Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe... X

Lasă-l acasă sau educă-l: situaţii sau evenimente unde copiii nu au ce căuta

de Louise Tanase

De-a lungul timpului am participat la destul de multe evenimente sociale şi, fără să vreau, am observat anumite lucruri. Nu sunt uşor de deranjat, nu urăsc copiii şi nu cred că aceştia sunt nişte mici monştri care trebuie izolaţi, dar cred că există situaţii sau evenimente la care copiii nu ar trebui să participe şi situaţii sau evenimente unde copiii ar trebui să participe doar dacă sunt foarte bine educaţi.

Înainte să fiu întrebată, mărturisesc de bună voie că nu am copii, dar că îmi doresc şi că, exact ca în glumele care circulă pe internet, sunt convinsă că aş şti să educ un copil, să delimitez obiectiv situaţiile în care copilul meu va deranja de cele în care va fi binevenit şi că toată această ştiinţă şi obiectivitate se vor duce pe apa sâmbetei când voi avea un copil. Mai mărturisesc, de asemenea, că am fost şi eu copil, că am nepoţi, că am prieteni părinţi şi că am văzut în jurul meu părinţi realişti, cu capul pe umeri, care ar putea fi un exemplu, ei şi copiii lor, de bună purtare şi bun simţ şi că sper ca mintea să îmi rămână la locul ei şi când voi fi invitată la un eveniment, astfel încât să îl las acasă când este cazul. La fel cum am şi prieteni cu copii care mi-au inspirat aceste rânduri, cu care sper să nu mă asemăn într-o zi. Şi mai cred că, orice ar face şi oricum s-ar manifesta un copil în anumite situaţii nu este niciodată vina lui, ci a părinţilor săi.

1. Petreceri pentru adulţi

Există anumite evenimente la care ar trebui să participe exclusiv adulţii. În această categorie cred că se încadrează petrecerile burlacilor/burlăciţelor, anumite aniversări ale adulţilor, petrecerile corporate, lansările unor branduri/localuri care nu sunt destinate copiilor şi nunţile. Am fost la o petrecere unde era clar că minorii nu au ce căuta, însă au fost, au alergat gata-gata să dărâme o motocicletă expusă, au ţipat şi au privit femei îmbrăcate mai mult cu corsete, sutiene şi port-jartiere decât cu rochii. Am fost la o petrecere a burlăciţelor unde dansatorii exotici (da, stripperi) nu au vrut să presteze când au văzut că asistă şi copii (nu au returnat banii încasaţi în avans, ceea ce mi s-a părut normal). La o nuntă trena rochiei de mireasă a fost sfâşiată la propriu de doi copii care s-au aruncat pe ea, la altă nuntă lumânările de cununie au fost rupte şi aproape incendiată o domnişoară de onoare pentru că un băieţel a vrut să se joace cu respectivele lumânări şi părinţii nu au avut nimic de obiectat. La altă nuntă tortul miresei a fost distrus înainte de a fi fotografiat şi tăiat. Am asistat la o petrecere corporate unde un băieţel a urlat că vrea microfonul preşedintelui unei companii când acesta ţinea un discurs şi l-a tras de haină fără ca vreun părinte să intervină, dar şi la lansarea unor produse electrocasnice făcute ţăndări de copiii care alergau printre standuri.

Lasă-l acasă sau educă-l: În cazul anumitor tipuri de evenimente nu mai încape îndoială că cel mic ar trebui să stea acasă, însă în anumite cazuri, părinţii ar trebui să îşi educe copiii astfel încât aceştia să nu deranjeze cursul evenimentelor. Explică-i copilului că în biserică nu vorbim tare, că nu are niciodată voie să se arunce pe oameni, să tragă de feţele de masă, să alerge pe ringul de dans în timpul dansului mirilor, nu îi da voie să se apropie de lumânări şi tort şi învaţă-l cum să stea la masă şi să mănânce frumos. Mai mult de atât, supraveghează-l tot timpul. Toţi părinţii susţin că atunci când ai copii, distracţia este pe locul doi, responsabilităţile fiind pe primul loc. Demonstrează asta!

2. Copiii în vizită la spital

Exceptând cazul în care copilul este cel bolnav, spitalul nu este un mediu potrivit pentru un copil. Microbii, mirosurile, sunetele şi imaginile cu care un copil poate lua contact într-un spital îl pot afecta fizic şi emoţional. Am asistat la două situaţii în care copiii au fost expuşi inutil, de către părinţi.
- Într-un salon al unui spital, o pacientă era vizitată de un cuplu însoţit de o fetiţă de vreo 4 ani. Pe patul vecin agoniza o femeie bolnavă de cancer, în metastaze, cu dureri groaznice, care gemea, urla şi se zvârcolea. Mămica fetiţei a găsit de cuviinţă să aşeze copila pe patul muribundei. Fetiţa intrase zâmbitoare, însă în câteva minute a început să plângă speriată, privind muribunda. Credeţi că părinţii au scos copilul afară? NU! Mama i-a spus, după un timp (preocupată fiind de conversaţia despre o nuntă la care nu participase): "Ce ai de plângi? Tanti e bolnavă, de-aia se vaită! Hai, gata!" Am îndrăznit să îi spun tatălui, care se juca pe telefon, că poate ar fi bine să o ducă pe micuţă în curte. Răspunsul a fost cel preconizat: "Lasă că n-are nimic. Ieşi tu dacă te deranjează."
- Alt spital, alţi părinţi cu un copilaş de 2-3 anişori. Copilul a alergat pe culoare şi în saloane, a căzut, a dus mânuţele la ochişori, mami i-a dat în mână bucăţi de banană. Timp de 3 ore, copilul a atins tot ce se putea atinge, s-a jucat cu bolnavii, s-a urcat pe paturi, cărucioare şi scaune, s-a jucat cu o ploscă de sub un pat, cu o tăviţă în care cineva eliminase salivă, cu coşul de gunoi în care erau deşeuri medicale (seringi folosite, pansamente) Părinţii nu au schiţat nici măcar o singură dată vreun gest să îl oprească sau să îi restrângă aria de mişcare. Mai grav nu este decât faptul că era o secţie de boli infecţioase, printre pacienţi numărându-se suspecţi de tuberculoză şi diverse forme de hepatite, dar şi un bolnav de febră tifoidă.

Lasă-l acasă: Sunt convinsă că în cele mai multe situaţii, se poate găsi o soluţie care să nu implice intrarea copilului în spital: fie lăsat acasă, fie lăsat în maşină sau în curtea spitalului, mai ales atunci când este însoţit de mai mult de un adult. În prima situaţie copilul a fost traumatizat inutil, iar în a doua situaţie a fost, tot inutil, expus unor riscuri majore pentru sănătatea sa.

3. Înmormântări

De data aceasta, copilul de 5 ani dus la o înmormântare am fost eu. Nu ştiu de ce bunica s-a gândit că este o idee bună să o însoţesc la înmormântarea unei mătuşi, mai ales că avea cu cine să mă lase acasă. Evident că nu îmi amintesc să fi înţeles ceva atunci referitor la ritualurile creştine de îngropăciune. Dar încă îmi amintesc urletul sfâşietor al fiicei decedatei, verişoara mea atunci în vârstă de 18 ani, în momentul în care groparii au început să bată cuie în capacul sicriului: "mama mea, mămica mea... mama mea, mămica mea..." Nici măcar nu pot scrie aceste rânduri fără să mi se umple ochii de lacrimi şi să mă sufoc amintindu-mi durerea ei şi spaima mea că ceva îngrozitor i s-ar putea întâmpla şi mamei mele. Experienţa la care m-a supus bunica a fost urmată de crize de plâns pentru că voiam la mama şi ea era la serviciu, de nopţi în care mă trezeam plângând dacă nu o atingeam pe mama şi de revolta permanentă în legătură cu prezenţa copiilor la asemenea evenimente triste.

Lasă-l acasă: Poate că nu toate înmormântările sunt atât de dramatice, dar chiar nu înţeleg de ce ar trebui ca unui copil să îi fie prezentată moartea în acest mod.

4. Restaurante, cluburi, cafenele

Ştiu că toţi părinţii mă vor blama pentru asta, dar trebuie să o spun. Exceptând restaurantele de familie, cu atmosferă corespunzătoare, eventual cu loc de joacă pentru copii, nu cred că cei mici au ce căuta în astfel de locuri. Cu atât mai puţin în locurile mai elegante sau unde se consumă alcool. Evident că îmi dau seama că şi părinţii vor să mănânce la restaurant şi că au acest drept, dar drepturi au şi ceilalţi clienţi fără copii şi chiar personalul de servire. Nu am numărat de câte ori câte un copil nesupravegheat a tras de o faţă de masă şi a răsturnat pe braţele mesenilor şi pe jos farfurii şi pahare pline, distrugând atmosfera, vesela şi hainele altora. Nu o să pomenesc de gălăgia permanentă făcută de copii, nici de atenţionările părinţilor cu privire la subiectele şi cuvintele acceptate în discuţiile purtate în prezenţa copiilor. Nu o să amintesc nici ce limbaj au unii bărbaţi când urmăresc un meci şi beau mai mult alcool. Doar o situaţie: copil nesupravegheat aleargă printre mese, trece pe lângă uşile batante care separau salonul de bucătărie exact când un ospătar cu braţele încărcate de farfurii deschide uşa (cu spatele, evident) şi loveşte copilul. Copilul cade, ospătarul cade, farfuriile se sparg şi se răneşte copilul. De vină a fost, evident, ospătarul care s-a ales cu tăieturi, o gleznă scrântită şi multe ameninţări din partea tăticului copilului.

Educă-l sau lasă-l acasă: Din punctul de vedere al clientului sau al ospătarului aş zice să laşi copilul acasă. Ţi-ar face bine şi ţie să te relaxezi, bând o cafea sau savurând o cină cu adulţii, în linişte, ar fi bine şi pentru copilul care se plictiseşte în astfel de locuri. Dacă nu se poate să îl laşi acasă, educă-l. Şi, mai ales, educă-te pe tine să nu vrei să educi alţi clienţi sau personalul de servire referitor la cum trebuie să se poarte sau să vorbească în prezenţa copilului tău.

5. Evenimente legate de serviciu

Am asistat întâmplător la prezentarea unor servicii financiare (aproape) susţinută de o mămică. Nu, nu agent de vânzări, nu consultant, mămică. Spun "mămică" pentru că venise însoţită de copilul ei în timp ce încerca să convingă un grup de oameni să investească bani în serviciile promovate de ea. Evident, copilul s-a plictisit şi a început să ceară atenţie, să vrea să plece, să întrerupă discursul mamei şi să pună la încercare răbdarea celor prezenţi. În momentul în care cineva din public i-a oferit copilului o coală de hârtie şi carioci, a stat mai cuminte şi a desenat.

Lasă-l acasă: Nu amesteca serviciul cu îndatoririle de mamă, pentru că amândouă vor avea de suferit. Programează-ţi întâlnirile de afaceri astfel încât să ai cu cine lăsa copilul. În situaţiile neprevăzute, reprogramează întâlnirea de afaceri. Sunt sigură că o reprogramare nu te va face să pierzi la fel de mulţi clienţi decât ai pierde pentru că nu îi poţi convinge când copilul te strigă şi deranjează.

6. Manifestaţii sau mitinguri

Acum câţiva ani am participat la un miting. Era frig şi întuneric, se scandau diverse lozinci, se mai iscau îmbrânceli, se urlau obscenităţi, se aruncau petarde. Evident că erau prezenţi numeroşi părinţi însoţiţi de copii, de la bebeluşi purtaţi în marsupii sau cărucioare, la copii mici purtaţi pe umeri sau copilaşi de vârstă şcolară care tremurau de frig sau alergau printre manifestanţi de plictiseală sau de frig. Mie mi se pare că astfel de manifestări stradale au un potenţial periculos. Oricând se pot încinge spiritele şi se pot isca violenţe, moment în care cei mai expuşi accidentelor ar fi copiii şi chiar părinţii. Şi m-am întrebat atunci ce rost avea să ţii copiii mici în stradă. O prietenă, însoţită de fetiţa ei de 7 ani mi-a replicat că "să vadă şi ea, să înveţe, că pentru viitorul ei suntem aici." Nu ştiu dacă fetiţa a înţeles ceva cu nasul în tabletă şi dârdâind de frig, dar sigur nu voia să fie acolo pentru că tot întreba "mami, mai stăm? nu mergem la culcare?"

Lasă-l acasă: Sunt situaţii periculoase! Printre manifestanţii paşnici mai sunt şi agitatori, mai sunt beţivi sau persoane cu intenţii dubioase! Luptă pentru viitorul copilului tău fără să îl expui inutil!

7. Concerte sau spectacole nepotrivite vârstei copilului

Au fost concerte de jazz, de muzică de cameră, de operă, spectacole de teatru şi de stand-up comedy (cu limbajul de rigoare) unde am văzut copii mici obligaţi să stea pe scaune, câte 3 ore, în întuneric, pentru că părinţii... nu ştiu ce au avut în cap. Mi se pare normal să mergi cu copilul la astfel de concerte sau spectacole când are vârsta minim necesară de a înţelege ceva, orice, din actul artistic petrecut sub ochii lui. Dar când copilul abia merge în picioare şi nu vorbeşte bine, care este scopul să îl iei cu tine? Care este câştigul tău şi al lui (nu mai vorbesc de ceilalţi spectatori plătitori de bilet sau de artişti) să îl supui unei torturi care îl va face să urle, să se zbată şi să plângă 90% din timp?

Lasă-l acasă: Educaţia culturală a copilului se poate face cu spectacole interactive special create pentru vârsta lui; de aceea există teatru pentru copii şi alte manifestări culturale dedicate lor. Aşteaptă ca micuţul tău să ajungă la o vârstă la care poate înţelege de ce stăm pe întuneric, de ce vorbesc/cântă doar oamenii de pe scenă, de ce nu alergăm, nu aplaudăm oricând şi ce trebuie să înţelegem din ceea ce vedem pe scenă.

Tu în ce situaţii crezi că nu ar trebui să fii însoţit de copil?

Articole asemanatoare

Cum sa-ti ajuti partenerul cand are probleme Cum sa-ti ajuti partenerul cand are probleme
Putina gelozie in cuplu nu strica deloc! Putina gelozie in cuplu nu strica deloc!
Sotul meu nu ma mai saruta Sotul meu nu ma mai saruta
Cum impaci romantismul in cuplu cu aparitia bebelusului Cum impaci romantismul in cuplu cu aparitia bebelusului

Articole Lifestyle

Ce fel de femeie eşti în funcţie de luna în care te-ai născut Ce fel de femeie eşti în funcţie de luna în care te-ai născut
Ce se întâmplă dacă pui aspirină în maşina de spălat! Efectul este neaşteptat Ce se întâmplă dacă pui aspirină în maşina de spălat! Efectul este neaşteptat
Cum să treci peste problemele cu banii în cuplu Cum să treci peste problemele cu banii în cuplu
Șase cauze neobișnuite ale infarctului Șase cauze neobișnuite ale infarctului

Alte articole care te-ar putea interesa

5 Comentarii
Adauga comentariul tau
 
Nume   Cod
Refresh

 
 
 
Mesaj (1500 caractere)  

 
shab  (duminica 06.11.2016 ora 23:39)
Ori ai o viata iesit din comun de palpitanta, ori bagi de la tine la greu. Sunt gata sa pariez ca cel putin trei sferturi din situatiile descrise de tine sunt fie inventate fie culese de prin popor.
dmona  (vineri 26.08.2016 ora 11:25)
Nunti/botezuri - copiii mei au fost de cateva ori la nunta sau botez, fie la slujba religioasa, fie la petrecerea de dupa, fie la ambele. S-au comportat foarte decent, chiar si la 4-5 ani, nu au stricat nimic, nu au deranjat pe nimeni. Singurul lucru pe care l-am facut, nerespecnand intrutotul normele de politete, a fost sa cer pentru ele niste fructe de pe platouri inainte de a incepe petrecerea si de a fi adusa mancarea, niste mere si niste banane. Asta a fost, le era foarte foame si pauza dintre slujba de la biserica si petrecere a fost destul de lunga. Insa persoanele la care am fost s-au bucurat mult mai mult sa ne vada, sa le vada pe fete, decat s-au aratat deranjatate ca au mancat ele 2 mere si 2 banane de pe platouri (nu cred ca a deranjat pe nimeni treaba asta).Spital: eu le-am dus la spital pe fete sa o vada pe strabunica lor (care intre timp nu mai e). De fapt era un camin de batrani, nu stpital propriu zis. Nu erau persoane care tipau sau in anumite alte situatii, dar da, erau persoane in varsta, care aratau ca o persoana in varsta, poate mai ciudat pt copii. Dar nu am avut nicu un fel de problema, la fel nu au deranjat pe nimeni cu nimic, au stat doar de vorba cu bunica mea (strabunica lor). Ok, recunosc, nu era cel mai bun mediu pt un copil (iar vizitele nu erau lungi, in jur de 30 min sa zicem), dar am preferat asa, ca fetele sa-si cunoasca strabunica, sa interactioneze cu ea, decat sa o asteptam acasa si ea sa nu mai ajunga niciodata..
Ana  (marti 23.08.2016 ora 09:27)
Un mare ”Bravo” autoarei, Si da, sunt mama, iar fiica mea este acum un adult echilibrat si frumos educata, dar am avut exact aceeasi parere ca si cea din articol. Si as mai adauga ceva: noptile de Inviere. O sa vedeti parinti cu copiii luati pe umeri, e trecut bine de miezul noptii, iar bietii micuti abia isi tin ochii deschisi, dar participa la o slujba din care uneori nici aultii nu inteleg nimic. Mie, personal, mi se pare total nepotrivit.
Victoria  (luni 22.08.2016 ora 12:39)
Presupun ca autoarea isi va schimba considerabil parerea cind va deveni mama... pina atunci iti dam credit pt aberatiile de mai sus!! Succes in viata!!!
emi  (joi 23.06.2016 ora 14:52)
Un articol de nota 10!Pacat ca cine ar trebui sa-l citeasca de obicei este interesat de altceva...
Editorial Qbebe
scris de Gabriela Paladi
Nu căuta scuze, copilul tău o să te acuze! Du-te şi votează! Contează! Ştii, totuşi, care este cea mai mare responsabilitate a ta, dragul meu părinte? Să te asiguri că al tău copil va trăi, se va bucura şi îşi va întemeia o familie într-o viaţă mai bună ca a ta,...

Lista gradinite

Cauta o gradinita in orasul tau

Retete culinare
Editorial Qbebe
scris de Irina Olteanu
Cum sunt biscuiții Bickiepegs: verdictul unui bebelușAm primit în dar un pachet promoțional cu biscuiți Bickiepegs, mai exact niște biscuiți unici, cu compoziție naturală, special concepuți pentru apariția dinților de lapte. Dat fiind faptul că, după cum este...
Qbebe Horoscop saptamanal
Qbebe Funny
Link-uri recomandate

Naste natural

Nastere naturala sau cezariana? Ce aleg mamicile din Romania si de ce

Nastere naturala sau cezariana? Ce aleg mamicile din Romania si de ce

La intrebarea nastere naturala sau cezariana ne-au raspuns extrem de multe
MAI MULT

De ce regret ca mi-am nascut fiica prin cezariana planificata

De ce regret ca mi-am nascut fiica prin cezariana planificata

Lisa Ling, o jurnalistă de origine americană, prezentatoare tv și autoare,
MAI MULT

Care a fost cea mai neplacuta experienta a ta de la nastere: de vorba cu mamicile

Care a fost cea mai neplacuta experienta a ta de la nastere: de vorba cu mamicile

Cea mai neplacuta experienta de la
MAI MULT

Bebee

Celulele stem – ghid complet

În ultimii ani se vorbește din ce în ce mai mult despre celulele stem. Ce
MAI MULT

Saptamana 27

Săptămâna douăzeci și șapte reprezintă o piatră de hotar atât pentru
MAI MULT

Top 10 tratamente naturiste pentru infertilitate

Top 10 tratamente naturiste pentru infertilitate

Natura oferă propriile soluții și în cazul problemelor de fertilitate. Iată
MAI MULT

Anxietatea socială la adolescenţi

Anxietatea socială la adolescenţi

Anxietatea socială, am putea spune, este un lucru perfect normal, nu doar în
MAI MULT

sigur.info-fii sigur pe net