Helminți la copii

Ce trebuie să știi despre helminți

Următoarele infecții cu helminți reprezintă cele mai prevalente infecții de acest gen din lume: ascaridioză, tricuriaza, viermii cu cârlig, schistosomiaza și filiarioza limfatică. Dintre acestea, doar viermele cu cârlig este în general asociat cu o anemie profundă. Deși are o prevalență crescută în rândul copiilor de vârstă mare, viermele cu cârlig a fost descris și la bebeluși. În linii mari, termenul helminți se referă la viermii paraziți care pot fi clasificați în două filaterii: viermii rotunzi și viermii plați. Viermii plați sunt apoi divizați în tenii și trematode. 

Helmintiaza reprezintă o amenințare publică majoră la sistemul de sănătate în întreaga Asie, Africa sub-sahariană și America. S-a estimat că mai mult de 1 miliard de persoane din întreaga lume sunt infectate cu cel puțin 1 specie, iar multe sunt coinfectate cu 2 sau mai mulți paraziți. Majoritatea din cele afectate reprezintă populațiile cele mai sărace și cele mai vulnerabile din lume. Accesul precar la sistemul de sănătate, la salbubritate și la apă curată determină acest grup să fie deosebit de susceptibil la infecție. Nou-născuții și copiii de vârstă mică reprezintă cel mai vulnerabil grup dintre cele afectate.

Helminții la copii

Helminții constituie gazde frecvente în organismul copiilor deoarece toți copiii interacționează cu mediul sălbatic extrem de activ prin atingerea animalelor, prin atingerea unor obiecte murdare de pe pământ, prin consumul fructelor și legumelor murdare, consumul apei care nu a fost fiartă. Pentru a vindeca un copil de helmintiază este necesar să înveți să definești rapid simptomele unei infecții parazitare, diagnosticul și tratamentul fiind realizate într-un timp cât mai scurt. Nu trebuie să existe niciun fel de ezitare în instituirea tratamentului helminților la copii deoarece paraziții nu sunt atât de inofensivi pe cât pot părea.

Simptomele helmintiazei la copii diferă în funcție de stadiul bolii (acută sau cronică) și de tipul de helminți, care diferă într-un mod negândit: corpul uman poate găzdui mai mult de 100 de specii de viermi. Însă cel mai des răspândite specii sunt oxiurii și ascarizii. Infecția cu helminți se poate instala pe calea aerului, prin intermediul unui contact cu pielea sau pe cale fecală - orală (după contactul cu fecale infectate sunt ingerate).

Simptome ale helminților la copii

Helminții sunt extrem de periculoși pentru organismul unui copil, deoarece toate produsele activității și dezintegrării lor sunt capabile să cauzeze o intoxicație serioasă și alergie și chiar șoc toxic. În plus, helminții îl pot priva pe copil de substanțele vitale pentru creșterea și dezvoltarea sa: vitamine și minerale. Aceste deficiențe ajung în timp să reducă imunitatea copilului, făcându-l vulnerabil în fața altor îmbolnăviri. De asemenea, pe lângă compromiterea statusului nutrițional, sunt afectate procesele cognitive (memoria și cogniția sunt afectate, apărând deficite educaționale), apar reacții la nivelul țesuturilor și pot apărea obstrucție intestinală sau prolaps rectal. În mod concret:

- helminții se hrănesc cu țesuturile gazdei, inclusiv sânge, care conduce la o pierdere a fierului și a proteinelor
- viermii cu cârlig în plus cauzează pierdere de sânge la nivel intestinal care conduce la anemie
- helminții pot cauza malabsorbția nutrienților și pot concura pentru vitamina A la nivelul intestinelor
- Helminții din sol pot cauza scăderea apetitului și în consecință reducerea aportului nutrițional și a gradului de pregătire fizică (multe specii cauzează dizenterie și diaree).
Cele mai dese epidemii de tip helmintic la copii survin în anotimpul cald - la finalul primăverii, vara și toamna, când copiii petrec mai mult timp afară, consumă fructe, legume și fructe de pădure murdare, cu mâinile murdare și se joacă cu animalele domestice.

Primele simptome ale unei îmbolnăviri de tip helmintic presupun stare de slăbiciune și irascibilitate. Copilul este capricios, are probleme cu somnul, acuză disconfort la nivelul stomacului și dureri de cap. Sunt observate și diferențe la nivelul apetitului: acesta scade și crește. De asemenea: pot apărea simptome de greață, modificări ale scaunului sunt observate (constipație alternată cu diaree). De asemenea, temperatura corpului poate crește în mod inexplicabil, până la 37.3 grade Celsius. În unele situații, alergia la produsele reziduale ale helminților determină mâncărime și iritație la nivelul pielii. În cazul unui copil infectat se observă paloarea tegumentelor, precum și cearcănele în jurul ochilor.

În urma efectuării unui test sanguin, reiese de obicei un nivel crescut de eozinofile care indică o reacție alergică. Este caracteristică și o scădere în hemoglobină.

Majoritatea copiilor prezintă cele două tipuri de helmintiaze: enterobioză și ascardioză. Enterobioza este afecțiunea care apare în urma unei infecții cu oxiuri. Simptomele sale caracteristice reprezintă apariția unei mâncărimi și iritații în zona anusului, în special noaptea. Ascarizii reprezintă al doilea caz de prevalență. Paraziții pot fi destul de mari, uneori ajungând până la 20 cm. Unii ascarizi ajung să se răsucească în noduri și să determine ocluzie intestinală. Desigur, cel mai evident simptom al helmintiazei la copii reprezintă depistarea lor efectivă în materiile fecale ale copilului.

Tratament pentru helminți la copii

Tratamentul helminților la copii depinde de tipul de parazit și de gradul de răspândire al acestora în organismul copilului. De obicei, este necesară terapia medicamentoasă. Copiilor cu vârsta de cel puțin 2 ani li se administrează de obicei albendazol (doza este calculată în funcție de greutatea corporală și gravitatea infestării parazitare). Primirea unei alimentații de depleție și observaționale este adeseori necesară. După ce helminții sunt îndepărtați din organismul copilului, este necesară restabilirea imunității și normalizarea funcționării sistemului digestiv. Pentru prevenirea helmintiazei este necesar să urmărești ca al tău copil să respecte regulile de igienă de bază, să consume fructe și legume bine spălate și să bea apă curată și lapte fiert.

Surse: http://herbalthera.com; www.medscape.com; www.who.int