Informații și simptome despre pavorul nocturn
Teroarea nocturnă sau pavorul nocturn este o formă specială de reacție de tip nervos (nevroză monosimptomatică) sau tulburare a somnului încadrată drept parasomnie observată cel mai adesea în rândul copiilor cu vârsta 3-4 ani și 6-8 ani. Din punct de vedere statistic, se întâlnește cel mai des în rândul copiilor de 3-5 ani, în special băieți (dar nu este o regulă, putând apărea și la vârsta adultă). Apare de obicei la aproximativ 90 de minute după momentul adormirii în timpul stadiului 3 sau 4 de somn non-REM. Trebuie subliniat încă de la început că este necesară o distincție între acesta și coșmaruri. Deși aceste episoade pot fi înspăimântătoare, sunt în mod normal auto-limitate, iar singurele modalități de intervenție presupun reducerea nivelului de stres din viața copilului și asigurarea unei cantități adecvate de odihnă (sunt șanse mari să apară în perioade de stres și oboseală accentuată).
Ce se întâmplă mai exact? Tabloul clinic presupune ca la un interval de 1-1.5 ore după adormire copilul începe să plângă, să se dea jos din pat, iar pe fața sa se poate citi teama. Deși are ochii deschiși nu recunoaște persoanele din jur. Din fragmente de fraze se poate deduce că îi este frică de ceva și își strigă mama sau se manifestă violent, însă nu poate fi sub nicio formă calmat. Transpiră abundent, are o respirație (hiperventilație) și un ritm cardiac crescut, iar membrele îi tremură. Totul durează 10-20 de minute. Dacă copilul este trezit de către mamă, se calmează și adoarme din nou (cel mai adesea nu este posibil acest lucru pentru că nu este conștient de locul în care se află), iar a doua zi dimineața nu își mai amintește nimic sau doar parțial niște imagini înspăimântătoare (nu poate explica însă ce i s-a întâmplat), experimentează o stare de confuzie. Într-o treime din cazurile de pavor nocturn apare și somnambulismul. De asemenea, astfel de episoade sunt mai comune în prima treime a nopții și apoi revine somnul normal.
Citește și: Probleme in somnul copilului: cauze si rezolvari
Cauze și factori predispozanți pentru pavor nocturn
Nu au fost identificate cauze exacte pentru apariția acestei probleme, deși pot exista unii factori responsabili cum ar fi: erupția dentară (în cazul bebelușilor, copiilor de vârstă mică), temperatură corporală crescută cauzată de o infecție, durerea sau disconfortul, abuzul/trauma/stresul (de natură fizică, emoțională, verbală sau sexuală), supraepuizarea și oboseala extremă, un somn prelungit, o insomnie persistentă sau privarea de somn, medicamente care acționează asupra sistemului nervos central (benzodiazepinde și barbiturice). În ceea ce privește factorii predispozanți, aceștia includ: condiția astenică, dificultatea în respirație (de exemplu polipi măriți), umplerea exagerată a stomacului/intestinelor/vezicii urinare. Contribuie la apariția pavorului nocturn și un mediu de conflict constant, un stil de parenting excesiv de sever sau dimpotrivă răsfățat, lipsa unei rutine adecvate în timpul zilei, utilizarea în exces a televizorului, precum și experiențe supărătoare (intimidare, certuri familiale, incendiu, mușcătura unui câine etc.). Se consideră că și istoricul familial poate constitui un factor predispozant. În situații mai rare, poate apărea la copiii cu nervozitate congenitată care au suferit leziuni cerebrale la o vârstă fragedă (se ia în considerare prezența de reziduuri vasculare).Ciclul normal de somn presupune diferite etape de la o ușoară somnolență la somn profund. În timpul somnului REM, ochii se mișcă rapid, iar visarea vibrantă este mai comună. În fiecare noapte există mai multe cicluri de somn non-REM și REM. Deși se aseamănă cu coșmarurile, acestea din urmă apar în timpul somnului REM și presupun vise oribile și înspăimântătoare (mai des întâlnite în orele matinale).
Tratament pentru pavor nocturn
În cele mai multe cazuri nu sunt necesare teste sau examinări suplimentare. Dacă teroarea nocturnă este gravă sau prelungită se poate impune o evaluare psihologică.
Tratamentul pavorului nocturn nevrotic presupune utilizarea diverselor sedative și tranchilizante (de tip benzodiazepine - reduc gradul de incidență a pavorului nocturn; se mai utilizează și difenhidramină), precum și anumite categorii de antidepresive când simptomele sunt supărătoare; orice medicament ce urmează a fi administrat copilului trebuie prescris de un medic după o evaluare atentă și investigare a afecțiunii. Sunt utile și o baie caldă înainte de culcare și purtarea unor conversații psihoterapeutice. Uneori se impune schimbarea situației familiale, când este vorba de una conflictuală. Dacă pavorul nocturn apare în urma unei infecții sau leziuni ale capului, fără indicații de leziuni mentale, trebuie instituită o terapie de deshidratare și o terapie de refacere (glucoză, vitamine etc.).
Prevenire
Nu există un protocol terapeutic clar stabilit pentru tratarea pavorului nocturn, însă sunt de bază identificarea potențialelor cauze și a factorilor declanșatori.
Pentru prevenirea episoadelor de pavor nocturn este de ajutor în primul rând evitarea factorilor perturbatori, o educație rezonabilă, luarea în considerare a caracteristicilor personalității copilului, o atmosferă linișită în casă, utilizarea moderată a distracției fără agitarea copilului înainte de culcare, menținerea regimului zilnic de alimentație, stabilirea unei rutine potrivite de somn. În multe cazuri, încurajările și un stil de viață mai puțin alert sunt suficiente, dar există și situații unde psihoterapia sau consilierea pot fi de ajutor. De reținut că terorile nocturne la copii se rezolvă spontan odată cu înaintarea în vârstă (după vârsta de 10 ani); rarerori persistă probleme în a adormi sau a rămâne treji. Trebuie mai degrabă gestionate în mod conservator și nu tratate.
Citește și: 6 trucuri eficiente pentru somnul linistit al bebelusului tau
Surse:
www.nytimes.com; www.healthhype.com; www.sleepdisordersguide.com; http://medicalency.com
Urmareste-ne pe Google News
