Etape in ingrijirea copilului: Pana la ce varsta ai facut asta? (sondaj)

Am citit de curand urmatoarele cuvinte "Viata nu vine cu un manual de instructiuni, ci cu o mama". Si asa este! Mamele sunt cele care, de regula, se ocupa de ingrijirea copiilor si tot ele sunt cele care iau deciziile, in functie de sistemul lor de valori, de cunostintele pe care le au sau... de instinct. Asa ca actiunile lor difera.

Revista Qbebe a analizat si a cerut opinia a 10 mamici cu privire la 10 etape importante in dezvoltarea si ingrijirea copilului. Nu exista raspunsuri corecte sau gresite, intrucat fiecare mama face ce crede ca-i mai bine pentru copilul ei.

In continuare, vei putea citi raspunsurile lor pentru fiecare etapa in parte. De asemenea, am consultat si un medic pediatru care ofera explicatii despre limita de varsta care este considerata normala pentru acele stadii.

Precizam faptul ca urmatorul sondaj de opinie este un experiment Qbebe si nu este realizat dupa regulile cercetarii de piata.

Statistici ale sondajului Qbebe

La acest sondaj Qbebe au participat 10 mamici. Noua dintre ele locuiesc la oras (Campina, Breaza si Bucuresti), iar una face parte dintr-o comunitate rurala prahoveana (Pietriceaua). Majoritatea acestor mamici au un singur copil (sapte dintre ele au un baietel, iar una are o fetita). Doua participante au cate doi, respectiv trei copii.

Cea mai tanara mamica are 23 de ani, dar media de varsta a lor este in jur de 30 de ani. Cel mai mic copil are 2 ani si 3 luni, iar cel mai mare este adolescent si are 15.

La acest sondaj au participat:

• Claudia (29 ani), mamica lui David (2 ani si 10 luni), Campina
• Otilia (31 ani), mamica lui David (3 ani si 3 luni), Bucuresti
• Roxana (28 ani), mamica lui Florin (3 ani si 8 luni), Campina
• Adina (31 ani), mamica Amaliei (3 ani si 9 luni), Breaza
• Corina (24 ani), mamica lui Darius (3 ani si 9 luni), Campina
• Meri (23 ani), mamica lui Darius (3 ani si 10 luni), Campina
• Mihaela (34 ani), mamica lui Florin (4 ani si 2 luni), Bucuresti
• Violeta (29 ani), mamica lui Claudiu (5 ani), Bucuresti
• Veronica (28 ani), mamica lui Stefan (9 ani), Monica (3 ani si 9 luni) si Ionut (2 ani si 3 luni), comuna Pietriceaua
• Diana (40 ani), mamica lui Andrei (15 ani) si Mariei (8 ani si 8 luni), Bucuresti

Qbebe a consultat si opinia unui medic pediatru: 

• dr. Cosmina Cristea, medic primar pediatru la Institutul pentru ocrotirea mamei si copilului "Alfred Rusescu" (IOMC) si asistent universitar 

1. Pana la ce varsta i-ai pus scutec?

Claudia: "Grea problema cu scutecul! David are acum doi ani si zece luni si inca il mai folosim, deoarece multitudinea de incercari sa stea pe olita fie se soldeaza cu fuga de pe "tron", fie nu are chef sa stea, fie nu face si altele de genul. Deci, asteptam caldura pentru a rezolva aceasta problema."

Otilia: "A purtat scutece pana la varsta de doi ani, desi facea la olita de la opt luni. Dupa ce i-am spus ca nu ii stau pantalonii frumos din cauza scutecului, a renuntat definitiv in doua-trei zile."

Roxana: "La doi ani si doua luni am reusit sa renuntam la scutec ziua, punandu-i doar noaptea, preventiv. Pe la doi ani si jumatate am observat ca dimineata scutecul era uscat, asa ca am decis sa nu-i mai pun deloc. Se mai intampla uneori sa se scape pe el noaptea, dar apoi a inceput sa se scoale singurel din pat si sa mearga la toaleta, pe intuneric. Bineinteles, ma duc si acum dupa el, sa fiu sigura ca nimereste WC-ul."

Adina: "Pana la doi ani. Apoi, i-am mai pus doar noaptea, probabil pana la trei ani."

Corina: "Pana la trei ani."

Claudia impreuna cu baietelul ei, David

Meri: "Pai implinea doi ani in martie, iar in februarie, pe la sfarsit, a reusit sa faca la oala. Insa dupa vreo doua luni am renuntat de tot".

Mihaela: "La trei ani si doua luni am renuntat complet."

Violeta: "Pana la un an si jumatate. Atunci am renuntat si la scutecele de noapte, si la cele de zi."

Veronica: "Pana la doi ani, doi ani si jumatate le-am pus ziua. Cand a venit vara i-am dezvatat. Celui mic ii mai pun si acum noaptea, cred ca o sa-i pun pana o sa faca trei ani."

Diana: "Cand era Andrei mic, nu prea erau populare scutecele, nu era nici atatea marci ca acum. Atunci pe piata exista doar Pampers si nu la un pret accesibil. Asa ca, pana in jurul varstei de un an ne-am chinuit putin, foloseam cand scutece traditionale, cand pampers. Initial nu prea voia sa stea pe olita, adica statea, dar nu facea nimic. Cand avea zece luni am inceput sa-l las ziua fara scutece, ii puneam doar doua perechi de pantaloni pe el si cand se simtea ud nu-i placea. Atunci ii spuneam ca trebuie sa stea pe olita. Pana la urma, pe la doi ani am scapat de tot de scutece.

Pe Maria am tinut-o mai mult in scutece, insa si la ea, cand avea noua luni, am inceput s-o las ziua fara ele. Pe la un an si jumatate am decis s-o dezvat si noaptea si am reusit mai repede ca la Andrei. A fost insa obositor, o sculam din trei in trei ore ca sa faca pipi."

Cand ar trebui sa inceapa antrenamentul cu olita?

Opinia pediatrului: "Se poate incepe inca de cand sta copilul bine in fundulet. Poate fi pus pe olita dimineata, imediat cum se trezeste, ca sa vada despre ce este vorba. Atunci cand va face ceva, daca mama il va felicita, bebelusul va capata incredere in sine si va sti cum trebuie s-o foloseasca mai tarziu. Dar el nu trebuie fortat sa-si formeze obiceiul sau reflexul de a face la olita. Dupa varsta de doi ani, se maturizeaza si poate s-o foloseasca asa cum trebuie."

Citeste si: Deprinderea copilului cu olita: trucuri de la psiholog

2. Pana la ce varsta ai folosit caruciorul?

Claudia: "Carutul l-am folosit pana la un an si jumatate aproape, mai precis pana in toamna lui 2012. Apoi a luat drumurile la picior."

Otilia: "Pana pe la vreun an si jumatate."

Roxana: "Pana la doi ani. Atunci a inceput sa foloseasca tricicleta, chiar daca nu a stiut initial cum sa dea din pedale."

Adina: "Un an, pentru ca s-a stricat, asa ca i-am luat tricicleta."

Corina: "Pana la doi ani si jumatate."

Otilia si baietelul ei, David

Meri: "Noi am avut o problema cu carucioarele. In primul rand, nu prea incapea si, fortandu-l, intr-o zi s-a rupt. In al doilea rand, nu avea "portbagaj" si am renuntat la el. Asadar, cand Darius avea doi ani si o luna nu l-am mai folosit deloc."

Mihaela: "Pana la doi ani si jumatate".

Violeta: "Pana la doi ani."

Veronica: "La noi este exclus sa folosim caruciorul, la cati bolovani sunt pe drum."

Diana: "La Andrei, cand avea doi ani nu-l mai foloseam deloc pentru ca lui ii placea foarte mult sa mearga pe jos. In schimb, pe Maria am tinut-o mai mult in carucior, pana pe la doi ani si jumatate - imi era mai usor s-o duc in parc."

Cand este un copil pregatit sa renunte la carucior si sa foloseasca o tricicleta?

Opinia pediatrului: "Dupa ce merge bine in picioare. Insa caruciorul poate fi folosit pana cand vrea copilul sa renunte la el. Pentru multe mamici este un ajutor, copilul sta cuminte si poate fi deplasat pe distante mai mari, fiind folosit atunci cand cei mici obosesc de la atata mers. Tricicleta este pentru joaca si ea poate fi utilizata atunci cand copilul doreste. Parintii nu trebuie sa se ingrijoreze, cei mici invata repede sa dea din pedale daca sunt bine dezvoltati neuromotor."

Citeste si: Caruciorul, trotineta, bicicleta: cand si cum le schimbi

3. Pana la ce varsta l-ai culcat leganat pe picioare?

Claudia: "Cu leganatul am fost mai precoce. Am renuntat cam pe la un an. Sa fiu mai explicita: nu l-am mai leganat, dar adormea in scaunul-scoica si il mutam apoi in patutul lui. Si acum mai practicam din cand in cand acest obicei - desi cu greu mai incape in scoica, dar ii e draga si functioneaza tare bine la somn."

Otilia: "Pe picioare nu i-a placut niciodata sa il legan. Bunicile lui tot insistau si il mai culcau pe picioare, dar pe la vreo patru, cinci luni au renuntat sa mai faca asta, vazand ca nu-i place. In brate l-am leganat doar pana la cinci saptamani. De la acea varsta a adormit singur, ca un om mare."

Roxana: "Eu nu am fost de acord cu aceasta metoda, insa l-am gasit pe sotul meu leganandu-l cand avea doua saptamani. Apoi, aceasta a devenit metoda universala de adormire ziua, desi, cand era cu mine, alaptarea avea acest efect. Insa cand a implinit doi ani am pus piciorul in prag si nu le-am mai permis nici sotului si nici soacrei sa-l legene pe picioare."

Adina: "Si acum o culc pe picioare. Este o rasfatata de n-are pereche. Nu o leagan mereu, doar in weekend cand sunt acasa cu ea si o culc eu dupa-amiaza."

Corina: "Pana la opt luni, dar il adormeam in brate. Pe picioare nu l-am leganat niciodata."

Meri: "Eu nu prea il culcam leganat decat in situatii exceptionale, cand ne aflam undeva sau cand era prea obosit, asa ca nu am tinut cont cand l-am leganat ultima oara."

Mihaela: "Nu l-am leganat deloc pe picioare. Dormeam in pat, unul langa altul."

Violeta: "Ocazional, adormea in brate pana la sase, sapte luni, dar de multe ori era leganat de tati sau de bunici. Cu mine, adormea cand il alaptam."

Veronica: "I-am adormit foarte rar in brate. I-am leganat pe picioare pana pe la doi ani. Acum nu mai doarme niciunul ziua, adica le fac eu asa programul pentru ca, altfel, se culca foarte tarziu seara. Asa ca acum adorm singuri."

Diana: "Nu l-am leganat pe niciunul pe picioare. Andrei adormea pe burtica, asa se obisnuise si ii placea. Il mangaiam pe spate si adormea urgent. Cand era mic, a avut colici si doctorul m-a sfatuit sa fac asa, ca sa-i mai treaca durerile. Asa ca atunci cand ii era somn il intorceam si in carucior. Iar Maria, cat a fost bebelus, adormea intr-un cosulet, care era ca un scaun de masina, puteai sa-l reglezi. Cand plecam undeva, luam si cosuletul cu noi. Apoi, dupa varsta de opt luni, stateam langa ea in pat si adormea."

Cand este un copil prea mare pentru leganat pe picioare sau pentru a fi adormit leganat in brate?

Opinia pediatrului: "Nu am fost niciodata de acord cu leganatul pe picioare. Inca se mai practica la noi, dar nu stiu din ce motive. Am chiar un caz in familie in care copilul a fost culcat pe picioare si din aceasta cauza si-a pastrat acel comportament de leganat din cap pana in adolescenta. Iar in brate se culca un copil foarte mic, de cateva luni. Copilul trebuie pus in pat, vorbit cu el, mangaiat, spus o poveste. Cum il obisnuiesti de mic, asa o sa faca si mai tarziu."

Citeste si: Cele mai comune greseli ale parintilor in rutina de somn a copiilor

4. Pana la ce varsta i-ai servit mancare pasata?

Claudia: "Mancare pasata nu i-am dat niciodata. Am inceput cu mancarea diversificata pe la cinci, sase luni, dar bucatele mici, nu pasata si nu am avut probleme."

Otilia: "Cred ca pana la un an."

Roxana: "Pana pe la zece, unsprezece luni. Treptat, am inceput sa-i fac mancarea in bucatele mici."

Adina: "Doar cateva luni, pana a implinit un an".

Corina: "Pana la sase, sapte luni, cand au inceput sa-i dea dintii."

Adina si sotul ei, impreuna cu fetita lor, cu ocazia petrecerii de mot

Meri: "Mancare pasata cred ca a mancat cam pana la 8 luni, dar ocazional ii mai faceam bisciuti cu mar si/sau banana."

Mihaela: "I-am facut mancarea pasata la blender in primele doua luni de cand am inceput diversificarea, adica atunci cand Florin avea 6 luni si jumatate. Apoi i-am pasat cu furculita si in cele din urma am ajuns la bucatele."

Violeta: "Pana la 9-10 luni."

Veronica: "Nu le-am dat mancare pasata".

Diana: "Andrei isi provoca greata singur. Doctorita ii spunea „vomitator de meserie". Asa ca i-am pasat mancarea o perioada, pana a implinit 8-9 luni, apoi am inceput s-o maruntesc cu furculita. Lui Maria i-am pasat pana la un an si o luna pentru ca nu manca legume (ii placea doar cartoful). Nu-i placea nici carnea sau ficatul, asa ca le pasam ca sa le ascund gustul. Si acum este destul de pretentioasa la mancare, nu-i place orice fel."

Cand este un copil pregatit sa treaca de la mancarea pasata la cea in bucati?

Opinia pediatrului: "Eu recomand ca dupa varsta de sapte luni si jumatate mancarea sa nu mai fie pasata la blender, ci cu furculita. De asemenea, carnita poate fi taiata foarte fin cu cutitul. Daca mamica face aceasta trecere lina de la mancarea pasata la cea in bucatele, atunci copilul, cand o sa fie capabil sa mestece, o va face cu placere. Asadar trecerea trebuie sa fie treptata.

Citeste si: Reguli pentru diversificarea alimentatiei la bebelusi

5. Pana la ce varsta l-ai alaptat?

Claudia: "Din pacate, l-am alaptat doar trei luni si jumatate. Cauza nu o stiu exact, deoarece am luat si vitamine in acest sens si tot nu m-a ajutat. Poate un factor important l-a reprezentat operatia de cezariana... poate..."

Otilia: "Din pacate, doar pana la trei luni."

Roxana: "Eu mi-am propus sa-l alaptez pana la doi ani, insa intarcarea a fost dificila si s-a petrecut abia la doi ani si noua luni."

Adina: "Putin, nici doua luni. Stiu ca la botez nu mai alaptam."

Corina: "Din nefericire, doar pana la o luna".

Corina impreuna cu baietelul ei, Darius

Meri: "Asta e partea cea mai frumoasa, dar si dureroasa. La noi au fost cam toate schimbarile in jurul varstei de doi ani, insa partea cu alaptatul am prelungit-o cam pana la doi ani si jumatate, fiindca nu am avut incotro."

Mihaela: "Un an si sapte luni".

Violeta: "Pana la un an si sase luni."

Veronica: "I-am alaptat foarte putin, doua luni si jumatate. Nu am mai avut lapte".

Diana: "Din pacate, nu au vrut niciunul, asa ca i-am alaptat doar pana la doua luni si jumatate. Andrei incepuse sa stea din ce in ce mai putin la san, iar doctorita mi-a spus sa-i dau completare. Apoi, cand a dat de gustul biberonului, nu a mai pus gura pe san. Iar cu Maria m-am suparat rau intr-o seara si nu am mai avut lapte atunci, pe moment. Pentru ca plangea de foame, doctorita a spus sa-i dau biberon. Apoi alaptarea a mai durat foarte putin timp, poate ar fi trebuit sa insist mai mult. Am luat si prafuri pentru stimularea lactatiei, dar degeaba."

Care este recomandat sa aiba loc intarcarea?

Opinia pediatrului: "Intarcarea depinde foarte mult de ceea ce are mama de facut. Cel putin un an ar fi recomandat sa-l alapteze, insa o poate face si dupa aceasta varsta, chiar daca se intoarce la serviciu. Astfel, mamica poate pastra alaptarea de dimineata si de seara pana cel mic implineste doi ani. Insa momentul intarcarii depinde de mama, de copil, de sanatatea fiecaruia."

Citeste si: Intarcarea copilului: informatii vitale de la specialisti

6. Pana la ce varsta i-ai dat biberon?

Claudia: "Biberonul inca il mai folosim pentru lapte, ceai si apa, si acum ca ne apropiem de 3 ani. Are insa momente cand vrea sa bea din pahar/cana, dar nu se intampla zilnic. Deci, il mai folosim putin macar pana reusim sa ne intelegem si sa renunte usor, usor la el."

Otilia: "A renuntat la biberon la doi ani si zece luni, cand a inceput gradinita si i-am spus ca biberonul ii va strica dintii. Din acel moment, a refuzat categoric sa se mai atinga de biberon."

Roxana: "Nu am vrut sa-i ofer deloc biberon, mai ales ca l-am alaptat. Insa, atunci cand am vrut sa-l intarc, am crezut ca pot sa inlocuiesc sanul cu biberonul... degeaba, bebe le voia pe amandoua. A fost destul de usor sa nu-i mai dau biberonul (pe la doi ani si jumatate), nici macar nu l-a cerut, daramite sa planga dupa el."

Adina: "Si acum ii dau biberon, dar doar seara, cu lapte. Am zis s-o mai las sa faca patru ani si apoi o s-o dezvat".

Corina: "Si acum ii dau noaptea, la culcare. Inca nu m-am gandit cand ar trebui sa renunte la biberon".

Meri impreuna cu baietelul ei, Darius

Meri: "Nu i-am dat in biberon decat ceai si a renuntat la el... ghiciti... da, tot la doi ani. L-am aruncat pur si simplu si i-am dat dintr-o canita speciala cam doua luni, dar apoi am renuntat si la asta."

Mihaela: "Pana la trei ani si noua luni".

Violeta: "Nu a avut biberon."

Veronica: "Si acum sunt cu biberonul, cei mici. Pe Stefan l-am dezvatat la cinci ani si cinci luni ca atunci am adus fetita acasa si i-am dat ei biberonul".

Diana: "Pana la un an si jumatate, doi, le-am dat laptele la biberon, mai mult seara. Am observat insa ca pentru Maria era o placere cand se aseza in pat si isi lua biberonul. Abia la patru ani a putut sa renunte la el, i-am spus ca este fetita mare. Dar cand nu i-am mai dat biberon, nu mai voia nici lapte. La Andrei a fost mai usor, treptat a inceput sa-si bea lapticul cu paiul sau cu canita".

Cand ar trebui exclus biberonul din alimentatie?

Opinia pediatrului: "Biberonul ar trebui scos dupa trei ani, moment in care copilul este suficient de mare sa inteleaga si sa-i faca placere sa bea laptele cu paiul, cu cana. Sunt diverse modele de canite speciale care fac tranzitia. Este important sa nu se foloseasca biberonul pentru apa, ceai sau suc."

Citeste si: Ce sunt cariile de biberon

7. Pana la ce varsta i-ai permis folosirea suzetei?

Claudia: "La suzeta a renuntat la doi ani si doua luni, iar multumirea mea deplina este ca pur si simplu nu i-am mai dat-o si nu am avut nicio problema: nu a cerut-o, nu i-a simtit lipsa, niciun protest cat de mic."

Otilia: "Suzeta nu i-a placut niciodata. A avut, dar nu le-a folosit. In schimb, si-a supt degetul mare pana la doi ani, cand, vazand ca si-a facut buba la deget si ca nu e frumoasa, a renuntat pe loc la acest obicei. Asta e... suntem mai narcisisti si facem orice sacrificiu pentru a fi frumosi!"

Roxana: "Am folosit suzeta doar atunci cand era mic si avea colici sau cand ieseam la plimbare si se plictisea in carucior. Destul de rar, asa ca n-am tinut cont de data. Cred ca i-am pierdut urma pe la un an, un an si jumatate."

Adina: "N-a avut. I-am luat suzeta si cand am adus-o acasa de la spital i-am dat-o, dar n-a vrut-o."

Corina: "Niciodata, pentru ca nu a fost nevoie. El este un mancacios si n-ar suporta sa traga de ceva in gol."

Meri: "Asta parca a fost mai devreme de doi ani, cam la un an si jumatate. S-a detasat foarte usor de ea, pur si simplu nu a mai fost si nu a cerut alta, fiindca nici eu nu insistam sa i-o dau mereu."

Mihaela: "Nu a avut niciodata".

Violeta: "Nici cu suzeta nu l-am obisnuit si nici lui nu i-a placut."

Veronica: "Doar primii doi copii au folosit suzeta, pana la doi ani si jumatate. Cel mic nu a vrut deloc suzeta."

Diana: "Am acceptat-o pana la un an, apoi nu a mai fost nevoie. N-au simtit ca n-au mai avut-o. Nu au fost dependenti de ea."

La ce varsta este un copil prea mare pentru suzeta?

Opinia pediatrului: "Suzeta, fata de biberon, reprezinta mai mult un mijloc de linistire. Daca este folosita foarte mult, poate duce la deformarea dintilor si a arcadei dentare. Este adevarat, exista solutii astfel incat aceste probleme sa se repare atunci cand apare dentitia definitiva. Fiind un mijloc de linistire, renuntarea depinde de felul copilului, si ar putea avea loc in jurul varstei de doi, trei ani, chiar si mai devreme. Copilul nu este atat de legat precum credem. Este suficienta o zi sa nu o aiba, ca apoi sa renunte complet la ea."

Citeste si: Suzeta la bebelusi: pareri Pro si Contra

8. Pana la ce varsta i-ai gatit separat?

Claudia: "Nu am tinut prea mult cont de gatitul separat. In principiu, ce am mancat noi, i-am dat si lui, dar cu exceptii, bineinteles: fara carne de porc sau mancare grea inainte de culcare, fara dulciuri ori produse de fast-food in exces. Doar sa guste, ca oricum nu i-au placut."

Otilia: "I-am gatit separat doar cand manca pasat. Dupa ce a inceput sa manance mancarica, ne-am dat noi dupa el si am inceput sa trecem pe supa si mancare sanatoasa."

Roxana: "Pot spune ca inca ii mai gatesc separat anumite feluri de mancare. De fapt, incerc sa gatesc mancare sanatoasa pentru noi, pe care s-o mancam cu totii. Sotul s-a invatat deja ca pun putina sare in orice fel de mancare, insa nu poate renunta la carnea afumata, carnati, prajeli, etc... iar atunci cand suntem la masa, incerc sa ascund mancarea "interzisa" de copil. Dar este dificil pentru ca sotul meu crede ca exagerez, iar copilul gusta deseori din farfuria lui."

Adina: "Cand era mica, pana la un an si jumatate maxim. Dupa aceea, i-am dat ce mancam si noi."

Corina: "Niciodata nu i-am gatit separat".

Meri: "Pana aproape de trei ani, nu mai stiu exact fiindca nu mi-am notat undeva aceste detalii, nici macar in minte."

Mihaela: "Pana la un an si jumatate, aproape doi ani. Dar noi oricum mancam dietetic. Pana la aceasta varsta el n-a mancat deloc carnati, sarmale, vinete sau alte mancaruri grele."

Violeta: "Pana la un an, un an si jumatate."

Veronica: "Nu le-am gatit separat".

Diana: "Pana pe la doi ani si jumatate, in sensul ca le faceam feluri de mancare separat pentru ca erau destul de selectivi. Nici acum nu mananca tot ce ne place noua, adultilor. Am avut grija sa nu gatesc cu mult ulei sau prajeala".

Pana la ce varsta este recomandat ca mamicile sa-i gateasca separat?

Opinia pediatrului: "Nu foarte mult timp, pana la un an. Apoi copilul poate sa manance si din mancarea familiei, cu conditia sa nu se consume porc (pana la trei ani), prajeli, rantasuri... Daca se gateste ok, cu putina sare, atunci nu este nicio problema. Important este ca cel mic sa fie pus la masa cu familia reunita, sa manance impreuna."

Citestea si: Carnea in alimentatia copilului

9. Pana la ce varsta nu i-ai pus sare in mancare?

Claudia: "In principiu, am incercat sa fac mancarea cu cat mai putina sare, chiar si pentru noi, adultii. El oricum are momente cand mananca doar mancare sau numai fructe ori legume precum cartofi copti/fierti, morcov crud, castravete, etc."

Otilia: "Chiar nu imi amintesc. Eu cred ca i-am pus tot timpul foarte putina sare in mancare."

Roxana: "Pana la un an nu i-am pus deloc sare, iar acum ii ofer destul de putina. Am citit ca abia la 11 ani un copil poate consuma aceeasi cantitate de sare cat un adult, atunci rinichii lui pot face fata."

Adina: "Si-n lapte ii pun putina sare, altfel nu-l bea. Se zice ca sarea nu-i buna, dar eu ii pun. Am inceput de cand avea un an."

Corina: "I-am dat tot timpul din mancarea mea, sa fie gustoasa, sa-mi placa mie. Cand am inceput diversificarea si am vazut ca nu mananca, am fost la doctor si mi-a spus sa-i gatesc sa-mi placa mie, sa pun si putina sare, dar putina de tot."

Diana impreuna cu cei doi copii ai sai, Maria si Andrei

Meri: "Pai la inceput nu ii puneam deloc, dar cam pe la un an am inceput sa-i adaug un pic de sare."

Mihaela: "Dupa ce a implinit un an, am inceput sa-i pun sare, dar foarte, foarte putina."

Violeta: "Pana la un an nu i-am dat deloc nici sare, nici zahar."

Veronica: "Le-am pus sare de la inceput in mancare".

Diana: "Pana la opt luni, Mariei nu i-am pus deloc sare in mancare, dar lui Andrei i-am pus de la cinci luni si jumatate, insa putina de tot. Asa mi-a spus asistenta, sa-i pun putina sare ca sa-i schimb gustul. La Maria aveam mai multa experienta si mi-a spus si doctorita ca nu cunoaste gustul sarii, asa ca nu este nevoie."

De la ce varsta este pregatit organismul copilului pentru a consuma alimente cu sare?

Opinia pediatrului: "Toate alimentele au sodiu. Daca mananci fara sare o perioada, vei constata ca foarte multe alimente au gust. Am incercat si eu acest lucru si este foarte sanatos. Insa, atunci cand este cald si se transpira, cand cel mic are diaree si pierde sare, trebuie adus sodiu in alimentatie (ex. covrigei sarati). Insa sarea trebuie introdusa in alimentatia copilului dupa varsta de un an."

Citeste si: Tot ce trebuie sa stii despre sarea in alimentatia copilului

10. Pana la ce varsta nu i-ai dat dulciuri?

Claudia: "Dulciurile am evitat sa le dau pana pe la aproape doi ani, iar in prezent mananca destul de rar. Incercam pe cat posibil sa nu cumparam ori sa mancam dulciuri in prezenta lui tocmai pentru a evita consumul lor. Dar si cand ne prinde... ii dam si lui sa guste. Oricum am observat ca este destul de selectiv cu ele."

Otilia: "Nu mai stiu exact. Cred ca pana pe la vreun an."

Roxana: "Pana la un an nu a mancat deloc zahar, iar acum foarte putin. Daca ar fi dupa mine, nu i-as da deloc dulciuri, decat foarte rar (zile de nastere, sarbatori importante, etc). Insa, cei din jur, in special rudele, ii tot ofera cornuri, ciocolata, pufuleti... Pana la varsta de 2 ani am fost destul de stricta, dar acum este mai greu, ceilalti zicand ca exagerez si ca ar trebui sa las copilul sa se bucure de dulciuri. Eu una ii dau doar prajituri facute in casa, rareori... si eventual ciocolata, dar ma uit sa fie una care sa contina putin zahar. Cacaua stiu ca este buna pentru memorie, de aceea este un dulce permis copiilor."

Adina: "Dulciuri i-am dat de cand avea opt luni. Am inceput cu miere, apoi cu ciocolata, cu bomboane de ciocolata, inghetata, cacao, cereale, etc. Primea foarte multe dulciuri, are multe matusi si multi unchi, iar ei ii aduceau mereu acadele, bomboane, ciocolata. Acum imi cere dimineata sa-i aduc bobo si suc cand vin de la serviciu, iar seara ma cauta in geanta."

Corina: "Pana la un an si jumatate. Bineinteles, ii dadeam biscuiti de cand era mic, dar nu alte dulciuri."

Meri: "Dulciuri am inceput sa-i dau de la un an, dar ii dadeam preparate facute de mine. Pe la un si jumatate i-am oferit si dulciuri din comert.

Mihaela: "El mananca doar prajiturica Barni si ciocolata Kinder pentru copii din comert. L-am ferit de zahar pana la un an si ceva, iar pana la varsta de trei ani dulcele era cu portia, foarte rar, nesemnificativ."

Violeta: "Pana la trei ani, cand a intrat in gradinita, nu a mancat dulciuri din comert."

Veronica: "N-am tinut cont".

Diana: "Nu prea le-am dat. Pana la un an si un pic nu le-am dat deloc. Nici ei nu erau innebuniti dupa dulce. Mancau biscuiti pentru copii, dar nu beneficiau de altceva. Cand era Andrei mic, nici nu erau pe piata atatea sortimente. Am incercat sa le dau cu masura, dar acum am probleme cu Maria cu dulciurile. Este topita dupa ele, dar nu orice fel: doar bomboane si ciocolata. Nu mananca prajituri facute in casa si nici torturi. Doar Andrei mai mananca placinta cu mere cand fac. Insa este greu sa-i impac pe toti atunci cand gatesc, au gusturi diferite."

Pana cand ar trebui feriti copiii de dulciuri, in special de cele din comert?

Opinia pediatrului: "Pana la varsta de adult (zambeste medicul, vorbind totusi cat se poate de serios). N-am nimic impotriva dulciurilor facute in casa, cum sunt placintele cu branza, cu mere, checul, cozonacul... atentie insa la budincile la plic - ele nu sunt de fapt preparate acasa. Dar bomboanele, dulciurile din comert foarte concentrate, nu sunt bune pentru alimentatia unui copil. Cu cat este tinut mai departe de ele, cu atat mai bine pentru sanatatea lui. Sucurile contin doar chimicale si tone de zahar, nu au nimic natural.

Este un model suedez care presupune ca dupa varsta de cinci, sase ani, cand iti duci copilul la scoala, sa-i oferi dulciuri doar sambata dimineata, intre ora 8 si 10, dupa ce, bineinteles, a mancat hrana adecvata. Apoi se spala pe dinti si mai primeste dulciuri saptamana viitoare. Iar acei copii nu au carii si nu au probleme de obezitate sau de crestere. Dulcele se da cu portia, la un moment dat, dupa care se spala pe dinti. Biscutii sunt ok sa-i oferi, nu contin atata zahar, dar cand spun dulciuri ma refer la cele din comert, diverse croasante, prajiturele, bomboane, etc."

Citeste si: Zaharul la copii, reguli pe care nu le stiai

Tu cum ai raspunde la cele 10 intrebari?

Te asteptam sa ne impartasesti experienta ta in sectiunea de comentarii de mai jos sau pe pagina de facebook.

Multumim pentru sinceritate si pentru sprijinul acordat realizarii acestui articol: 

• Claudia, mamica lui David
• Otilia, mamica lui David
• Roxana, mamica lui Florin
• Adina, mamica Amaliei
• Corina, mamica lui Darius
• Meri, mamica lui Darius
• Mihaela, mamica lui Florin
• Violeta, mamica lui Claudiu
• Veronica, mamica lui Stefan, a Monicai si a lui Ionut
• Diana, mamica lui Andrei si a Mariei
• dr. Cosmina Cristea, medic primar pediatru si asistent universitar