Prima saptamana de gradinita: jurnalul unei mamici emotionate

Prima saptamana de gradinita: jurnalul unei mamici emotionate

Alexandra Irimiea

Stiu ca este doar gradinita, nu vreo admitere la facultate, dar pentru mine, ca mamica, prima zi a fost cu multe emotii... de fapt, am inceput sa le am cu cateva zile inainte cand nici noptile nu le dormeam bine, tot gandindu-ma cum va fi si sperand la cea mai buna experienta pentru copilul meu.

Vara aceasta am discutat intens cu multe mamici despre gradinita, ce au facut ele cu copiii lor sau ce vor face. Unele erau destul de relaxate, spunand ca toate gradinitele si educatoarele sunt la fel, ca oricum este doar gradinita, nu scoala si ca n-ar trebui sa ma agit atat in privinta alegerii uneia sau a alteia... Le aprobam cu gura pe jumatate, dar in sinea mea simteam ca nu-i asa.

Impreuna cu fiul meu la gradinitaGradinita este foarte importanta! Este primul mediu in care merge in colectivitate, in afara familiei. Aici se dezvolta emotional, aici invata sa socializeze, aici isi face primii prieteni... eu zic ca felul in care traiesti aceasta prima experienta conteaza. Plus ca cei 7 ani de acasa, pe care toata lumea ii invoca atunci cand un copil este obraznic, se dobandesc acasa, dar si la gradinita... Scoala este dupa! In fine, ar fi multe de argumentat, dar pe scurt, vreau sa spun ca mi-am dorit din tot sufletul sa aleg cea mai buna gradinita pentru copilul meu, nu sa merg la intamplare, sa testez, sa dau cu capul de sus, cum se spune.

Asa ca, intreband in stanga si-n dreapta, am aflat destule povesti horror despre cum se comporta unele educatoare si despre copii traumatizati. Pai cum ar putea fi altfel atunci cand obligi un copil de 3 ani sa doarma fortat, cand il ameninti, cand il manipulezi spunandu-i ca n-are voie sa vorbeasca acasa despre gradi, cand il pui la colt sau il incui in baie pentru ca nu a fost cuminte?! Unele intamplari sunt pur si simplu inimaginabile!

Cu riscul de a parea prea agitata sau prea pretentioasa, am intrebat pe toata lumea cum a fost experienta gradinitei, unde l-a dus, daca i-a placut... Chiar si asa, cu doua saptamani inainte sa incepem inca nu eram 100% lamurita si inca nu luasem nicio decizie finala (desi apucasem sa-l inscriu din martie la una din ele, pentru a nu pierde locul).

La gradinita jucandu-ne cu plastilinaIn prima zi de gradinita Iusti s-a jucat cu plastilina

Dar Dumnezeu m-a ajutat si am reusit sa cunosc o educatoare, sa petrec timp cu ea, sa ne imprietenim si uite asa, am aflat ce activitati face ea la gradi, am discutat si cu o altcineva care si-a dus copilul acolo si am luat decizia sa-l duc la ea... chiar daca este in afara orasului. Am ales gradinita "Ciresarii" din satul Urleta, locul unde am fost si eu acum 25 de ani, unde m-au crescut bunicii. Unora li s-a parut ciudat ca imi duc copilul la tara si ca nu am gasit in toata Campina o gradinita sa-mi placa, insa pentru mine nu conteaza ce spun ei.

Sunt foarte fericita ca astazi pot sa spun ca am facut cea mai buna alegere pentru copilul meu, chiar daca nu este nici aproape de casa si nici ieftina... Insa copilul meu a fost foarte fericit in prima zi de gradinita. Ce va mai fi, vom vedea, insa niciodata n-o sa spun ca o anumita etapa din viata copilului meu nu este atat de importanta incat sa merite sa ma agit inainte de a lua o decizie. Este copilul meu si nimeni nu ma poate invinui ca imi doresc cel mai bun pentru el!

Prima zi de gradinita

La intrarea in gradinitaM-am bucurat foarte mult ca in prima zi de gradinita, Iusti ne-a avut alaturi pe amandoi - si pe mami, si pe tati. Am avut multe emotii, mai ales noi parintii, nu stiam cum va reactiona, daca va plange, daca nu va vrea sa stea. Insa, fiind deschiderea, nu a durat mult si am putut fi cu el in clasa.

Doamna educatoare a fost foarte draguta, s-a imbracat in Alba ca Zapada si i-a invitat pe copii sa se prezinte. Cei care erau mai mici, boboci, nu si-au spus numele, insa ceilalti raspundeau foarte entuziasmati la intrebarile educatoarei.

Doamna le-a pus coifuri pe cap si i-a servit cu cate-o bomboana de ciocolata. Apoi au cantat si au dansat impreuna "Nu mi-e frica de Bau Bau". La final, le-a mai pregatit o surpriza: le-a oferit baloane in forma de floare la fetite si sabii la baieti. A anuntat parintii ca programul pentru primele doua saptamani va fi lejer, pentru ca cei mici sa se adapteze la trezitul de dimineata. Dupa ce au plecat toti copiii, noi am mai ramas aproape o ora, fiind prieteni cu doamna educatoare.

Daca la inceput Iusti era mai reticent si nu a vrut sa stea in cerculet impreuna cu copiii, dupa vreo 20 de minute l-am dus la casuta povestilor unde a gasit jucarii si i-a placut. Apoi, cand am ramas doar noi trei, impreuna cu Doamna si cu baietelul ei de 9 ani, Iusti chiar a fost relaxat. A inceput sa caute jucarii in toate colturile, l-a incantat sa scrie pe tabla si sa se joace cu plastilina. In drum spre casa, l-am intrebat si eu si taticul lui daca i-a placut si daca mai venim si a doua zi, iar Iusti a spus de fiecare data cate un "da" ferm. Asta a spus totul despre experienta lui.

Doamna educatoare s-a imbracat in Alba ca ZapadaDoamna educatoare s-a imbracat in Alba ca Zapada

La o alta gradinita, ziua de deschidere nu a fost atat de festiva. Parintii nu au avut voie sa intre in sala, sa fie alaturi de ei, copiii incepand practic din prima zi un fel de program normal. Prietena mea care si-a dus si ea pentru prima data baietelul la gradinita, mi-a povestit ca a mai auzit niste copii plangand si o alta educatoare tipand, intr-o alta sala... cu siguranta nu m-as fi simtit confortabil sa-l las singur, intre copii pe care nu-i cunoaste, cu o straina pe care nu a mai vazut-o. Poate ca unora le place si se adapteaza asa, dar daca al meu ar fi plans (si inclin sa cred ca da), nu as fi putut sta cu mainile-n san in hol.

Primele activitati la gradinita

Marti, in a doua zi de gradinita, am ajuns pe la 9:10... n-am vrut sa-l scol prea devreme, intrucat el, de obicei el pe la ora aceasta se trezeste. Dar cand i-am spus ca mergem la gradinita cu masina, abia astepta: s-a dus pe hol si si-a luat rapid adidasii.

In casuta povestilor, cu un balon sabie in manaCum am intrat in gradinita, se auzea doamna cantand cu copiii. Ne-am schimbat repede in haine mai lejere, iar educatoarea ne-a invitat sa ne alegem un dulapior. Ne-a dat si o eticheta cu numele lui si cu o masinuta desenata pe care s-o punem la maner. Apoi a vrut sa-l ia de mana, dar Iusti nu prea are incredere in cei pe care nu-i cunoaste, asa ca ocolit-o si a intrat singur in clasa. Nu s-a uitat deloc in urma, nici la mine, nici la tatal sau.

Eu am decis sa mai raman acolo pe hol, ca sa fiu langa el, in caz ca nu vrea sa stea singur. Cred ca am avut emotii mai mari ca in prima mea zi de scoala. Acum nu mai eram ca la deschiderea festiva, toti impreuna, ci el singurel intre o gramada de alti copii necunoscuti. Din cand in cand am mai tras cu ochiul pe geamul de la usa de la intrare. Eram extrem de curioasa sa vad ce face, sa-i surprind reactiile. Iusti s-a asezat la masa impreuna cu ceilalti copii si a inceput sa se joace cu plastilina. Atunci m-am mai linistit.

La ora 10:00 au servit gustarea de acasa, fiecare pe scaunel, asezati la mese. Copiii mai mari s-au dus singuri la dulapioarele lor, dar pe cei noi i-a ajutat doamna. Iusti a mancat banana si un sandvici. M-am bucurat de asta, a insemnat ca se relaxase si ca se simtea bine.

Cand s-a terminat pauza, educatoarea a sunat din clopotel, ca la scoala. A urmat apoi lectia de colorat. Doamna le-a impartit fiecaruia cate-o foaie cu un desen si le-a pus culori pe masa. Atat educatoarea cat si ingrijitoarea mi-au spus ca nu stie sa tina corect culoarea, cu trei degete. Ci pur si simplu o apuca ca pe-un cutit si mazgaleste toata foaia, trecand peste contururi fara sa le bage in seama.

Doamna educatoare le arata copiilor cum sa faca figurine din plastilinaDoamna educatoare le arata copiilor cum sa faca figurine din plastilina

La finalul zilei, doamna si-a luat la revedere de la copii si le-a pus tuturor cate un sticker fie pe mana, fie pe obraz: o fata zambitoare, un fluturas... Iusti insa nu s-a aratat incantat de ele.

Miercuri si vineri l-a dus sotul meu la gradinita pe Iusti. El nu a stat sa-l pandeasca, asa cum am facut eu, dar a intrebat educatoarea cum s-a descurcat. I-a spus ca a pus ochii pe o masina de pompieri si ca n-a putut niciun copil sa i-o ia din mana, chiar daca el pare un copil usor de pacalit.

In aceste ultime trei zile din saptamana a plans putin cand l-am lasat in clasa, atat cu mine, cat si cu tatal sau, insa l-a impacat doamna imediat. Mi-a spus ca este un copil sensibil, dar nu un copil problema. Una dintre fetite, si ea tot in primul an de gradinita, a plans intruna, a tinut-o pe doamna de mana, iar in cealalta avea o papusa de acasa. Cel putin doua zile a suspinat si nu i-a dat drumul deloc doamnei, cerand sa fie luata in brate.

Iusti mancand primul sendvis de la gradinitaIn schimb Iusti, chiar daca nu a luat initiativa sa participe la activitatile in cerc, nu a cantat impreuna cu ceilalti copii, nici nu a plans dupa noi. A abordat o atitudine precauta, observand cu atentie tot ce se intampla in jur.

Insa pot spune ca sunt foarte fericita ca ii place sa mearga la gradinita, ca atat educatoarea cat si ingrijitoarea sunt foarte dragute.

Cat timp l-am pandit pe Iusti intr-o camera alaturata, cum o vedeam pe ingrijitoare ii puneam o suta de intrebari si o rugam sa-i faca poze la fiecare activitate. Nu m-a refuzat deloc.

Insa nu-mi place ca suntem "corigenti" la colorat... ma intristeaza putin si ma oftica, dar aici eu sunt de vina. Ar fi trebuit sa incepem cursurile mult mai devreme. Pana acum mai degraba i-am cumparat carti cu povesti si cu activitati, nu de colorat. Aveam culori acasa si uneori le mai testa, dar nu am insistat sa coloreze corect, ma gandeam ca inca este prea micut. Daca ar fi sa dau timpul inapoi, as incepe pregatirea pentru gradinita cu un an inainte: carti de colorat, bloc de desen, plastilina. Dar asta nu se poate, asa ca pot doar sa sper sa recupereze rapid.

A trecut o saptamana de gradinita cu multe emotii, dar mi-a adus si linistea sufleteasca stiindu-l bine. Mai ramane doar o singura problema ce nu-mi da pace: racelile despre care am auzit ca nu ocolesc niciun copil, indiferent de gradinita aleasa. Pana acum nu s-a intamplat nimic, dar mi-am pregatit dulapiorul farmaceutic cu produse, vitamine, siropuri de imunitate. Sper doar sa nu faca o forma grava de gripa. Daca trecem si de hopul asta, suntem cei mai fericiti!

Iusti la colorat

In concluzie, gradinita nu este balaurul cu 4 capete care ma temeam ca o sa fie, poate si pentru ca am stiut sa imi ascult instinctul de mama si sa aleg gradinita care am crezut eu ca este potrivita pentru baietelul meu. Incerc sa fiu o mama informata si stiu ca acesti ani sunt cei mai sensibili pentru copil, sunt anii cand se dezvolta cel mai mult intelectual si emotional. Si pentru ca viitorul copilului meu depinde, iata, si de oamenii si copiii cu care interactioneaza la gradinita, este normal ca eu, ca mama, sa am mult mai multe emotii decat propriul meu copil. Inca nu am trecut peste ele ... probabil ca nu voi trece niciodata si voi avea emotii din ce in ce mai puternice la fiecare schimbare din viata lui Iusti. Insa, datorita lor ma simt mama, si nu orice fel de mama, o mama buna si responsabila. Nu-i asa, dragi mamici, ca emotiile de mama sunt cele mai frumoase din lume?

Cu drag,

Alexandra Irimiea

Redactor Qbebe 

Articolul urmator
Am făcut un experiment de o săptămână în care nu i-am corectat deloc comportamentului copilului meu. Ce am învățat
Am făcut un experiment de o săptămână în care nu i-am corectat deloc comportamentului copilului meu. Ce am învățat

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Jurnalul unei mame în Kiev: Nu-mi mai întreb familia „Ce faci?”, ci „Mai trăiești?”
    Jurnalul unei mame în Kiev: Nu-mi mai întreb familia „Ce faci?”, ci „Mai trăiești?”

    Încă de săptămâna trecută, de când a început invazia rusă în Ucraina, locuitorii din orașul Kiev trec prin momente deosebit de grele. Se luptă pentru...

    6 lecții de viață pentru copilul tău din Jurnalul Annei Frank, fetița care și-a găsit sfârșitul la Auschwitz
    6 lecții de viață pentru copilul tău din Jurnalul Annei Frank, fetița care și-a găsit sfârșitul la Auschwitz

    Tradus în aproape 70 de limbi și folosit ca sursă de inspirație pentru filme, Jurnalul Annei Frank conține sfaturi care vor fi mereu actuale. Anne Frank s-a născut în 1929...

    În prima zi de grădiniță mi-am insultat educatoarea la sfatul tatălui meu. Trauma acelei zile mă urmărește și azi
    În prima zi de grădiniță mi-am insultat educatoarea la sfatul tatălui meu. Trauma acelei zile mă urmărește și azi

    În prima mea zi de grădiniță am intrat în bucluc pentru că i-am spus educatoarei mele Doamna Half-A-Hamburger. Numele ei era, de fapt, Doamna Hoffenberg, dar tatăl meu m-a...

    Jurnalul unui băiețel de 8 ani din Mariupol: ”M-am trezit. Am o rană pe spate și pielea ruptă. Sora mea are la cap”
    Jurnalul unui băiețel de 8 ani din Mariupol: ”M-am trezit. Am o rană pe spate și pielea ruptă. Sora mea are la cap”

    De 3 săptămâni evit pe cât posibil să mai urmăresc știrile cu războiul din Ucraina. Iau numai informații de bază și închid pagina de internet sau televizorul...

    Ce a făcut o fetiță de 5 ani când a aflat că părinții unei colege nu își permit să plătească laptele de la grădiniță
    Ce a făcut o fetiță de 5 ani când a aflat că părinții unei colege nu își permit să plătească laptele de la grădiniță

    Generozitatea și compasiunea de care pot da dovadă copiii sunt într-adevăr uimitoare. S-a întâmplat așa și în cazul unei fetițe de 5 ani din SUA, care nu a stat...

    A citi sau a nu citi jurnalul copilului tău? Aceasta este întrebarea...
    A citi sau a nu citi jurnalul copilului tău? Aceasta este întrebarea...

    Jurnalul copilului reprezintă o adevărată „tentație” pentru părinți. Din dorința de a ști ce se petrece în viața fiului sau fiicei lor, părinții îi...

    Jurnalul secret al fetiței de 11 ani care s-a stins din viață din cauză că părinții o punei să țină post și nu o hrăneau
    Jurnalul secret al fetiței de 11 ani care s-a stins din viață din cauză că părinții o punei să țină post și nu o hrăneau

    Caz șocant - o fetiță în vârstă de 11 ani moare ca urmare a faptului că părinții au forțat-o să țină post, pentru „a se purifica”.

    Cât de frumos! Feli, prima şedinţă foto alături de fetiţa ei, Nora Luna, şi de viitorul soţ!
    Cât de frumos! Feli, prima şedinţă foto alături de fetiţa ei, Nora Luna, şi de viitorul soţ!

    Feli Donose, una dintre cele mai îndrăgite vedete de la noi, a lansat un nou videoclip în care apare și fiica ei, de 3 ani, Nora Luna. Familia artistei a apărut într-un...

    © 2024 Qbebe