Cine-i seful in familie?

In fiecare zi avem de luat decizii si ma refer la acelea care privesc strict cuplul. Altele sunt deciziile care trebuie luate de unul singur. Aici se pune problema in ce masura afecteaza caeasta decizie relatia cu partenerul.

Care decizii le iau de unul singur, si in care ma consult cu sotul sau sotia mea? E nevoie de o buna autoeducatie, o minte sanatoasa si o inima impacata pentru a avea acest discernamant.

In primul rand, atunci cand ai de luat o decizie trebuie sa iti iei un timp si sa pui lucrurile in balanta, sa le cantaresti bine. De exemplu, daca e vorba despre schimbarea locului de munca. Dupa ce te-ai gandit tu singur/a bine, si esti sigura ca acel lucru e cel mai bun pentru tine, ai putea sa prezinti decizia ta si sotului sau sotiei tale. E posibil ca el sa iti atraga atentia asupra unui aspect care nici nu ti-a trecut prin minte.

Totul e ca filtrul tau mental e sa fie activ, pentru ca dialogul sa nu se transforme intr-o discutie de dragul discutiei, sau intr-un joc psihologic in care unul argumenteaza pentru a convinge, iar celalalt se lasa convins, ci sa ramana un dialog serios, matur, corect in urma caruia tu sa tragi o linie si sa iti pui apoi decizia in aplicare.

De ce vrem asa de mult sa detinem noi controlul, sa spunem noi ultimul cuvant, sau sa facem ce ne taie capul fara sa il consultam pe celalalt? Evident, totul se leaga de putere, fiecare vrea sa detina puterea intr-un fel sau altul.

Un alt motiv se leaga de neincrederea in sine si neputinta celui care vrea sa detina controlul. Cu cat vrei mai mult sa faci pe seful, cu atat esti mai putin capabil de a fi sef. Un om sanatos si echilibrat realizeaza ca nu poate controla pe nimeni si mai ales nu simte nevoia sa il convinga pe celalalt de un anume lucru daca el insusi este convins si stie ce spune. Va incerca doar sa faca ceea ce ii sta lui in putinta ca sa il ajute pe celalalt sa ia o decizie cat mai buna pentru sine, chiar daca poate lui nu ii convine schimbarea respectiva. Acesta este adevaratul "sef".

Din pacate, societatea in care traim nu ne invata decat aceste lucruri. De mici suntem invatati sa ne comparam, sa fim mai buni, mai puternici, mai destepti.
Parintii ne invata asta, educatorii ne invata asta, sii evident ca ducem si noi aceste principii adanc inoculate in mintile noastre, mai departe, in noile familii.

O familie in care fiecare are autoritatea lui nu e insa o utopie. Pana la urma iubirea le poate schimba si salva pe toate. Din iubire se naste si adevaratul respect.

Astfel, cuplul poate invata sa respecte deciziile pe care le ia fiecare partener pentru sine. Deciziile care privesc insa intreaga familie, cum ar fi unde sa isi petreaca weekend-ul, sau mutarea intr-o alta casa, platile, apoi problemele copiilor pot si chiar trebuie discutate (nu urlate!) intr-o camera separata. De multe ori luarea acestor probleme in gluma, amanarea discutiilor, lasarea lor in grija celuilalt pot deteriora semnificativ relatia dintre cei doi, si nu duc la niciun rezultat. De asemenea, certurile care pornesc de la cine detine puterea, pe hol sau chiar de fata cu copiii ii pot tulbura si chiar afecta psihic foarte mult.

Autoritatea are un efect pozitiv atunci cand este distribuita egal si fiecare isi cunoaste implicatia in relatie. Sarcinile trebuie bine stabilite si schimbarile  de orice fel trebuie discutate. Daca fiecare stie cand trebuie sa lase de la el si il intelege pe celalalt, lucrurile pot merge struna. Cuplul are echilibru si functioneaza cum trebuie atunci cand fiecare partener isi cunoaste limitele, ii respecta nevoia de singuratate si intimitate a celuilalt si isi este propriul sau stapan.