Sfatul psihologului: cum invata copilul sa iubeasca de la mami si tati

"In familie, fiecare trebuie sa invete de la celalalt iubirea", zice psihiatrul rus Dmitri Andeev, in cartea sa Femeia si problemele ei, aparuta la editura Sophia. Parintii invata unul de la altul, iar copilul este cel care invata de la amandoi. El priveste, simte, recepteaza dinamica relationala si o preia. Ceea ce ajunge la el, se imbiba in el. Emotiile lui predominante si stilul de raportare la celalalt, pretentiile si indatoririle, felul de a comunica verbal si non-verbal cu cei apropiati - toate acestea sunt dictate si modelate, inca din copilarie, de exemplul oferit de parinti.

"Principalul lucru prin care orice parinte isi poate influenta copilul este exemplul propriu - atat negativ, cat si pozitiv. Parintii sunt toata viata un exemplu pentru copii, iar atata timp cat acesta se afla la varsta prescolara, alcatuiesc pentru el aproape intreaga lume; ceea ce vede el in copilarie, vede in familia parintilor. Ca atare, raspunderea noastra fata de copii este pur si simplu uriasa. Nasterea si educarea copilului sunt un stimul foarte mare pentru parinti, ca sa inceapa sa se lupte cu propriile defecte si obiceiuri proaste." (Pavel Gumerov, in Conflictele familiale. Prevenire si rezolvare)

Copilul invata sa iubeasca de la mami si tati

"Ambii soti trebuie sa inteleaga ca, dupa nasterea copilului, trebuie sa isi "recroiasca" relatia, sa invete sa relationeze in noua lor calitate de parinti. Pe primul plan ramane, insa, aceasta: ei nu trebuie sa uite ca lucrul cel mai important este acum sa pastreze si sa inmulteasca dragostea dintre ei, deoarece, pentru copilul lor, esentialul este sa creasca intr-o familie in care parintii se iubesc cu adevarat. Cineva a spus odata acest gand intelept: Cel mai mare lucru pe care poate sa-l faca tatal pentru copilul sau este sa o iubeasca pe mama lui." (Pavel Gumerov, in Conflictele familiale. Prevenire si rezolvare)

Dr. Dmitri Andeev ofera si cate indrumari pentru o viata sanatoasa de familie, care sa priasca celui mic si tuturor membrilor: "Nu exista reguli universale de comportament in familie. Fiecare isi alege ceea ce isi doreste. Pot sa dau doar recomandari generale. Nu fiti suparati amandoi in acelasi timp. Nu strigati unul la celalalt. Daca unul vrea neaparat sa invinga in cearta, acceptati-i victoria! Daca trebuie sa reprosati ceva, faceti-o cu dragoste. Nu-i amintiti celuilalt greselile din trecut. Nu mergeti la culcare fara sa va impacati. Daca ati spus ceva fara sa va ganditi prea mult, jignind astfel, cereti-va imediat iertare."

Copilul invata sa se indragosteasca, de la mami si tati

"O mare insemnatate in vederea capacitatii de a vedea continutul launtric al omului o are familia parentala. Educatia din cadrul ei ii deschide copilului posibilitatea de a stabili, in toate privintele, prioritatea valorilor sufletesti si de a impinge materialul pe locul al doilea sau chiar al treilea. 

Din pacate, noi intram in viata adulta cu urmele traumelor sufletesti traite in copilarie, ale zguduirilor din adolescenta si ale exemplelor negative oferite de viata parintilor. In consecinta, modelul nostru de alegere al "jumatatii" se formeaza adesea pe baza unei experiente negative, ca rezultat al compensarii psihologice a lipsei de dragoste din partea parintilor. De exemplu, daca o familie a trait in saracie si parintii se plangeau adesea de lipsa banilor, la fiica se formeaza dorinta de a se marita neaparat cu un om bogat, pentru a evita repetarea experientei parintilor.

Uneori, copilului i se prezinta un tablou al vietii conjugale in care mama, nemultumita de casnicia sa, isi ocaraste sotul, acuzandu-l ca este molau si are caracter slab. In aceste conditii, in mintea fetei se poate forma urmatorul refren: Barbatul trebuie sa fie puternic si autoritar. Datorita legii compensatiei, acest refren este definitoriu in cautarea alesului..." (Irina Moskova, psiholog rus, in Dragostea adevarata. Taina dragostei inainte si dupa casatorie)

Copilul invata cum sa se certe, de la mami si tati

"Certurile sunt o ispita aproape inevitabila a fiecarei familii", continua psihiatrul Dimitri Andeev. "Important este sa nu dai frau liber emotiilor de moment. Cu timpul, trebuie sa ajungi la starea de vietuire fara cearta. In familie, fiecare trebuie sa invete de la celalalt iubirea. Chiar si in problemele casnice. De exemplu, daca sotul nu-si curata pantofii, in primul an de convietuire, sotiei ii plac chiar si acei pantofi necuratati. Peste doi ani, ea este indiferenta la pantofi, iar peste cinci, acestia o irita la culme si atunci apar certurile. Certurile vor continua pana cand sotia va incepe sa curete pantofii si sa ii aseze intr-un loc anume. Dar asta, fara sa-i reproseze sotului. Astfel, ea va acoperi slabiciunea si lenea lui prin dragoste. Dar pentru aceasta este nevoie de timp." (Dr. Dimitri Andeev)

"Eu m-am inteles asa cu sotia mea: Bineinteles, o sa existe intre noi si certuri, anumite neintelegeri - dar hai sa facem in asa fel ca nimic sa nu stea in calea dragostei noastre, ca sa pastram intotdeauna principalul, ca certurile noastre sa nu atinga esentialul, sa nu distruga dragostea.

Imi place foarte mult filmul Odiseu, si in general, personajul lui principal. In filmul lui Koncealovski (regizor rus, fratele celebrului Nikita Mihalkov) este un pom, un maslin, sub care Odiseu si sotia lui s-au gasit, sub care si-au zamislit copilul; toata casa era construita in jurul acestui pom. Si ea il asteapta langa acest maslin. Atat timp cat maslinul rodeste, ea pastreaza nadejdea ca sotul ei se va intoarce.

Fiecare familie are un asemenea "pom". Trebuie sa il pazim, pentru ca nicio cearta sa nu ii subrezeasca radacinile. Constientizarea acestui fapt biruie orice piedici. Sprijinul reciproc este unul dintre stalpii pe care se tine dragostea. Sprijinul in toate privintele. Omul simte ca poate celalalt nu a procedat corect, dar ca daca va incepe sa ii spuna asta acum, el oricum nu va ceda. Si ca atare, trebuie sa astepte - un an, doi, cat este nevoie -, iar deocamdata sa aplaneze, sa schimbe tema. Nu trebuie neaparat sa scoata ochii de fiecare data: "Aha, ti-am zis eu!" (Maxim Iakovlev, scriitor rus, in cartea Dragostea adevarata. Taina dragostei inainte si dupa casatorie)

Copilul invata sa pastreze dragostea, de la mami si tati

Iulia Belova este artista de circ in Rusia si cantareata. In cartea Dragostea adevarata. Taina dragostei inainte si dupa casatorie, ea este intrebata: Ce sa facem pentru a ne pastra dragostea? Raspunsul ei onest si concret suna astfel: "Eu ma straduiesc sa fac in asa fel, incat sentimentul acesta sa nu fie sufocat de rutina. In primul rand, niciodata sa nu va pierdeti sentimentele, care sunt foarte usor de pierdut, daca esti prea preocupat de munca ta. Daca le pierd fie si numai pentru cateva zile, oamenii pot incepe sa se distanteze unul de celalalt.

Cand spun "sa nu va pierdeti sentimentele", am in vedere urmatorul lucru. De exemplu, ma cufund in munca. Ma scol la 6 dimineata si ma intorc foarte, foarte tarziu. Si sotul meu la fel. Adica, toata ziua nu ne vedem, si uite ca atunci cand ajungem acasa, eu sunt plina de emotii (sa zicem ca m-am filmat intr-un clip), pe cand el a stat zece ore in fata calculatorului. Ei bine, trebuie sa il inteleg in acest moment cu un anumit simt launtric, sa imi dau seama pe ce lungime de unda este, ca sa nu ramanem ca in doua lumi diferite. In fiecare seara trebuie refacuta armonia care era la inceput intre noi.

Trebuie, de asemenea, sa ne amintim cat mai des cum era relatia atunci cand ne pregateam sa ne casatorim. Atunci, el era inconjurat de nimbul tuturor virtutilor posibile. Bineinteles, nu am fost dezamagita nici dupa aceea, insa am aflat si alte laturi ale personalitatii lui. Si, oricat ar fi de ciudat, consider ca mai adevarata este imaginea initiala. Pentru ca apoi se intuneca de rutina, care insa niciodata nu trebuie sa ne biruie.

Dintr-un anume punct de vedere, nu trebuie sa ne obisnuim unul cu celalalt. Chiar daca femeie ta nu mai este prietena, ci sotie, fara indoiala ca, la fel ca inainte, ii plac surprizele, gesturile neasteptate si inventive, de genul celor de la care a inceput totul. Daca ii plac florile, inseamna ca nu trebuie sa incetezi sa i le daruiesti. Daca ii place sa fie invitata undeva, trebuie invitata in continuare. Fiecare zi poate fi neobisnuita. Celalalt trebuie uimit. Eu, de exemplu, pot fi uimita cu doua versuri: ma trezesc dimineata si el mi le zice pe neasteptate. Este important sa simti ca el nu se poarta cu tine de parca te-a bagat in traista si gata, ci, la fel ca inainte, te iubeste si cucereste dragostea ta. Da, stiu ca el nu ma va parasi niciodata - atat pentru ca este credincios, cat si pentru ca astfel este sufletul lui, nu este in stare de asa ceva. Dar o sa am, oare, nevoie de asta, daca el va inceta sa ma iubeasca?

Si eu ma straduiesc mereu sa il cuceresc, ma straduiesc ca el sa simta o grija pe care nimeni altcineva nu i-o poate da, ma straduiesc sa ii cunosc toate obiceiurile si pasiunile ca nimeni altcineva, sa fiu interesanta pentru el din toate punctele de vedere. Astfel incat, mergand pe strada, sa nu fie nevoit sa se consoleze: "Ei, chiar daca nevasta mea nu este atat de frumoasa, in schimb este inteligenta si gateste bine." Eu consider ca toate lucrurile acestea sunt importante, toate fac parte din misiunea sotiei. Eu vreau sa ies in pierdere din cat mai putine comparatii, asa ca ma straduiesc pe toate fronturile." (Iulia Belova)

Copilul invata compromisul de la mami si tati

"A invinge singuratatea in doi sta in puterea voastra. Straduiti-va sa comunicati mai mult cu sotul, gasiti teme interesante pentru el si daca acesta va musca momeala, trageti imediat undita. Sa presupunem ca nu sunteti deloc interesata de fotbal. Insa, daca sotul dumneavoastra este un microbist inrait, alaturati-va la meciuri. Nu va va face niciun rau o astfel de petrecere de timp, dar relatia cu sotul va cunoaste un val de prospetime. Intrebati-l, de ce "ai nostri" au pierdut in fata spaniolilor? Nu este exclus sa va propuna sa mergeti la o plimbare ca sa discutati despre meci. Considerati aceasta ca fiind primul pas spre apropierea de el. Convorbirea poate avea ca tema orice il intereseaza pe sot.

Problema instrainarii in casnicie consta in lipsa de educatie a ambelor parti. Noi, cu totii, suntem un pic egoisti. Indragostindu-ne de cineva, ne-am indragostit de fapt de noi insine in acea persoana, asteptand ca noua noastra stare sa se transforme intr-o fantana de bucurie si de placeri. Casnicia autentica inseamna insa munca zilnica. Si aceasta munca se refera la capacitatea de comunicare cu alesul. Si ce auzim ca se intampla in familii astazi? "Ce mai vrei? N-am timp de tine!" sau "Nu ma intelegi! De ce vorbesti cu mine pe tonul asta?" In convorbirile noastre nu incap decat consumul si solicitarile, asteptarea unei minuni din partea celuilalt.

Imparateasa Alexandra scria in jurnalul sau ca nu poate exista dragoste adevarata acolo unde cel care conduce este egoismul. Unul din secretele fericirii familiale este atentia unuia fata de celalalt. Sotul si sotia trebuie sa acorde tot timpul atentie si dragoste celuilalt. Fericirea consta in minute separate, in placerile mici ale unui sarut, ale unui zambet, in priviri, complimente, ganduri si sentimente pozitive. Este necesar sa existe discutii, impartasiri ale greutatilor si dorintelor. Sotii trebuie sa se ajute si sa aiba grija unul de celalalt. Trebuie sa respecte parerile, gusturile si obisnuintele celuilalt. Viata comuna iti cere neaparat sa cedezi si sa faci compromisuri." (Dr. Dmitri Andeev, in Femeia si problemele ei)

Copilul invata sa vada binele, de la mami si tati

La fel, psihoterapeutul Virginia Satir (in cartea Arta de a fauri oameni), povesteste despre importanta de a ramane deschisi si flexibili in familie: "Am auzit de atatea ori despre "modul corect", incat am facut o cercetare pentru a afla cate moduri de a spala vasele exista. Am descoperit 247 de moduri diferite, toate incepand cu vase murdare si terminandu-se cu aceleasi vase, dar curate. Diferentele tineau de echipamentul disponibil, etc. Cunoasteti pe cineva care este convins ca o anumita marca de detergent este cea mai buna din lume? Sau care este sigur ca vasele trebuie neaparat clatite inainte de a fi spalate? Dupa ce petreceti ceva vreme cu o persoana care insista incontinuu asupra metodei "corecte", probabil va vine sa o omorati. Poate nu este o intamplare ca 80% dintre crime sunt facute de membrii familiei victimei.

Oamenii care stau in preajma unui tiran - cineva care spune "Faci cum iti spun eu" sau "Pentru ca asa spun eu", sunt in mod constant insultati personal. Este ca si cum aceasta persoana ti-ar spune "Esti un prost. Eu stiu cum trebuie facute lucrurile." Astfel de afirmatii au efecte handicapante pe termen lung asupra moralului. Parintii imbracati in astfel de mantii nu pot cu niciun chip sa creeze o atmosfera de incredere intre ei si copiii lor. Invatarea eficienta nu poate avea loc intr-o atmosfera de neincredere, frica, indiferenta sau intimidare." (Virginia Satir)

"Intr-o evaluare facuta de psihologi, se da o foaie de hartie cu niste pete de cerneala si doua persoane sunt intrebate ce vad acolo. Una isi inchipuie ca acolo are loc un conflict, vazand oameni cu bratele ridicate, gata sa se loveasca, iar cealalta spune ca vede oameni cu bratele prinse intr-o hora. Pata este aceeasi - iar ceea ce vede fiecare arata propria lui stare interioara. Acelasi mesaj il transmite un cuvant al lui Paisie Aghioritul, care face o analogie cu albina si musca. Albina, cand zboara intr-o curte, se indreapta direct spre flori, iar musca, in aceeasi curte, zboara ocolind florile si cautand groapa de gunoi. Parintele Paisie cerea fiecaruia sa se gandeasca cine este: musca sau albina? Cu cine se aseamana mai mult? Cu albina, care nu vede in jur decat binele si frumosul, sau cu musca, cea care evita sa vada binele si se opreste numai la necuratii?

Un alt duhovnic, care avea multi ucenici, a facut o experienta. A luat o foaie mare de hartie, a pus pe ea un punct negru, apoi a intrebat pe fiecare ce vede. Toti, fara exceptie, au spus ca vad un punct negru... Parintele s-a mahnit si le-a zis: "Fratilor, este o foaie de hartie mare si alba. Iar voi n-ati vazut decat un punct mic si negru?"

Toate aceste exemple subliniaza cat este de importanta atitudinea noastra fata de celalalt. Potrivit insasi firii sale, omul nu poate fi obiectiv, deoarece percepe totul in functie de propria sa stare sufleteasca. Un ochi curat ii vede pe toti buni si curati. Fericirea si-o construieste fiecare. In vechime era o vorba: "Vrei sa fii fericit? Pai, fii!" In familie, atitudinea de "albina" are ca rezultat pacea si armonia in casa." (Prof. Psiholog Nina Krighina, in revista Familia Ortodoxa)

La voi in familie, tu ce crezi, copilul vostru ce vede? Ce va invata de la mami si tati?

Bibliografie:

Dimitri Semenik, Dragostea adevarata. Taina dragostei inainte si dupa casatorie, editura Sophia, 2012
Virginia Satir, Arta de a fauri oameni, editura Trei, 2010
Dr. Dmitri Andeev, Femeia si problemele ei, editura Sophia 2010
Pavel Gumerov, Conflictele familiale. Prevenire si rezolvare, editura Sophia, 2012
Revista Familia Ortodoxa, nr. 9 (56)/2013