Copilul din alta casatorie

Articolul urmator a fost realizat prin amabilitatea doamnei Daniela Nicoleta Dumitrescu, Psiholog clinician, psihoterapeut CBT, Formator Metoda ESPERE®, Webmaster: www.jacques-salome.ro, www.danieladumitrescu.blogspot.com: 

Cu ce tip de probleme se pot confrunta copiii din alta casatorie din punct de vedere emotional?

Inainte de a evidentia eventualele dificultati emotionale pe care le pot avea copiii din alte casatorii, sunt necesare cateva precizari. In primul rand, trebuie facuta distinctia intre genitor, tata, barbat si genitoare, mama, femeie. Genitorii sunt cei care concep copilul, tatal si mama sunt cei care isi asuma rolul de ingrijire al copilului, iar barbatul si femeia sunt cei care exista dincolo de rolurile amintite. Nu intotdeauna genitorii sunt dispusi sa-si asume si rolul parental, asa cum nu intotdeauna parintii sunt si genitorii copiilor - vezi cazul copiilor adoptati. Cel/ cea care-si reface viata este barbatul, respectiv femeia, nu tatal sau mama.

Asa ca este gresit sa-i spunem copilului: "Maica-ta s-a maritat cu altul" pentru ca nu mama, ci femeia din ea a facut acest pas. Atunci cand unul dintre parteneri incepe o noua relatie de cuplu, nu este obligatoriu ca noul partener sa-si asume si rolul parental, mai ales daca fostul este inca activ in acest sens. Altfel poate aparea o concurenta intre rolurile parentale, care este extrem de nociva pentru copil - care dintre tati e mai tata, care dintre mame e mai mama.

In al doilea rand, nu confundam relatia de cuplu cu relatia parentala. Daca relatia de cuplu s-a finalizat, asta nu inseamna ca relatia parentala nu poate functiona amiabil si chiar este recomandat sa fie asa. Asta insa presupune o asumare matura si responsabila a situatiei prezente, dar si a nevoilor copilului, punandu-le deasupra orgoliilor si ambitiilor personale.

In ceea ce priveste problemele emotionale cu care se pot confrunta copiii proveniti din alte casatorii, in cazul refacerii relatiei de cuplu cu un alt partener, ele se invart in jurul sentimentelor de abandon, de pierdere sau chiar de tradare, deoarece copilul poate vedea in noul partener un concurent, care i-a rapit mama/tata si poate manifesta fata de acesta sentimente de furie, de agresivitate mai mult sau mai putin manifesta. Daca celui mic nu i s-a explicat situatia, el isi poate construi singur tot felul de explicatii fantasmagorice, de scenarii discrepante care ii pot distrage de la activitatile sale. Astfel, copilul poate dezvolta comportamente atipice: poate avea dificultati scolare sau probleme cu somnul, stari de apatie sau de agitatie, schimbari dispozitionale etc. Parintii trebuie sa fie vigilenti si sa urmareasca aceste manifestari, iar daca este cazul, sa apeleze la un specialist daca ele se intensifica.

De asemenea, noul partener poate fi, in mintea copilului, responsabil pentru destramarea cuplului initial sau pentru pierderea sperantei ca el se va reface vreodata - o speranta adesea intalnita la copiii proveniti din cupluri separate, ceea ce poate declansa o stare depresiva. In cazul in care si noul partener are copii, atunci situatia poate fi si mai delicata deoarece noul cuplu trebuie sa-si ajute copiii sa dezvolte o relatie intre ei. Sa-i încurajeze sa-si gaseasca impreuna zone comune, hobby-uri complementare care ii pot apropia.

Citeste si:

Cum afecteaza copilul relatia dintre soti 

Cu ce tip de probleme se pot confrunta parintii care au in ingrijire copii din alta casatorie?

Sistemul familial este un sistem complex, asa ca si problematica este una complexa. Este esential sa dezvolte o relatie buna cu copilul partenerului, pentru a nu deveni o sursa de conflict si frustrare pentru proaspatul cuplu.
Existenta unui copil aduce modificari substantiale in toate sferele de manifestare a cuplului. In sfera sociala, se vor modifica alegerile - spre exemplu, se vor prefera prietenii cu copii sau locurile de vacanta amenajate cu spatii de joaca. In sfera financiara, vor aparea cheltuieli suplimentare, iar noul cuplu va trebui sa le integreze. Daca noul partener nu are copii, ar putea sa se simta frustrat sa adopte un stil de viata parentalizat, desi poate nu a luat initial in calcul toate aceste aspecte.

In sfera relationala, as spune mai intai ca nu trebuie sa forteze relatia, sa nu incerce, spre exemplu, sa-i impuna copilului sa-i spuna "mama", "tata", daca acesta nu-si doreste asta sau daca mama/tatal copilului este destul de prezent in viata lui. Lucrurile decurg de la sine si daca copilul va simti nevoia sa faca asta, o va face fara sa i se ceara. In niciun caz nu trebuie sa-l vorbeasca de rau pe parintele absent sau sa intre in concurenta cu aceasta. Simpatia si antipatia au cauze subtile si nu pot fi controlate. Daca se simpatizeaaza copilul cu noul partener atunci exista premise pentru o relatie buna, daca se antipatizeaza, atunci nu putem spera decat la o relatie rece, distanta, dar in respect reciproc. Antipatia fata de noul partener poate fi alimentata de fostul partener care poate induce mesaje toxice copilului.

In cazul partenerului care are copilul, va trebui sa fie capabil sa gestioneze timpul, resursele intre cele 2 relatii, in asa fel incat sa nu apara discrepante majore.

Ce recomandari aveti in acest sens?

Recomandarile sunt personalizate in functie de varsta copilului, de situatia familiala, de relatiile dintre fostii parteneri, de suportul familiei largite (bunici, frati, verisori etc.), asa ca este destul de dificil sa ofer niste recomandari foarte punctuale. As spune ca, in primul rand, ar trebui sa explice situatia copilului de mai multe ori, oferind toate detaliile pe care acesta la cere. Recomand maniera vizuala, sa i se deseneze structura familiei sau sa se foloseasca obiecte in explicatie, pentru ca cel mai bine copiii inteleg vizual. Sa raspunda cinstit la toate intrebarile copilului pentru ca, oricat de incomode ar fi, daca acesta intreaba, inseamna ca are nevoie de un raspuns clar si corent din partea adultului.

Sa petreasca timp separat cu copilul, tocmai pentru a reduce sentimentul de abandon, de respingere, de frustrare. Sa faca impreuna activitatile care-i plac copilului, pe care el le propune.

Sa incerce sa aiba o relatie non-conflictuala cu fostul partener, in interesul superior al copilului. Sa nu-si jigneasca partenerul, sa nu puna copilul sa-i transmita mesaje, sa nu-l transforme in sacul de box al relatiei esuate.

Sa-i acorde copilului timp pentru a integra noua situatie, pentru a se adapta, sa fie suportiv si atent la eventualele comportamente atipice.

Multumim doamnei Daniela Nicoleta Dumitrescu pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.