei merge singurel in curte, dar acum da-mi manuta, ca mergem toti, insotiti. Sau: Nu mai suntem atenti la lectie acum, putem sa vorbim, pentru ca avem pauza. Asadar, notiunea de "scoala" este foarte prezenta in capul lor, inca de la grupa mica.

Cum ar putea ajuta mamicile, parintii, atunci cand mergem la scoala? Ce trucuri ar putea facilita trecerea de la gradinita la scoala?

Parintii pot merge in aceeasi directie cu educatoarea. Sa-i raspunda copilului la intrebari. Sa il expuna la situatii si episoade scolare. Desigur ca in familiile unde sunt deja fratiori scolari, lucrurile sunt mai firesti. Cei mici sunt mai privilegiati, caci au contact. Dar stiu o mamica ce in fiecare zi vine cu baiatul de 4 ani la gradinita, pe o ruta care are scoala in drum. Si de fiecare data, in fata scolii este agitatie, sunt copii, si procedeaza la fel: intra prin scoala, prin curte, pentru ca cel mic sa priveasca si sa puna intrebari.

Mama ii poate povesti ce fel a fost in prima ei zi de scoala - dar numai aspecte pozitive. Peste cele negative o sa dea si singur, nu este nevoie sa ii inducem frici. Stiu parinti care au cumparat cateva manuale scolare de clasa intai, si le tin in casa, la vedere. Micutul ia contact cu ele. Mai stiu o familie care au o cunostinta apropiata la scoala si merge cu micutul (care la 5 ani citeste) la biblioteca scolii, unde imprumuta cate o carte.

Deci, si parinii pot contribui. Copiii sunt dornici, nerabdatori, asa ca au nevoie sa fie expusi, incurajati si sa li se raspunda la toate intrebarile.

Dragi mamici, voi ce parere aveti? Cum il pregatim pe micut pentru trecerea de la gradinita inspre scoala?