Avem nevoie de povesti cu final fericit

Povestea unui bebelus luptator

Ward Miller s-a nascut prematur, cu 15 saptamani mai devreme, mai precis, la 25 de saptamani. Lyndsey a inceput sa aiba contractii la serviciu, si o vreme nu le-a dat importanta. Insa, dupa cateva ore bebelusul ei a venit pe lume, cantarind numai 680 de grame. A primit cel mai mic scor Apgar, pentru ca avea hemorargie cerebrala si si-a petrecut primele 107 zile in spital. 

"Pe de o parte, pare ca totul s-a petrecut ca prin ceata, pe de alta parte, imi amintesc fiecare detaliu, fiecare expresie faciala a asistentelor, fiecare emotie pe care am avut-o. Cu doua zile inainte, fusesem in vacanta in Michigan. Cine stie ce s-ar fi intamplat daca se declansa nasterea atunci ...", declara pentru Huffington Post, Ben, tatal lui Ward, fotograf si realizator video. 

La 10 zile dupa ce Ward s-a nascut, medicii i-au scanat creierul pentru a cauta sangerari. Nota 4 era cea mai mica posibila, iar micutul a primit nota 2 pentru o emisfera si 4 pentru cealalta. "Eram devastati.", spune Ben. "Sangerarile puteau duce la probleme severe. Si noi nu puteam face nimic sa le oprim. Nici medicii. Era un sentiment groaznic. Tot ce puteam face era sa ne rugam."

Insa, in acea noapte, s-a intamplat ceva de neuitat pentru tinerii parinti: "La ora 6 dimineata ii tineam manuta, il priveam si ii vorbeam. Masca respiratorie si tubul de hranire erau scoase. Se simtea mai bine. In timp ce il priveam, si-a intors capul spre noi si a deschis ochii. Stiam ca nu este capabil inca sa ne vada, insa a privit fix spre noi. Fara sa clipeasca. Dupa o vreme, a inchis ochii si si-a intors capul. Insa nu vom uita acel moment. Parca ne-ar fi spus: Sunt bine! Nu renuntati la mine!."

Acum Ward are 16 luni, abia a invatat sa mearga de-a busilea, pronunta cateva cuvinte si este fericit si sanatos.

Ben a decis sa ii ofere un cadou inedit sotiei sale cand a implinit 32 de ani, un filmulet care sa prezinte evolutia micutului lor de la nastere, pana a implinit 1 an. "Am pacalit-o spunandu-i ca am alte proiecte la care lucrez. Insa, cand am chemat-o de ziua ei in studioul meu, a stiut ca este vorba despre Ward si a inceput sa planga." Acum Ben glumeste ca jumatate dintre vizualizarile filmuletului sunt ale sotiei sale, care il revede de zeci de ori pe zi.

Va las si pe voi sa vizionati acest filmulet emotionant, care sigur va va umple ochii de lacrimi:

Povesti cu final fericit

In ultimele luni am facut un experiment, si am publicat online stiri cu bebelusi, stiri triste, stiri socante, stiri emotionante. Am facut asta pentru ca mi-am dorit sa vad care dintre aceste stiri sunt cele mai citite, mai comentate, mai share-uite. Si dorinta mi-a fost implinita, pentru ca am sperat ca stirile cu final fericit sa fie cele cu cel mai mare impact. La inceput am avut ceva temeri, insa, spre bucuria mea, comunitatea Qbebe a dovedit ca isi doreste si are nevoie de povesti cu final fericit.

Povestea de mai sus este cel mai bun exemplu. Emotiile din spatele ei nu pot fi descrise si intelese cu adevarat decat de un parinte, si astfel de declaratii ale dragostei neconditionate de parinte ne fac sa intelegem ca nu exista si nici nu va exista ceva pe lumea aceasta mai pretios decat propriul nostru copil. Nu-i asa ca, citind aceste randuri, si gandindu-va la micutul vostru, sufletul capata proportii astronomice si se umple de o emotie atat de puternica incat trebuie sa gasim un alt cuvant care sa o descrie? Pentru ca "dragoste", "iubire", "afectiune" sunt mult prea banale si necuprinzatoare. Avem nevoie mai des de astfel de povesti cu final fericit, pentru a ne aminti in fiecare zi ca suntem cei mai norocosi: suntem parinti!