Am 28 de ani si am o cariera stralucitoare de… casnica. N-o spun ca pe-un lucru rau, dar pe mine nu ma reprezinta. Nici nu-mi place sa deretic prin casa sau sa petrec ore-n sir in bucatarie. Ah… poate unele dintre voi ma vor judeca aspru, dar asta sunt si nu pot fi altfel. Dintotdeauna mi-am dorit o cariera, mi-am dorit sa excelez in viata profesionala, iar acum stiti la ce excelez? La spalat vase. Ah, le tot spal, iar ele se tot aduna, ca niste dusmani.
Inainte sa raman insarcinata lucram la o revista de business, Forbes, luam interviuri oamenilor de afaceri, miliardarilor din top 500. Am scris povestile lor de succes, dar si despre esecurile prin care au trecut, aflam mereu lucruri noi si interesante. Plecam in delegatii impreuna cu un coleg fotograf. Nu pot spune ca aveam o cariera, dar eram cumva pe drumul ce bun si apoi, bam! gravida.
La trei luni dupa ce am nascut am inceput sa scriu iar, simteam nevoia. Nu pentru Forbes, ci pentru Qbebe, o revista care imi da satisfactii si mai mari pentru ca am sansa sa scriu despre copii, o super profesie pentru o mamica. Insa, in ultima vreme, in loc sa devina mai usor, pentru ca Iusti a mai crescut, imi este tot mai greu sa fac si altceva in afara de a fi mama lui. Zilele trec una dupa alta si nu reusesc sa castig deloc timp pentru mine. Cateva minute libere nu sunt suficiente pentru a scrie un text sau pentru a edita o filmare, pentru ca de fapt asta imi doresc cel mai mult, profesional vorbind.
Am citit si am urmarit pe Internet povestile de succes ale unor femei care au reusit sa creasca unul, doi, trei copii si care nu si-au abandonat viata profesionala, ba chiar au reusit sa-si construiasca o cariera. Spun ca sunt fericite, implinite, chiar daca la inceput nici lor nu le-a fost usor... Sa fiu mama este cel mai frumos lucru pentru mine, dar totodata imi doresc sa-mi urmez visul de a realiza documentare, un vis ce acum mi se pare atat de indepartat! De multe ori ma intreb daca voi ajunge vreodata acolo sau va trece viata pe langa mine...
Ah… cand ma gandesc cata vreme pierd zilnic spaland vasele, strangand hainele, maturand… si inca fac numai strictul necesar. Nu m-ar deranja daca as avea la dispozitie aceeasi cantitate de timp sa scriu sau sa editez, dar Iusti ma intrerupe destul de des - mama pipi, mama apa, mama papa, mama etc. In plus, daca deschid calculatorul, vrea el sa-l foloseasca, sa vada masini pe youtube, asa ca mereu trebuie sa avem o negociere dura pentru timpul in care "ma lasa" sa-mi fac eu treaba.
Cum reusesc super mamicile sa imbine viata profesionala cu cea familiala? Cum pot avea ele o cariera? Cum le ajung cele 24 de ore sa le faca pe toate? Noroc? Bone? Tatici dedicati? Orice ar fi, trebuie sa gasesc o strategie care sa-mi dea si mie satisfactie, trebuie sa ma organizez in asa fel incat sa fac si lucrurile care-mi placeau odinioara, sa am o viata profesionala (!macar una mica de tot). Pentru ca un lucru este sigur - mie nu-mi este suficient doar sa fiu mama, sa-mi fac cuminte treburile prin casa si sa-mi astept sotul cu ciorba calda. Nu sunt eu femeia aia! Sunt oare singura care simte la fel?!
Cu drag,
Alexandra Irimiea
redactor Qbebe.ro
Urmareste-ne pe Google News
