Psihologia copilului bolnav

Particularitati ale psihologiei copilului bolnav

Indiferent de varsta pe care o copilul, boala reprezinta pentru el un stres. Principala explicatie pentru acest fapt ne-o dau specialistii: "boala interfereaza practic cu dezvoltarea normala a copilului si constituie o perturbare a vietii acestuia". Cu atat mai mult cu cat este vorba de o boala mai grava, care necesita tratament indelungat si chiar zile de spitalizare, copilul se va confrunta cu tot felul de stari/emotii negative. Iata-le pe cele mai cunoscute:

1.Furia

Cand este bolnav, copilul devine furios din mai multe motive. Unul dintre acestea poate fi pierderea increderii ca parintii il pot proteja, ca s-a imbolnavit din cauza faptului ca acestia nu au putut avea grija de el.
In plus, furia apare atunci cand isi da seama ca nu mai poate face lucruri pe care le putea face inainte sa fie bolnav, ca si-a pierdut practic din independenta. Acest fenomen este mai vizibil la copiii mai mari, care au inceput sa-si dezvolte un spirit de indepenta, ce le confera capacitatea de a face tot felul de alegeri. Boala vine ca o suma de restrictii pentru copil, limitandu-i aceste alegeri.

De asemenea, furia este legata de posibila asumare a "unui sentiment de vina". Copilul poate crede ca boala a venit ca o "pedeapsa" pentru anumite fapte ale sale, cum ar fi: ca si-a lovit colegul de gradinita/de scoala sau un frate, ca a refuzat somnul de dupa-amiaza sau pentru ca a refuzat sa-si manance gustarea de fructe.
In aceasta din urma situatie, spun expertii in psihologia copilului bonav, rolul parintilor este esential: ei trebuie sa-si linisteasca micutul, asigurandu-l permanent ca boala nu este vina lui, ca este ceva ce s-a intamplat pur si simplu si ca vor trece impreuna peste asta.

2. Depresia

Aceasta merge mana in mana cu boala. Cele mai frecventa cauze ce o declanseaza sunt:
• Anumite simptome ale bolii copilului (de exemplu, aparitia unor dureri sau a altor reactii precum greata, varsaturile, febra, tuse excesiva etc.)
• Copilul nu are controlul asupra modului in care va evolua boala, nu stie ce se va intampla cu el
• Reducerea/pierderea contactelor sociale- Conform medicului Susan Meijer (cercetator in cadrul "Utrecht Medical Center", Olanda), "copiii bolnavi au mult mai putine contacte sociale pozitive decat cei sanatosi. In general, ei au dificultati in a relationa cu alti copii de varsta lor sau de varste apropiate".
• Tratamentul/tratamentele la care este supus- Atat modul in care sunt efectuate acestea, cat si reactiile adverse ale acestora pot accentua depresia copilului. Cu atat mai mult cu cat acestea presupun si spitalizare, riscul de depresie va creste semnificativ.
• Factorul genetic- Psihologii spun ca exista o predispozitie genetica spre depresie . Astfel, daca o ruda de gradul intai (mama, tata, frate/sora) a copilului are probleme cu depresia, este foarte posibil ca si copilul sa fie expus riscului de a dezvolta o asemenea tulburare, mai ales in conditiile in care boala fragilizeaza si mai mult psihicul.

3. Negarea

In psihologia copilului bolnav, spun expertii, negarea este "un instrument ce poate fi folosit in propriul avantaj".
Negarea faptului de a fi bolnav, a sentimentelor/starilor provocate de boala, a limitelor pe care le impune boala respectiva, il poate ajuta pe copil, intr-o anumita masura, in sensul in care ii va mai distrage atentia de la suferinta si il va stimula sa-si faca planuri pentru atunci cand se va vindeca.

Dar daca negarea ajunge sa fie atat de profunda, incat copilul va fi total rupt de realitate, conducandu-l la refuzul de a mai face tratament sau de a urma orice indicatii ce vizeaza recuperarea sa, atunci poate fi periculoasa.

4. Durerea profunda, jalea

Aceasta se leaga mai ales de sentimentul copilului ca a pierdut ceea ce avea inainte de a se imbolnavi, ca nimic nu mai este ca inainte.
Ea devine profunda in cazul bolilor grave, determinandu-l pe copil sa piarda multa energie, dar si increderea ca va fi mai bine. Mai mult, durerea poate restrictiona si mai mult activitatile copilului, il poate face sa se izoleze de familie si de prieteni, sa se simta jenat sau stigmatizat (in sensul in care boala il face sa fie diferit de ceilalti).

Sfaturi pentru parinti, venite de la specialisti, in psihologia copilului bolnav

In situatia in care copilul este bolnav, parintii trebuie sa se lupte, pe de o parte, cu propriile emotii negative si, pe de alta parte, cu cele ale copilului. In ceea ce le priveste pe cele din urma, acestea sunt cel mai dificil de gestionat.
De altfel, de modul in care parintii vor sti cum sa faca fata noii situatii, copilul va putea trece mai usor sau mai greu peste "experienta" unei boli.
Specialistii ne ofera insa cateva sfaturi pentru a ne ajuta copiii si, indirect, pe noi insine.

1. Vorbeste deschis cu copilul despre boala lui

In cazul unui copil mai mic (de 3-5 ani), este de ajuns sa-i dai explicatii simple despre corpul sau, despre boala si despre tratament. Limiteaza la a-i spune, de pilda: "E nevoie sa iei acest medicament pentru a fi iar puternic si sanatos".
Copiii mai mari (de la 5 ani in sus) incep sa-si dezvolte rationamentele logice. Asa ca poti da informatii mai precise despre boala. De exemplu, daca micutul are vreo afectiune cardiaca, spune-i: "Inima ta are nevoie de niste reparatii, asa ca va trebui sa stam putin la spital si sa luam niste pastile". In acelasi timp, il poti ajuta sa realizeze conexiunea intre boala si tratament: "Analizele pe care le voi face ne vor ajuta sa vedem ca medicamentul este bun pentru tine".
Important este sa-l avertizezi pe copil si asupra disconfortului pe care i-l va crea/i-l creeaza deja boala, dar avertizandu-l asupra faptului ca acesta este trecator si ca tu ii vei fi mereu alaturi. Nu uita sa-l lasi si sa-ti spuna diverse intrebari, la care te vei stradui sa raspunzi cat mai pe intelesul sau.

2. Incurajeaza-ti copilul sa-si continue, pe cat posibil, activitatile obisnuite

Cercetarile efectuate in psihologia copilului bolnav ne ofera urmatoarea informatie:  este extrem de important sa ne straduim sa mentinem normalitatea in viata acestuia.
Este firesc, atunci cand copilul este bolnav, sa fim tentati sa-l protejam prea mult, dar trebuie sa-i oferim in continuare oportunitatea "de a invata prin implicarea in tot felul de activitati ce fac parte din viata de zi cu zi". Printre acestea s-ar putea numara:
• Limitarile si consecintele in cazul unor comportamente inadecvate
• Sa fie implicat in mici treburi casnice
• Sa se joace si sa desfasoare activitati alaturi de familie si prieteni
• Sa urmeze cursurile de la scoala si sa invete
• Sa aiba parte de momente petrecute in aer liber
Daca vom proceda asa, copilul va observa ca se poate bucura inca de un anumit grad de independenta, ca isi poate face planuri de viitor si isi va dezvolta in continuare diferite abilitati sociale. In plus, stima de sine nu va scadea.

Citeste si: Am un copil bolnavicios. Si tu?

3. Permite-i copilului sa aiba cat mai mult control asupra tratamentului pe care-l urmeaza

Inclusiv copiii mici au nevoie sa aiba putin control asupra a ceea ce se intampla cu ei pe perioada bolii. Pe masura ce cresc, au nevoie sa fie cat mai bine informati despre tratamentul/tratamentele pe care il/le urmeaza.
Ca parinte, este bine sa ii dam copilului posibilitatea sa se implice, atat cat simte nevoia, in propriul tratament. Acest demers il va ajuta sa-si dezvolte independenta si sa invete sa fie mai responsabil.

4. Ajuta-ti copilul sa-si gestioneze durerile sau alte reactii provocate de boala

La orice varsta, boala este o experienta traumatizanta. Iar atunci cand simptomele sale sunt persistente, tratamentele sunt dure si indelungate, apar si tot felul de reactii adverse, situatia devine din ce in ce mai dificil de suportat.
Expertii in psihologia copilului bolnav ne asigura insa ca ne putem sprijini copilul sa treaca mai usor peste toate acestea daca il vom implica in urmatoarele activitati:
• Practicarea unor tehnici de relaxare- De la exersarea unei respiratii corecte pana la gasirea unei pozitii confortabile, care sa permita destinderea intregului corp, ambele il pot ajuta pe copilul bolnav sa-si regaseasca, macar partial, echilibrul interior si sa suporte mai usor eventuale dureri sau tratamente.

• Folosirea imaginatiei- Apeland la aceasta nivelul de anxietate si chiar o parte dintre dureri se pot diminua. Pur si simplu incercati sa compuneti o poveste captivanta, sa vorbiti despre ceva ce ii place copilului sau sa va faceti planuri pentru cand micutul se va insanatosi.
• Activitati recreative- Si acestea il pot face pe copilul sa mai uite de boala. In functie de varsta si de starea copilului, puteti opta pentru oricare din urmatoarele exemple: sa faceti baloane de sapun, sa va jucati cu jucarii fosforescente, sa cantati, sa ascultati muzica, sa va jucati cu baloane, animalute de plus, sa modelati plastilina, sa cititi, sa rasfoiti tot felul de albume etc.

Citeste si: Despre Sindromul Parintelui cu Copilul Bolnav

Voi mai cunoasteti sau v-ati dori sa mai cunoasteti si alte aspecte ale psihologiei copilului bolnav?

Surse:
www.aboutkidshealth.ca; www.cyh.com; www.growingupgreat.com; www.webmd.com