Lasă-l acasă sau educă-l: situaţii sau evenimente unde copiii nu au ce căuta

Lasă-l acasă sau educă-l: situaţii sau evenimente unde copiii nu au ce căuta

Louise Tanase - Contributor

De-a lungul timpului am participat la destul de multe evenimente sociale şi, fără să vreau, am observat anumite lucruri. Nu sunt uşor de deranjat, nu urăsc copiii şi nu cred că aceştia sunt nişte mici monştri care trebuie izolaţi, dar cred că există situaţii sau evenimente la care copiii nu ar trebui să participe şi situaţii sau evenimente unde copiii ar trebui să participe doar dacă sunt foarte bine educaţi.

Înainte să fiu întrebată, mărturisesc de bună voie că nu am copii, dar că îmi doresc şi că, exact ca în glumele care circulă pe internet, sunt convinsă că aş şti să educ un copil, să delimitez obiectiv situaţiile în care copilul meu va deranja de cele în care va fi binevenit şi că toată această ştiinţă şi obiectivitate se vor duce pe apa sâmbetei când voi avea un copil. Mai mărturisesc, de asemenea, că am fost şi eu copil, că am nepoţi, că am prieteni părinţi şi că am văzut în jurul meu părinţi realişti, cu capul pe umeri, care ar putea fi un exemplu, ei şi copiii lor, de bună purtare şi bun simţ şi că sper ca mintea să îmi rămână la locul ei şi când voi fi invitată la un eveniment, astfel încât să îl las acasă când este cazul. La fel cum am şi prieteni cu copii care mi-au inspirat aceste rânduri, cu care sper să nu mă asemăn într-o zi. Şi mai cred că, orice ar face şi oricum s-ar manifesta un copil în anumite situaţii nu este niciodată vina lui, ci a părinţilor săi.

1. Petreceri pentru adulţi

Există anumite evenimente la care ar trebui să participe exclusiv adulţii. În această categorie cred că se încadrează petrecerile burlacilor/burlăciţelor, anumite aniversări ale adulţilor, petrecerile corporate, lansările unor branduri/localuri care nu sunt destinate copiilor şi nunţile. Am fost la o petrecere unde era clar că minorii nu au ce căuta, însă au fost, au alergat gata-gata să dărâme o motocicletă expusă, au ţipat şi au privit femei îmbrăcate mai mult cu corsete, sutiene şi port-jartiere decât cu rochii. Am fost la o petrecere a burlăciţelor unde dansatorii exotici (da, stripperi) nu au vrut să presteze când au văzut că asistă şi copii (nu au returnat banii încasaţi în avans, ceea ce mi s-a părut normal). La o nuntă trena rochiei de mireasă a fost sfâşiată la propriu de doi copii care s-au aruncat pe ea, la altă nuntă lumânările de cununie au fost rupte şi aproape incendiată o domnişoară de onoare pentru că un băieţel a vrut să se joace cu respectivele lumânări şi părinţii nu au avut nimic de obiectat. La altă nuntă tortul miresei a fost distrus înainte de a fi fotografiat şi tăiat. Am asistat la o petrecere corporate unde un băieţel a urlat că vrea microfonul preşedintelui unei companii când acesta ţinea un discurs şi l-a tras de haină fără ca vreun părinte să intervină, dar şi la lansarea unor produse electrocasnice făcute ţăndări de copiii care alergau printre standuri.

Lasă-l acasă sau educă-l: În cazul anumitor tipuri de evenimente nu mai încape îndoială că cel mic ar trebui să stea acasă, însă în anumite cazuri, părinţii ar trebui să îşi educe copiii astfel încât aceştia să nu deranjeze cursul evenimentelor. Explică-i copilului că în biserică nu vorbim tare, că nu are niciodată voie să se arunce pe oameni, să tragă de feţele de masă, să alerge pe ringul de dans în timpul dansului mirilor, nu îi da voie să se apropie de lumânări şi tort şi învaţă-l cum să stea la masă şi să mănânce frumos. Mai mult de atât, supraveghează-l tot timpul. Toţi părinţii susţin că atunci când ai copii, distracţia este pe locul doi, responsabilităţile fiind pe primul loc. Demonstrează asta!

2. Copiii în vizită la spital

Exceptând cazul în care copilul este cel bolnav, spitalul nu este un mediu potrivit pentru un copil. Microbii, mirosurile, sunetele şi imaginile cu care un copil poate lua contact într-un spital îl pot afecta fizic şi emoţional. Am asistat la două situaţii în care copiii au fost expuşi inutil, de către părinţi.
- Într-un salon al unui spital, o pacientă era vizitată de un cuplu însoţit de o fetiţă de vreo 4 ani. Pe patul vecin agoniza o femeie bolnavă de cancer, în metastaze, cu dureri groaznice, care gemea, urla şi se zvârcolea. Mămica fetiţei a găsit de cuviinţă să aşeze copila pe patul muribundei. Fetiţa intrase zâmbitoare, însă în câteva minute a început să plângă speriată, privind muribunda. Credeţi că părinţii au scos copilul afară? NU! Mama i-a spus, după un timp (preocupată fiind de conversaţia despre o nuntă la care nu participase): "Ce ai de plângi? Tanti e bolnavă, de-aia se vaită! Hai, gata!" Am îndrăznit să îi spun tatălui, care se juca pe telefon, că poate ar fi bine să o ducă pe micuţă în curte. Răspunsul a fost cel preconizat: "Lasă că n-are nimic. Ieşi tu dacă te deranjează."
- Alt spital, alţi părinţi cu un copilaş de 2-3 anişori. Copilul a alergat pe culoare şi în saloane, a căzut, a dus mânuţele la ochişori, mami i-a dat în mână bucăţi de banană. Timp de 3 ore, copilul a atins tot ce se putea atinge, s-a jucat cu bolnavii, s-a urcat pe paturi, cărucioare şi scaune, s-a jucat cu o ploscă de sub un pat, cu o tăviţă în care cineva eliminase salivă, cu coşul de gunoi în care erau deşeuri medicale (seringi folosite, pansamente) Părinţii nu au schiţat nici măcar o singură dată vreun gest să îl oprească sau să îi restrângă aria de mişcare. Mai grav nu este decât faptul că era o secţie de boli infecţioase, printre pacienţi numărându-se suspecţi de tuberculoză şi diverse forme de hepatite, dar şi un bolnav de febră tifoidă.

Lasă-l acasă: Sunt convinsă că în cele mai multe situaţii, se poate găsi o soluţie care să nu implice intrarea copilului în spital: fie lăsat acasă, fie lăsat în maşină sau în curtea spitalului, mai ales atunci când este însoţit de mai mult de un adult. În prima situaţie copilul a fost traumatizat inutil, iar în a doua situaţie a fost, tot inutil, expus unor riscuri majore pentru sănătatea sa.

3. Înmormântări

De data aceasta, copilul de 5 ani dus la o înmormântare am fost eu. Nu ştiu de ce bunica s-a gândit că este o idee bună să o însoţesc la înmormântarea unei mătuşi, mai ales că avea cu cine să mă lase acasă. Evident că nu îmi amintesc să fi înţeles ceva atunci referitor la ritualurile creştine de îngropăciune. Dar încă îmi amintesc urletul sfâşietor al fiicei decedatei, verişoara mea atunci în vârstă de 18 ani, în momentul în care groparii au început să bată cuie în capacul sicriului: "mama mea, mămica mea... mama mea, mămica mea..." Nici măcar nu pot scrie aceste rânduri fără să mi se umple ochii de lacrimi şi să mă sufoc amintindu-mi durerea ei şi spaima mea că ceva îngrozitor i s-ar putea întâmpla şi mamei mele. Experienţa la care m-a supus bunica a fost urmată de crize de plâns pentru că voiam la mama şi ea era la serviciu, de nopţi în care mă trezeam plângând dacă nu o atingeam pe mama şi de revolta permanentă în legătură cu prezenţa copiilor la asemenea evenimente triste.

Lasă-l acasă: Poate că nu toate înmormântările sunt atât de dramatice, dar chiar nu înţeleg de ce ar trebui ca unui copil să îi fie prezentată moartea în acest mod.

4. Restaurante, cluburi, cafenele

Ştiu că toţi părinţii mă vor blama pentru asta, dar trebuie să o spun. Exceptând restaurantele de familie, cu atmosferă corespunzătoare, eventual cu loc de joacă pentru copii, nu cred că cei mici au ce căuta în astfel de locuri. Cu atât mai puţin în locurile mai elegante sau unde se consumă alcool. Evident că îmi dau seama că şi părinţii vor să mănânce la restaurant şi că au acest drept, dar drepturi au şi ceilalţi clienţi fără copii şi chiar personalul de servire. Nu am numărat de câte ori câte un copil nesupravegheat a tras de o faţă de masă şi a răsturnat pe braţele mesenilor şi pe jos farfurii şi pahare pline, distrugând atmosfera, vesela şi hainele altora. Nu o să pomenesc de gălăgia permanentă făcută de copii, nici de atenţionările părinţilor cu privire la subiectele şi cuvintele acceptate în discuţiile purtate în prezenţa copiilor. Nu o să amintesc nici ce limbaj au unii bărbaţi când urmăresc un meci şi beau mai mult alcool. Doar o situaţie: copil nesupravegheat aleargă printre mese, trece pe lângă uşile batante care separau salonul de bucătărie exact când un ospătar cu braţele încărcate de farfurii deschide uşa (cu spatele, evident) şi loveşte copilul. Copilul cade, ospătarul cade, farfuriile se sparg şi se răneşte copilul. De vină a fost, evident, ospătarul care s-a ales cu tăieturi, o gleznă scrântită şi multe ameninţări din partea tăticului copilului.

Educă-l sau lasă-l acasă: Din punctul de vedere al clientului sau al ospătarului aş zice să laşi copilul acasă. Ţi-ar face bine şi ţie să te relaxezi, bând o cafea sau savurând o cină cu adulţii, în linişte, ar fi bine şi pentru copilul care se plictiseşte în astfel de locuri. Dacă nu se poate să îl laşi acasă, educă-l. Şi, mai ales, educă-te pe tine să nu vrei să educi alţi clienţi sau personalul de servire referitor la cum trebuie să se poarte sau să vorbească în prezenţa copilului tău.

5. Evenimente legate de serviciu

Am asistat întâmplător la prezentarea unor servicii financiare (aproape) susţinută de o mămică. Nu, nu agent de vânzări, nu consultant, mămică. Spun "mămică" pentru că venise însoţită de copilul ei în timp ce încerca să convingă un grup de oameni să investească bani în serviciile promovate de ea. Evident, copilul s-a plictisit şi a început să ceară atenţie, să vrea să plece, să întrerupă discursul mamei şi să pună la încercare răbdarea celor prezenţi. În momentul în care cineva din public i-a oferit copilului o coală de hârtie şi carioci, a stat mai cuminte şi a desenat.

Lasă-l acasă: Nu amesteca serviciul cu îndatoririle de mamă, pentru că amândouă vor avea de suferit. Programează-ţi întâlnirile de afaceri astfel încât să ai cu cine lăsa copilul. În situaţiile neprevăzute, reprogramează întâlnirea de afaceri. Sunt sigură că o reprogramare nu te va face să pierzi la fel de mulţi clienţi decât ai pierde pentru că nu îi poţi convinge când copilul te strigă şi deranjează.

6. Manifestaţii sau mitinguri

Acum câţiva ani am participat la un miting. Era frig şi întuneric, se scandau diverse lozinci, se mai iscau îmbrânceli, se urlau obscenităţi, se aruncau petarde. Evident că erau prezenţi numeroşi părinţi însoţiţi de copii, de la bebeluşi purtaţi în marsupii sau cărucioare, la copii mici purtaţi pe umeri sau copilaşi de vârstă şcolară care tremurau de frig sau alergau printre manifestanţi de plictiseală sau de frig. Mie mi se pare că astfel de manifestări stradale au un potenţial periculos. Oricând se pot încinge spiritele şi se pot isca violenţe, moment în care cei mai expuşi accidentelor ar fi copiii şi chiar părinţii. Şi m-am întrebat atunci ce rost avea să ţii copiii mici în stradă. O prietenă, însoţită de fetiţa ei de 7 ani mi-a replicat că "să vadă şi ea, să înveţe, că pentru viitorul ei suntem aici." Nu ştiu dacă fetiţa a înţeles ceva cu nasul în tabletă şi dârdâind de frig, dar sigur nu voia să fie acolo pentru că tot întreba "mami, mai stăm? nu mergem la culcare?"

Lasă-l acasă: Sunt situaţii periculoase! Printre manifestanţii paşnici mai sunt şi agitatori, mai sunt beţivi sau persoane cu intenţii dubioase! Luptă pentru viitorul copilului tău fără să îl expui inutil!

7. Concerte sau spectacole nepotrivite vârstei copilului

Au fost concerte de jazz, de muzică de cameră, de operă, spectacole de teatru şi de stand-up comedy (cu limbajul de rigoare) unde am văzut copii mici obligaţi să stea pe scaune, câte 3 ore, în întuneric, pentru că părinţii... nu ştiu ce au avut în cap. Mi se pare normal să mergi cu copilul la astfel de concerte sau spectacole când are vârsta minim necesară de a înţelege ceva, orice, din actul artistic petrecut sub ochii lui. Dar când copilul abia merge în picioare şi nu vorbeşte bine, care este scopul să îl iei cu tine? Care este câştigul tău şi al lui (nu mai vorbesc de ceilalţi spectatori plătitori de bilet sau de artişti) să îl supui unei torturi care îl va face să urle, să se zbată şi să plângă 90% din timp?

Lasă-l acasă: Educaţia culturală a copilului se poate face cu spectacole interactive special create pentru vârsta lui; de aceea există teatru pentru copii şi alte manifestări culturale dedicate lor. Aşteaptă ca micuţul tău să ajungă la o vârstă la care poate înţelege de ce stăm pe întuneric, de ce vorbesc/cântă doar oamenii de pe scenă, de ce nu alergăm, nu aplaudăm oricând şi ce trebuie să înţelegem din ceea ce vedem pe scenă.

Tu în ce situaţii crezi că nu ar trebui să fii însoţit de copil?

Articolul urmator
Vecinii mei de coșmar: își lasă copiii să țipe și să bată mingea de gardul meu până seara târziu
Vecinii mei de coșmar: își lasă copiii să țipe și să bată mingea de gardul meu până seara târziu

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Amenzi pentru părinții care blochează circulația când își lasă sau își iau copiii de la școală sau grădiniță
    Amenzi pentru părinții care blochează circulația când își lasă sau își iau copiii de la școală sau grădiniță

    Părinţii care blochează circulaţia pentru a-și lăsa copiii la şcoală sau grădiniţă, riscă să primească amenzi usturătoare. Iată ce spune legea!

    Doi frați din Satu Mare adoptați în Canada își caută părinții biologici. Chemarea sângelui nu ține cont de vârstă sau distanță
    Doi frați din Satu Mare adoptați în Canada își caută părinții biologici. Chemarea sângelui nu ține cont de vârstă sau distanță

    Pe măsură ce înaintează în vârstă, anumite persoane adoptate își doresc din ce în ce mai mult să își cunoască familia de origine. Într-o...

    Cât timp poți lăsa mâncarea afară când ieși la picnic sau la grătar
    Cât timp poți lăsa mâncarea afară când ieși la picnic sau la grătar

    Dacă ai de gând să organizezi un grătar sau un picnic la iarbă verde, asigură-te că știi cât timp poate fi lăsată mâncarea afară fără să se altereze! Vara...

    Primăria Capitalei deschide 5 centre unde părinții își pot lăsa copiii pe perioada vacanței prelungite. Care sunt condițiile
    Primăria Capitalei deschide 5 centre unde părinții își pot lăsa copiii pe perioada vacanței prelungite. Care sunt condițiile

    Primăria Capitalei deschide 5 centre unde părinții își pot lăsa copiii pe perioada vacanței prelungite, anunță Nicușor Dan. Astfel, cei care nu pot sta acasă cu copiii mai...

    De ce copilul nu trebuie niciodata fortat sa imbratiseze sau sa sarute o ruda sau un prieten de familie
    De ce copilul nu trebuie niciodata fortat sa imbratiseze sau sa sarute o ruda sau un prieten de familie

    Copilul impins de la spate sa imbratiseze sau sa ii sarute in mod constant pe adultii din jurul sau, fie ei si membri ai familiei, este practic supus unui abuz... pentru ca el nu se poate...

    Părinții români încă își bat copiii cu nuiaua sau cureaua
    Părinții români încă își bat copiii cu nuiaua sau cureaua

    În timp ce la nivel mondial se depun eforturi considerabile pentru a pune capăt oricăror metode de violență asupra minorilor, în România mulți părinți încă...

    De la ce vârstă îți poți lăsa copilul singur acasă?
    De la ce vârstă îți poți lăsa copilul singur acasă?

    Una dintre cele mai importante dovezi ale faptului că micuțul tău a dobândit mai multă independență este să constați că îl poți lăsa singur acasă. Înainte de a...

    Copiii parentificați, sau ce se întâmplă când copiii sunt forțați să fie adulți
    Copiii parentificați, sau ce se întâmplă când copiii sunt forțați să fie adulți

    Ai fost un „copil parentificat”? Ce se întâmplă atunci când copiii sunt nevoiți să se comporte ca niște adulți, preluând atribuțiile unui părinte?

    © 2024 Qbebe