I.Cum să-ți sprijini copilul pentru a trece mai ușor peste experiența divorțului- câteva trucuri pentru o viață liniștită
1. Asigurați-vă în permanență copilul că nu are nicio vină pentru faptul că voi ați divorțat
De multe ori, în cazul unui divorț în familiile cu copii, există posibilitatea ca micuții să se simtă vinovați pentru despărțirea părinților.
Pe fondul tristeții și a temerilor apărute în urma separării, copilul are tendința de a-si reaminti faptele mai puțin bune pe care le-a săvârșit la un moment dat. Spre exemplu, îi poate reveni obsesiv în minte că a insistat să-i cumpărați o jucărie scumpă sau că v-a mințit cu ceva.
Ca părinți, trebuie să ne străduim, pe cât posibil, să ne liniștim copilul și să-i reamintim permanent că se bucură în continuare de dragostea noastră.
În plus, reamintiți-i că voi, adulții, sunteți cei ce ați decis că nu mai puteți forma o familie, dar că rămâneți pentru el aceeași „mami" și același „tati".
2. Ascultați-vă copilul și rămâneți deschiși comunicării
Fiți lângă copil pentru a-l asculta, nu pentru a vă plânge la el de cum că simțiți voi. Dimpotrivă, lăsați-l să spună cum se simte el și explicați-i că sentimentele negative pe care le are în acel moment sunt temporare. În acest sens, sfătuiți-l să aibă răbdare, întrucât timpul va rezolva lucrurile.
Dacă observați că al vostru copil s-a închis prea mult în sine, că este apatic și că refuză să comunice cu voi, este bine să apelați totuși la sfatul unui specialist.
3. Nu interogați copilul cu privire la fostul partener de viață
Din păcate, în cazurile de divorț în cuplurile cu copii, se întâmplă ca micuțul să „pice" la mijloc.
De multe ori nici nu ne dăm seama că suntem tentați să ne întrebăm copilul diverse aspecte legate de viața fostului partener, cum ar fi ce activități desfășoară, cu cine locuiește, ce prieteni mai are etc..
Specialiștii ne sfătuiesc să nu ne transformăm copilul într-un fel de „spion”, care să ne furnizeze informații despre fostul soț/fosta soție.
Procedând așa, nu vom face decât să acumulăm noi sentimente negative față de acesta/aceasta, iar copilul (mai ales dacă este mai mare) poate ajunge să se simtă „folosit".
4. Străduiți-vă să mențineți în viața copilului așa-numitele „ancore de siguranță"
Despărțirea părinților în sine este o traumă pentru copil, așa că acesta nu mai are nevoie și de altele.
Astfel, stă în puterea noastră să găsim soluțiile necesare pentru ca puiul nostru să poată să-și mențină relațiile cu prietenii săi, să poată să evolueze în același mediu/într-un mediul cât mai asemănător celui cu care a fost obișnuit (de exemplu, este ideal să poată rămână în aceeași grădiniță/școală sau să fie mutat în unele similare) și să se bucure în continuare de rutina sa zilnică.
Toate aceste lucruri au fost denumite generic „ancore de siguranță", întrucât îl ajută pe copil să se simtă confortabil și îl pot sprijini să treacă mai ușor peste experiența negativă a divorțului părinților.
5. Stabiliți limite și așteptări pentru copil
Este important ca fiecare părinte să stabilească propriile așteptări și limite în privința comportamentului și regulilor ce trebuie urmate de către copil.
Psihologii ne sfătuiesc să avem tăria de a-i impune copilului toate acestea, chiar dacă, la un moment dat, riscăm să ne spună că vrea la „mami" / la „tati", întrucât acolo nu trebuie să urmeze anumite reguli sau să adopte anumite comportamente.
De altfel, în cazul familiilor cu copii, divorțul presupune ca aceștia să fie tentați să se întoarcă împotriva unuia dintre părinți, să se antreneze într-un fel de „joc" de a trece de la unul la altul.
Important este să fim fermi și să le explicăm clar copiilor ce așteptări avem de la ei și ce pot face/ce nu pot face. De pildă, este suficient să le reamintim: „Acestea sunt regulile/așteptările mamei/tatălui tău. În această casă, lucrurile stau altfel". Micuții vor ajunge să înțeleagă faptul că nu pot face tot ce vor și vor deveni, treptat, mai responsabili și mai dornici să respecte reguli.
II. Alte trucuri menite să ne ajute să avem o viață liniștită după divorț- Cum să comunicăm cu fostul partener de viață
1. Stabilește cu fostul partener/fosta parteneră o relație de „afaceri"
„Afacerea" reprezintă de fapt co-parenting-ul, posibilitatea de a vă crește copilul împreună. Într-o asemenea relație de „afaceri", ne sfătuiesc psihologii, nu trebuie să legăm atașamente de ordin emoțional sau să ne așteptăm să avem prea mult suport (tot din punct de vedere emotional).
Depinde de noi să stabilim întâlniri, să comunicăm civilizat și să încheiem „acorduri" clare, menite să fie, în primul rând, în interesul copilului.
Pentru a ne fi mai ușor, ne putem ghida după următorul principiu: „Nu este obligatoriu să-l simpatizăm pe cel cu care facem afaceri, mai important este ca afacerea să meargă bine, să fie în interesul tuturor părților implicate".
Cu alte cuvinte, este bine să facem eforturi să lăsăm cât mai mul în urmă resentimentele și emoțiile negative și să privim înainte, să ne putem sprijini amândoi copilul din toate punctele de vedere.
2. Evitați să aveți dispute în preajma copilului
Desigur, nu puține sunt cazurile de divorț în familiile cu copii în care părinții uită că se află în preajma acestora și se lansează în tot felul de dispute.
Nu este exclus să se ajungă la țipete, jigniri sau orice alte reacții care ar putea afecta copilul într-un mod negativ.
Specialiștii în psihologia copilului ne sfătuiesc însă, pe cât posibil, să evităm să ne certăm în fața copilului sau să-l criticăm/să o criticăm pe fostul/fosta partener/parteneră de viață . Adoptând asemenea atitudini putem să-l facem pe copil să se simtă jignit (practic și el este „parte" din celălalt) și să-și piardă încrederea în noi.
Citește și: Top 5 greseli pe care le fac parintii divortati
3. Lăsați loc de compromisuri
Desigur, în chestiunile mai serioase (ca de exemplu, o decizie legată de tratamentul copilului sau de alegerea școlii acestuia), trebuie să vă străduiți neapărat să împărtășiti puncte de vedere comune.
Dar dacă este vorba de un lucru mai mărunt, precum cine îl va lua pe copil de la grădiniță într-o anumită zi, încercați, pe cât posibil să acceptați și opinia celuilalt.
Desigur, nu este simplu „să lăsăm de la noi", dar compromisul poate fi avantajos pentru toate părțile implicate (și copilul și noi, ca părinți). Vă veți conserva astfel energia, pe care să i-o dăruiți din plin copilului vostru.
4. Străduiți-vă ca fiecare să petreceți cât mai mult timp cu copilul
Așa cum ne sugerează și experții, contează mult cantitatea timpului petrecut cu copilul nostru. Practic, spun ei, „relațiile profunde, de durată, nu se pot întemeia fără existența anumitor rutine”. Și acestea se pot dezvolta doar dacă fiecare dintre părinții divorțați petrece, separat, cât mai mult timp alături de copil.
Firește, în urma oricărui divorț al unui cuplu ce are copii se întâmplă ca unul dintre părinți să petreacă mai mult timp cu aceștia decât celălalt. Dar acest lucru nu înseamnă ca vreunul din ei să renunțe la a fi cât mai prezent, atât fizic și emoțional, în viața copilului.
Așa cum s-a menționat și mai sus, realizarea unor compromisuri și menținerea unei comunicări cât mai civilizate între parteneri îi pot asigura pe aceștia că fiecare ar putea să-i fie alături copilului în mod echitabil. Astfel, nu numai că îl vor ajuta pe acesta să simtă din plin dragostea lor, dar copilul va putea trece mai ușor peste separarea părinților.
Citește și: 6 trucuri pentru ca mami si tati sa nu se desparta
Voi mai știți și alte soluții care ar putea fi aplicate, în vederea unei vieți liniștite, inclusiv în cazul unui divorț al unui cuplu cu copii?
Surse:
www.aish.com;www.divorcenet.com;www.helpguide.org; www.psychologytoday.com; www.unnecessarywisdom.wordpress.com
Urmareste-ne pe Google News
