Mi-am părăsit mama bolnavă iar ea a lăsat casa moștenire chiriașilor ei

Copiii care și-au abandonat mama bolnavă descoperă că aceasta a lăsat toată moștenirea chiriașilor ei

„Cine ești tu?” a spus Thomas încruntat după ce a intrat în biroul avocatului. Domnul Goldberg era pe cale să citească testamentul Teresei Finkle, iar fiii ei, Thomas și Walter, se aflau acolo pentru a-și primi partea. Cei doi au plecat de acasă la 18 ani și nu au mai privit înapoi. Când tatăl lor a murit ani mai târziu, aceștia nu au vrut să aibă nimic de-a face cu mama lor. Pretindeau că sunt ocupați cu propriile familii și afaceri, iar Teresa era singură. Tot ce își dorea era ca fiii ei să o viziteze din când în când sau ca ei să o invite la ei. Dar ei nu o făceau niciodată.

În cele din urmă, Teresa a luat în chirie o mamă singură, Grace, și fiica ei adolescentă, Katherine. Acestea au stat în camerele libere de la parter, în timp ce Teresa era la etaj. Nu le-a spus niciodată copiilor ei despre ele, iar ei nu au întrebat niciodată. Nici măcar nu au venit atunci când Teresa s-a îmbolnăvit. Ea a murit câteva luni mai târziu, fără să-și mai vadă fiii, dar cel puțin a fost înconjurată de două persoane care o iubeau cu adevărat - mama singură și fiica ei.

Când Thomas și Walter au intrat în biroul domnului Goldberg, le-au văzut pe cele două chiriașe, Grace și Katherine.

- „Thomas, ele sunt Grace Harris și fiica ei, Katherine. Au stat în chirie la parterul casei mamei tale timp de mulți ani”, a explicat avocatul.
- „Cum? Mama nu a spus niciodată nimic”, a luat în derâdere Walter.
- „De parcă ai fi sunat vreodată”, a mormăit Katherine în sinea ei, dar Grace a mustrat-o cu blândețe.
- „În fine. Hai să ne așezăm și să terminăm cu asta. Voi două va trebui să vă mutați destul de curând, pentru că vom vinde casa aia destul de repede”, a spus Thomas, așezându-se pe unul dintre scaune și zâmbindu-i complice fratelui său.

Casa nu era un conac, dar pentru că piața imobiliară din Montana crescuse uluitor în ultima vreme, cei doi frați nu voiau să rateze ocazia de a o vinde la un preț bun. Puteau obține o jumătate de milion de dolari dacă negociau inteligent cu potențialii cumpărători. Deși, cu siguranță, nu aveau nevoie de ei, deoarece primeau bani frumoși din economiile mamei lor.

„Thomas, calmează-te. Grace și Katherine fac și ele parte din testament și trebuie să le respecți, pentru că mama ta le-a prețuit”, a spus domnul Goldberg, avocatul, aproape clătinând din cap la lăcomia a doi bărbați maturi care și-au tratat mama cu atâta neglijență.

Frații au încetat să mai zâmbească atunci când domnul Goldberg a terminat de citit testamentul mamei lor. Ea le lăsase câte un dolar fiecăruia, iar restul averii a revenit lui Grace și Katherine. Avocatul a dezvăluit, de asemenea, că Teresa depusese în bancă toți banii de chirie pe care Grace îi plătise în toți acești ani, astfel încât fiica acesteia să aibă de cheltuială la facultate. Femeia a plâns de fericire împreună cu fiica ei, iar frații s-au ridicat în picioare, țipând de furie.

„Aceasta este voința mamei voastre. O veți respecta și, băieți, un dolar este mult mai mult decât meritați, pentru că ea ne-a spus TOTUL despre voi. Și dacă îmi permiteți să devin puțin personal, voi doi nu ați participat la înmormântare. Eu am fost acolo. Grace și Kath au fost acolo. Ar fi trebuit să fiți acolo!”, a spus avocatul.

Walter a strigat: „O să auzi în curând vești de la PROPRIUL nostru avocat, șarlatanule! Ne luăm banii!” Thomas i-a privit cu dispreț și a ieșit în spatele fratelui său.

Grace, în schimb, era atât de fericită că nu va trebui să se mute, pentru că nu avea cum să găsească un loc unde se percepea o chirie atât de mică. Dar acum, ele erau practic bogați. Viitorul lui Katherine era stabilit și s-ar putea să nu mai fie nevoite să-și facă griji pentru bani. Trebuiau să-și facă griji doar pentru Walter și Thomas, băieții Teresei, care au apărut într-o zi la ușa ei.

- „Nu mi-e teamă să chem poliția. Plecați. Aceasta este casa noastră acum și, de fapt, a fost de ani de zile, pentru că pentru Teresa am fost mai mult o familie decât voi!”, i-a avertizat Grace pe bărbați.
- „Ascultați, nu suntem aici ca să ne certăm. Am venit doar să luăm câteva lucruri din dormitorul nostru. Ne lăsați să facem asta?”, au răspuns cei doi. 
- „Bine, dar fiți rapizi”, a răspuns Grace. Iar cei doi au urcat la etaj.
- „Ok, deci ce facem acum?” l-a întrebat Walter pe Thomas când au ajuns în vechiul lor dormitor.
- „Trebuie să găsim un fel de dovadă că acea femeie a mințit-o pe mama noastră și a convins-o să-și schimbe testamentul. Va trebui să vorbim cu ea și să o înregistrăm”, a explicat Thomas și s-a uitat în dormitorul său. La un moment dat, a observat un plic pe patul său. Era adresat amândurora, iar Walter l-a deschis.

„Dragii mei fii,

Să nu îndrăzniți să încercați să luați ceva de la Grace și Katherine! Nu meritați nici măcar un bănuț din averea mea, din moment ce ați fost prea ocupați ca să vă petreceți timpul cu mine în ultimele decenii. Aveți deja moștenirea tatălui vostru. Este mai mult decât suficient. Acea femeie și fiica ei au fost singura mea familie. Au avut grijă de mine când am fost bolnavă. Au sărbătorit Crăciunul cu mine. Au luat cina cu mine în fiecare seară și m-au iubit așa cum și eu le-am iubit pe ele.

Acum, voi doi sunteți fiii mei. Eu sunt mama voastră. Vă iubesc mult și vă voi iubi mereu. Dar sper că nu va trebui să trăiți niciodată cu durerea pe care am trăit-o eu. Sper ca nepoții mei să nu vă trateze niciodată așa cum m-ați tratat pe mine. Și, în sfârșit, sper să învățați ceva din asta, să fiți mai buni.

Cu toată dragostea,
Mama.”

Walter s-a uitat la fratele său după ce a citit scrisoare, iar Thomas a spus: „Să mergem”. Cei doi și-au luat la revedere de la Grace și nu au mai deranjat-o niciodată. De atunci, se mai întâlneau dar la cimitir, unde mergeau pentru a vizita mormântul Teresei. Grace nu știa de ce și-au schimbat comportamentul sau de ce o vizitau acum, dar se gândeau că poate au învățat din această lecție dură.

Ce putem învăța noi din această poveste?

• Să nu ne neglijăm părinții la bătrânețe. Oricât de ocupați am fi, e important să ne facem timp pentru a-i vizita și pentru a profita din plin de compania lor.
• Unii oameni își dau seama de importanța anumitor lucruri când deja e prea târziu. Thomas și Walter nu și-au învățat lecția decât după ce mama lor a murit. Nu lăsa să ți se întâmple și ție același lucru.

Articol tradus și adaptat după un material publicat pe site-ul news.amomama.com.

Citește și:

• Scrisoare către mama mea care m-a părăsit la piciorul unui pod
• Mama mea e furioasă pentru că nu vreau ca sora mea să moștenească o casă pe care eu o plătesc
• Urăsc atât de mult copiii, încât când iubirea vieții mele a rămas însarcinată am părăsit-o