Rubeola si varicela

de Iulia Cosma, http://lapieptulmamei.blogspot.com/

Acestea sunt deocamdata bolile copilariei pe care le-au cunoscut ambele noastre fete. Am hotarat sa scriu despre ele in urma propunerii venite de la Qbebe, cu gandul ca poate cuiva ii va fi folositoare experienta noastra, aşa cum şi nouă ne-a folosit experienţa altor părinţi.

Măriuţa avea cam 1, 6 ani cred când a făcut cunoştinţă cu rubeola. Am ştiut că s-a îmbolnăvit imediat după erupţie, întrucât şi prietenii ei fuseseră atinşi de "nemilosul" virus. Nu-mi amintesc să fi avut probleme deosebite, nici măcar febră serioasă, doar erupţia cutanată şi o uşoară stare de disconfort. Tratamentul a constat în lapte de mami, hidratare corespunzătoare şi stat în casă câteva zile, apoi ieşit afară, dar nu în preajma altor copii. Nimic interesant!

Noiembrie 2010 soţiorul meu drag le-a dăruit câte un pui de varicelă ambelor odrasle, el fiind posesorul unei forme moderate de varicelă, dovadă a recunoştinţei copiilor de la şcoala unde lucrează. Manifestări la Măriuţa: pusee de febră peste 38.5 (precedau fiecare val de erupţie, au durat cam 3 zile), stare proastă, frisoane, bube pe tot corpul, inclusiv în gură, acele "bube" urâte, vezicule cu lichid transparent, care se usucă ulterior şi lasă urme dacă au fost rupte prin scărpinare. La Măriuţa bola şi-a arătat toţi colţii şi încă îmi amintesc cum se scărpina noaptea în somn ca să scape de chinuitoarea senzaţie de mâncărime... Tratamentul a constat în scăderea febrei prin comprese, hidratare, mixtură mentolată, Aciclovir (la recomandarea medicului, dar cred că total ineficient) şi Ketotifen (tot la indicaţia medicului). După vreo săptămână de chin majoritatea bubiţelor erau vindecate. Între timp am ieşit la aer, dar am evitat întâlnirea cu alţi oameni. La vreo 2 săptămâni de la declanşarea bolii la Măriuţa, au apărut primele bubiţe la Nectaria, în număr de 3. Şi singurele. Asta a fost tot. N-am fi ştiut că a fost varicelă dacă nu era clar contextul. O singură veziculă avea acel lichid clar. Tratament: lapte de mami, ieşit la aer şi soare.

Revanşa şi-o va lua însă o lună mai târziu sora vitregă a varicelei, rubeola luată din oraş, căci altă explicaţie n-am găsit. A debutat cu febră puternică, peste 39,5 pe care cu greu am putut-o stăpâni prin împachetări şi o doză sau două de Nurofen şi stare generală proastă. Peste vreo două zile a apărut erupţia cutanată bogată(!) şi inflamarea ganglionilor cervicali (în spatele urechilor). Medicul pediatru a văzut-o târziu, când erupţia deja dispăruse şi a presupus din descrierea noastră că a fost vorba de rubeolă, probabil o formă mai agresivă. Tratamentul aplicat: Nurofen, lapte, lapte , lapte de mami şi hidratare. Evident, o vreme nu ne-am mai fâţâit în oraş!

Ce-aş face diferit? M-aş ruga mai mult, aş renunţa la Aciclovir, aş administra sucuri de fructe/ legume stoarse cu un storcător melcat (dacă l-aş avea !), suc de cătină şi măceşe, argint coloidal, uleiuri volatile (dacă pacienţii le-ar primi) şi/sau sirop Imunostimulent de la Dacia Plant.

Jurnal de bord: Varicela

de Anca Cristina Ilie, http://www.blogonovela.ro/ 

La sugestia celor de la Qbebe.ro, reiau o temă pe care o abordam acum ceva vreme, în vechiul meu jurnal de mămică. Mai precis, este vorba de bolile copilăriei, iar eu vă povesteam atunci despre varicela noastră cea de toate copilăriile, varicela Roxanei şi Ilincăi, cu introspecţii şi în trecutul meu copilăresc.

Varicela, episodul 1 (Ziua 1: miercuri, 24 martie) Acţiune!

Obiectivul surprinde un copil plecând la grădiniţă de dimineaţă, încă o zi la grădi fără prietena A., care "e absentă pentru că a făcut varicelă". Da, e epidemie în grădiniţă, am aflat într-un târziu, când condicele de prezenţă înregistrau tot mai puţini copii. Vedem apoi copil plecând de la grădi după-amiază, copil venind seara acasă, aşezat la masă, la nelipsita porţie de "lapte cu ţereale" (copil peltic în dotare, se ştie). Alături, mamă povestind despre una alta cu soţul (doar cina e mai mult un moment de socializare în familie), îi cad ochii pe o bubiţă pe pleoapa copilului. Mama continuă să mănânce dar îi cam stă mâncarea în gât când ochii îi descoperă încă o bubiţă pe gât, alta pe mână... De care mână mama paranoică apucă copilul încă nemâncat şi-l târâie la baie, la lumină, unde-l cercetează la piele. Şi mai descoperă... câteva "aluniţe". O vedem apoi pe mamă înşfăcând telefonul mobil şi chemând-o pe prietena rezident pediatru să confirme presupunerile ei, de mamă atentă, deh! Medicul pediatrul în devenire caută şi alte semne (de pojar, de exemplu), să nu cumva să lase neinterpretat corect simptomatologia, dar la vederea uneia dintre bube, care deja aduna lichid, confirmă: epidemia din grădiniţă a mai luat o victimă. Copilul are varicelă. Copilul se bucură de venirea medicului şi-i arată mândră bubiţele. Dar mai mult decât atât, medicul devine brusc cea mai bună prietenă a ei în momentul când instituie carantină: stat în casă înseamnă că nu mai merge la grădi, stă cu sora mai mică, se joacă şi dansează, dar mai ales înseamnă desene animate. Sirene, tinkerbelle, cenuşărese şi dalmaţieni, iupii, sunteţi aşteptaţi! Şi, eventual, mai înseamnă că sora mai mică va face şi ea varicela, dar asta nu-l preocupă pe copil, poate doar pe mamă. Care se gândeşte cum să vadă doar partea bună a lucrurilor, aşa că decide: foarte bine! Mai bine acum decât altădată. Măcar scăpăm, o bifăm, devenim imuni şi putem să pufnim pe nas atoateştiutori, când vom vedea o mamă îngrijorată de varicela copilului sau, vai!, de posibiltiatea de a o contacta cumva de la altul. Noi vom fi ştiut deja că grijile nu-şi au locul, că bolile copilăriei îşi merită numele, că, da, e şi asta o metodă de maturizare a părinţilor: datul cu mixtură pe bube se găseşte în "job description"-ul de părinte. Se instituie tratament: antitermice pentru febră mai mare (nu e cazul, e o varicelă atipică, nu şi-a anunţat venirea prin febră, cum scrie la carte). Dar mai aflăm şi că nu trebuie să dăm antitermice la febră mică şi în timpul zilei, pentru că acest răspuns al organismului la infectarea cu virusul varicelei are "darul" să lupte cu el, să-l bage-n turnir şi să-l facă knock-out! În plus, lichide, sucuri, ceaiuri, regim alimentar lactat, bazat pe cât mai puţine (chiar spre zero) alimente care să solicite ficatul, care şi el în perioada asta e ocupat cu înlăturarea efectelor nicive ale virusului din organism. Şi local mixtură mentolată care să ajute la uscarea şi vindecarea bubelor şi, să sperăm, la uşurarea senzaţiei de mâncărime. Pentru aceasta avem şi varianta homeopată Rhus Toxicodendron (mama de copil are mare încredere în homeopatie şi pe bună dreptate, căci şi-a arătat eficienţa în multe cazuri până acum). Dar deocamdată a venit noaptea, la culcare, copii! Noapte bună!

Ziua a debutat cu achiziţionarea nepreţioaselor leacuri interne - homeopate, şi externe - mixtură mentolată. Cu care am început pictarea petelor dalmaţianului pe invers, pete albe pe copil... tot alb, dar bubos. Sora copilului varicelos urlă: - Vleau si eu damatiaaaan! - Moment, să nu anticipăm, îţi va veni rândul cât de curând! Optimismul nu ne părăseşte, zâmbesc ironic la bubele care se iţesc peste tot, pe fond tot fără febră. Pe seară se instalează însă ceva oboseală la mine, care am stat toată ziua în casă cu ambii plozi, isterizată de cea mică ce n-a servit somn la prânz de nicio culoare, alergată cu laptopul în braţe să prind un pic de timp de lucru - mai mult de 5 minute nu cred că am stat într-un loc, ce poţi să apuci să faci în 5 minute? Să deschizi un mesaj? Să lansezi o aplicaţie? Să prinzi un ataşament de un mail şi după o oră, când mai prinzi 5 min, să scrii mesajul şi dă arunci un "send" cu copiii agăţaţi de picioare? Nu e exact genul de "home office" ideal. Dar parcă era un jurnal de varicelă, aşa că revenim: numărătoarea bubelor dă... cu zecimale, pe seară am pierdut şirul.

Varicela, episodul 3 (Ziua 3: vineri 26 martie)

Optimismul parcă mai scade din intensitate, o dată cu ridicarea mercurului în termometru (metaforic vorbind, căci cine mai foloseşte termometru cu mercur în ziua de azi?). (Poate sunt mai puţin optimistă şi pentru că am acumulat ceva oboseală, dar nu despre mine e vorba aici, nu?) Erupţia devine mai iritantă, bubele mai multe şi încep s-o mănânce. Îmi petrec ziua urmărind-o să nu le scarpine. Şi culmea! Cele mai urâte sunt în zona feţei, a gâtului şi a frunţii. Şi am epuizat argumentele! Nu vreau să se ascundă de mine ca să le scarpine fără s-o văd, ci să înţeleagă că dacă le rupe, se va face urâtă "ca Baba Cloanţa", cum zice ea. Abia pe seară îi dau ceva de febră pentru ca pe parcursul zilei să las febra (nu mare oricum) să lupte cu balaurul, şi totuşi să nu se culce seara cu febră. Azi face şi baie - încercăm să împiedicăm infectarea bubiţelor cu jeg. Dar separat, azi nu se joacă cu sora ei la baie. Amândouă sunt triste, baia n-are niciun farmec fără să scoată jumătate din apă pe podeaua de la baie în timpul jocului de-a clăbucii.

Ofertă specială, 4 zile într-un singur episod. Ziua a 4-a, sâmbătă: Cam aşa a trecut ziua. Mai o scânceală că eu de ce nu merg la Cora, pentru că ai varicelă şi nu vrem să-i molipsim pe toţi cumpărătorii (sau poate vrem, ce-ar fi o zi de cumpărături fără cumpărători?, dar nu se cade), mai un desen... a mai trecut o zi. Ziua a 5-a, duminică: o dată cu trecerea la ora de vară, Roxi a dormit vreo... 12 (sau 11, reale) ore în acea noapte! Şi s-a trezit duminică parcă alt om. Un om tot cu varicelă, dar fără mâncărimi, (aproape) toate bubiţele uscate, un tonus excelent, niciun pic de febră. Şi tot aşa au continuat şi zilele a 6-a (ieri, luni), şi a 7-a (azi, marţi) de varicelă. Recuperarea este lentă, nu dispar peste noapte bubiţele, însă se pare că nici nu mai apar altele atât de violente, doar câte una mică pe câte-o încheietură de mână, sau pe câte-un dos de pulpană, aşa, parşiv. Tonusul continuă să fie bun, febra nu mai apare deloc. Sunt convinsă că şi homeopatele au avut un cuvânt de spus în povestea asta! Oare face şi Ilinca sau nu? Aceasta-i întrebarea la acest moment!

Varicela, episodul 5 (9 aprilie - varicela loveşte din nou!)

Taman când ne gândeam aseară că oare se poate aşa ceva, la cât de contagioasă e varicela, să stai bot în bot cu sora mai mare dalmaţiană şi să nu faci şi tu? Dar nu! Ei bine, la nici o oră după discuţia asta, a venit vestea. Suntem la varicelă, tura a doua. Poze n-avem, din cauză de copil plecat în deplasare în vacanţă. De fapt, tot ce ştiu eu, ca mamă "remote" de copil nr. 2 bolnav de varicelă, e că are câteva (2-3) bubiţe pe trunchi şi cam tot atâtea pe spate, şi că se bucură să fie dalmaţianul nr. 2 din familie. Parcursul varicelei prin familie a fost cam aşa: mai întâi a făcut Roxi varicela, apoi în vacanţa de primăvară toţi cei 4 nepoţi (2 ai mei, 2 ai soră-mii) s-au întâlnit la ţară. Unul din nepoţi o făcuse când era şi el la grădi, dar fratele lui nu, aşa că mai întâi a luat acesta varicela de la Roxi, şi apoi, de la el, şi Ilinca. Deci, cumva, prin ricoşeu Am luat-o acasă după primele zile de varicelă şi am constatat că are o versiune atât de "diluată" de toate aceste "pasări" ale bolii de la un copil la următorul, încât nu a făcut niciun pic de febră, iar bubiţele le puteai număra pe degetele de la o mână, hai, cu indulgenţă, poate treceai şi la următoarea, şi niciuna nu a fost gravă şi nu a lăsat semne.

Amintirile mi se învălmăşesc în cap, apar doar nişte sublinieri evidente, dar detaliile se pierd în ceaţa anilor. Varicela mea, acum 30 de ani: stăteam în casă, cu tata. E una din puţinele amintiri pe care le am cu tata, ştiu că mama trebuia să meargă la serviciu, dar tata îşi lucra pozele în laboratorul de-acasă. Îmi amintesc că mi-a întins un pat pliant "ca la grădiniţă" în sufragerie, unde am zăcut toată perioada de convalescenţă, pe timpul zilei. Nu mai ştiu cât a fost perioada... Dar parcă nu se mai termina, în mintea mea e o eternitate... Şi ştiu că eram plină de mixtură pe tot corpul, albă ca un om de zăpadă, că mă durea şi în gură şi nu mâncam mai nimic, că îmi ardeau ochii de febră, că alunecam din somn în trezie şi invers întruna... Şi că a trecut! Acum sunt imună şi pot să-mi îngrijesc copiii fără teama că aş putea să o fac acum, "la bătrâneţe", cum s-au văzut cazuri de părinţi de copii de la grădi, care au suferit, la propriu, alături de copiii lor. Aşadar, cea mai bună imunizare o dă boala!

De-ale copilăriei. Sau alte motive de alertă pentru părinți

de Mihaela Maria Rizea, http://doileisiopisicuta.blogspot.com/

Aceste rânduri reprezintă experiența noastră familială în ceea ce privește așa-zisele boli infecțioase ale copilăriei și sunt incursiuni destul de profunde în cutiuța cu amintiri, pe care le inițiem la invitația site-ului Qbebe.

Așa cum mulți părinți cunosc, astăzi beneficiem sau, poate mai bine, dispunem de multe vaccinuri împotriva unor boli infecțioase specifice copilăriei, vaccinuri care ne imunizează artificial pe durate mai mari sau mai mici și care sunt indicate pentru administrare la vârste foarte fragede ale copilului. Acesta este motivul principal pentru care în zilele noastre copiii, deși contactează agenții patogeni responsabili pentru bolile eruptive despre care vorbesc, nu se mai îmbolnăvesc sau nu mai prezintă simptomele și semnele clasice descrise în literatura de specialitate. De aceea, diagnosticul bolii eruptive a copilului a devenit mai greu de pus.

Există însă și boli infecțioase eruptive cu manifestare predilectă la copil împotriva cărora nu există un vaccin, iar una dintre aceste boli este scarlatina.

Horică avea trei ani și câteva luni în dimineața zilei în care l-am trezit oarecum îngrijorați pentru ora neobișnuit de înaintată a dimineții și, odată cu atingerea lui, am constatat că are temperatura crescută. Era iarnă, era copil, se strânseseră în urmă deja câteva episoade de febrilitate moderată sau mai importantă a ambilor copii, așadar nu ne-am alertat în mod deosebit. Ceea ce vă doresc și vouă, dragi părinți mai tineri sau mai încercați. Pentru că orice ar debuta cu o temperatură crescută, se va dezvălui destul de repede și, cum în copleșitoarea majoritate a cazurilor dezvăluirea este cât se poate de banală și de neingrijoratoare, nu ne ajută defel să intrăm în panică sau să ne temem. Horica, neafectat important de creșterea temperaturii corpului său, creștere de altfel relativ mică pentru ditamai potențialul reactiv al organismelor tinere și sănătoase, cam 38, 5 grade C, și nici de vreun alt simptom pe care să îl poată numi, a pornit în zi ca de fiecare dată, cu joacă, joacă și iar joacă.

Spre seară, în timpul unei gustări, s-a plâns de o jenă la înghițire, iar pentru noi această plângere a însemnat atenție crescută pentru zona faringiană a copilului. Vreau să subliniez faptul că medicul pediatru ne-a asigurat că medicația antitermica nu trebuie administrată copiilor cu temperatură sub 38,5 C, mai ales dacă aceștia prezintă stare generală bună, iar din experiență am învățat că temperatura poate urca chiar și un pic mai mult decât 38,5 fără consecințe periculoase ( în cazul copiilor fără boli cronice și alte afecțiuni sau fără antecedente de convulsii febrile). Așadar, am alimentat copilul cu predilecție cu lichide, atât pentru buna hidratare, cât și pentru ușurarea deglutiției dureroase și ne-am continuat activitățile dinăuntrul casei.

A doua zi, ghici cine se întindea nepoftită pe pieptul micuțului nostru, nimeni altcineva decât o erupție de bubițe roșii, aspre la pipăit și cu tendință de a se extinde înspre burtică și brațe. Durerea din gât persista, deasemenea starea febrilă, motiv pentru care am consultat medicul pediatru. Diagnostic: scarlatină.

Este important de știut că, spre deosebire de mai răspânditele rubeolă, rujeolă, oreion, varicelă, alte boli ale copilăriei, scarlatina este produsă de toxina eliberată de streptococul beta-hemolitic grup A, așadar este de cauză bacteriană, nu virală, de aceea tratamentul ei constă în administrarea de antibiotic. Boala, după antibiotic, scade repede în intensitate, însă administrarea tratamentului se face timp de 7-10 zile , din cauza complicațiilor potențiale de la nivel renal, sinuzal, articular.

Medicul pediatru ne-a recomandat și efectuarea analizei din exudat faringian spre sfârșitul perioadei de tratament, iar rezultatul analizei a confirmat prezența în faringele copilului a streptococului beta-hemolitic, motiv pentru care am continuat tratamentul antibiotic până la eliminarea agentului patogen din zonă.

Concluzie: Scarlatina a fost o boală ușor de suportat atât de către Horica, dar și de către părinții lui, supărătoare doar din cauza disconfortului la înghițire și a tratamentului medicamentos destul de lung (aproape două săptămâni), nu și-a confirmat contagiozitatea, poate pentru că am menținut igiena bolnaviorului destul de riguros și poate pentru că surioara lui Horica, în vârstă de maximum 18 luni, profita încă de pe urma imunității dobândite prin alăptare de la mama ei. Cu toate astea, cred că această boală, prin natura bacteriei ce o produce, trebuie diagnosticată cu grijă și suspectată de fiecare dată când un copilaș de peste trei ani se plânge de durere în gât, este febril și are o erupție pe trunchi și membre.

***

Despre varicelă (vărsat de vânt), altă boală a copilăriei, nu pot să povestesc direct, ci doar indirect din experiență. Este o boală virală foarte contagioasă împotriva căreia există vaccin care nu se administrează în schema 'obligatorie' de vaccinare în România, dar este disponibil la cerere.

Copiii noștri nu au făcut această boală, însă, toți trei, prima oară cei doi mai mari deodată, apoi și cel mai mic, au intrat în contact apropiat cu copii bolnavi de varicelă, aflați în perioada de maximă contagiozitate și anume în prima zi de erupție și cu o zi înainte de apariția erupției. În ambele cazuri am fost informați următoarea zi prin telefon de la părinții celor doi copii bolnavi despre prezența varicelei și despre posibilitatea contactării bolii, iar pentru că perioada de incubație în cazul varicelei este destul de mare, 14-21 de zile, am hotărât împreună cu medicul pediatru să vaccinăm copiii imediat, în speranța că organismele lor vor dezvolta degrabă anticorpi împotriva virusului probabil contactat. Horica și Kiti, în vârstă de 2 ani și jumătate, respectiv 10 luni, au fost vaccinați în aceeași zi, iar Felix, în vârstă de aproape 4 ani, la două zile de la aflarea diagnosticului vărului său, bolnav de varicelă. Niciunul dintre copiii noștri nu s-a îmbolnăvit de varicelă, confirmare a faptului că imunizarea în termen de 2-3 zile după contactul cu copilul cu varicelă poate fi folosită ca metodă profilactică de urgență.

Acestea au fost experiențele familiei noastre cu bolile copilăriei, în afară de seria impresionantă de vaccinări din primul an de viață a fiecărui copil, despre a cărei utilitate și periculozitate se poate discuta, ca atare, dragi părinți, vă doresc relaxare și încredere la fiecare încercare și, mai ales, sănătate!

Miru si rubeola

de Iuliana Gheorghe, http://nasterea-amintiredenesters.blogspot.com/

...Imi plac comediile romantice...Imi plac filmele despre relatii de familie din care ramai cu ceva : un sentiment, o impresie, o convingere...o amintire ! Si m-am gandit de multe ori ca mi-ar placea ca ceea ce se intampla placut si important in viata mea personala sa raman undeva in amintire pentru ca am constatat ca timpul trece foarte repede,iar eu incep sa uit...mai ales chestii legate de puiuta mea : zambete,lacrimi,expresii,manifestari... In asentimentul meu a fost invitatia Qbebe de a scrie despre una din bolile copilariei intalnite de Miruna mea in decursul relatiei noastre mama -fiica ! Scrpta manet :) !

...Ma trezesc intr-o dimineata, pe cand Miru avea vreo doi anisori ca incepe puiuta mea sa stranute asa, dintr-o data, din ce in ce mai des... Ce mai, raceste Miru, mi-am zis ! Si-i dau Oscilococcin de care eu sunt foarte multumita... Mai pe seara stranuturile si coriza nazala instalata incep sa se mai duca, dar Miru face mofturi la mancare mai ceva ca de obicei, si-mi dau seama ca ceva nu e in regula... O hidratez bine, ii dau iar Oscilococcin si o las asa. Peste noapte e agitata, se fataie si se trezeste maraind... Astept dimineata care vine cu o surpriza: Miru are pe manute,pe gat si pe torace si pe fata si pe spate bubite mici, marunte si rosii, fara lichid... Hopa ! De la mancare nu e sigur, prea e localizata chestia asta... plus ca ii dau mai mult alimente pregatite in casa. Hai la doctor !

Miru era cumintica, nu avea chef de mancare,era apatica si mai stranuta din cand in cand. Nu se scarpina. Dar doctorita de familie a zis ca e Rubeola. N-a facut febra, in vreo 3 zile i-au disparut stranutul si coriza nazala si in a patra si bubitele ! Am primit indicatia ca in toate aceste zile sa stam inchise in casa, ceea ce nu prea ne-a placut dar asta e ! Am trecut si peste asta si am fost prietene cu Rubeola care nu ne-a necajit prea mult :) !

Va dorim sanatate !

Varsat de vant

de Cosmina Tanase, http://visedulci.blogspot.com/

Ne-am intalnit si noi cu boala aceasta a copilariei... asta vara cand ne-am intors de la mare. La mare mi s-a parut un pic c-am calda Noemy, fetita mea cea mare insa am pus lucrul acesta pe seama caldurii. A doua zi dimineata dupa ce am ajuns acasa, fetita mea era toata punctata, din cap pana in picioare. Stiam de cand am fost eu mica ca ar trebui sa fac cald in casa, asa ca am facut cald... si am sunat doctorita, care mi-a confirmat - e varsat de vant! "-Ei bine si in cazul acesta ce e de facut? - Foarte important sa nu rupa basicutele sub nici o forma. - Cum o pot ajuta sa ii treaca mai repede? - O puteti da cu mixtura mentolata pe basicute, altceva nimic... sa stea in casa ca e contagios... - Cat sa stea in casa? - Pai... dupa ce erup toate, inca 6 zile. - Si de unde stiu ca au erupt toate? - Apar in trei valuri... si dupa aia gata."

Sa stea in casa... in plina vara??? Of... exact ce ne trebuia dar asta e... am trecut cu bine si peste asta. Mixtura nu i-a placut de loc, si era un adevarat chin sa o dau pe basicute... am incercat sa o tamponez, sa ii dau fiecare basicuta in parte nici cum nu mergea, caci dura mult si nu-I placea de nici o culoare nici mirosul nici senzatia de rece... Am sunat doctorita, sa o intreb daca nu se poate sa o dau cu altceva ca nu ii place deloc... mi-a oferit ca alternativa pudra mentolata si o crema ( nu mai stiu cum se numea  ) ; iar seara ii dadeam cateva picaturi de zyrtec, o ajuta sa nu o mai manance si sa doarma ceva mai bine.

In zilele acelea am tinut-o cu manusi in maini, desi era cald... asa nu se putea scarpina prea tare. Ne-am plictisit de stat in casa asa de tare... ne-am saturat de desene animate... de jocuri... am fi vrut sa alergam pe afara... insa din pacate la doua saptamani a facut si cea mica... si ar fi trebuit sa faca o forma usoara din ce ne-a spus doctorul in schimb, Karyna a fost plina, parca a avut mai multe bubite decat surioara ei... a fost si mult mai maraita... nici nu dormea bine noaptea... si acum dupa o jumatate de an ele inca au semne pe corp, desi nu s-au infectat basicutele inca se vad... nimeni nu a stiut sa imi spuna cat se vor vedea... Am trecut si peste aceasta boala a copilariei... cu bine!!!!

Bolile copilariei: rubeola

de Simona Irimie, http://altesfaturipentrumamici.blogspot.com/

Cand avea 11 luni Vladut a facut rubeola. A fost epidemie de rubeola. Vaccinarea contra rubeolei se face abia la 1 an dar din cauza epidemiei Ministerul Sanatatii a decis sa faca vaccin contra rubeolei tuturor copiilor de 11 luni.

Vaccinul era facut de Institutul Cantacuzino in fiole pentru 10 vaccinuri. Am fost chemati la policlinica de care apartinem impreuna cu alti 9 copii de 11 luni, la o anumita ora. Ne-am aliniat cu totii sa fie copiii analizati de catre doctorita inainte. Vladut parea mai prost dispus dar nu avea nici o urma pe piele. Doctorita l-a vazut si a zis rapid ca e deja bolnav, sa plecam repede sa nu se imbolnaveasca si alti copii. Sper ca nu am imbolnavit atunci alti copii.

Dupa ce ne-am intors acasa a inceput sa aiba o urma de roseata pe piept si pe burtica. Foarte putin timp, roseata a trecut in doua zile. Am primit tratament doar Nurofen daca avea temperatura. Am stat mai multe zile in casa desi dupa 2 zile deja nu se mai simtea deloc bolnav si a reinceput sa patruleze - de-a businea - prin casa.

Rubeola e o boala usoara dar e periculoasa pentru gravidele care nu au facut boala, poate produce malformatii grave fatului. E o boala virala si se ia de la cineva care are deja boala. Vaccinul ROR de la 1 an imunizeaza contra rubeolei.