Jurnal de tatic. Crima din castelul de nisip

Cand va plimbati pe plaja, dumneavoastra ocoliti castele de nisip?

Sa va depan o amintire din Grecia, dar putea fi de oriunde marea se imbina cu pamantul si unde un arhitect iremediabil misogin a pus balconul unei camere fix deasupra apei, pentru ca de acolo, de sus, un barbat cu pipa sa enerveze femeile alungand aerosolii cu fum de caisa putreda.

Ultima parte a zilei de plaja ne-o petrecusem toti patru construind un castel din nisip. Stindardul, o pana murdara de pescarus, a fost pus, ca un semn ca lucrarea e gata, taman cand briza nu mai avea ce caldura sa alunge si devenise doar racoare.

-Gata, in camera toata lumea!
Silvana da ordinele laconic, asa cum facea probabil si Mesterul Manole. Cum nu era nici o sansa sa incap in zidurile castelului, mi-am permis sa aman ridicarea fundului din nisip.
Sofia a reactionat prima - probabil ca la 3 ani vocea mamei este un fel de voce a constiintei - si a fost gata intr-un minut. Oricum, saracuta de ea, jocul de-a constructia i se paruse plictisitor dupa ce a carat vreo 20 de galetuse pline cu apa de mare.

Alecsia a zabovit putin si apoi a venit la mine:
-Hai, tati. Stii? Aici se ascunde o printesa urmarita de pirati si o sa o scape un cavaler care vine tot din mare.
Dupa dusurile din camera, fetele au iesit pe balcon. S-au ridicat pe varfuri si au privit spre plaja.
-E acolo, a linistit-o Alecsia pe sora-sa. Atunci am observat si eu ca din balcon puteam vedea castelul.

Dumneavoastra ocoliti castelele de nisip cand va plimbati pe plaja? Va lasati talpa sa se racoreasca in nisipul inca umed sau treceti pe langa?

Dupa ce fetele s-au bagat in pat am iesit la o pipa. In acelasi balcon. Castelul era doar o pata mai intunecata, dar imi parea ca-i vad destul de clar ferestrele din scoici si stindardul. O scoica stralucea mai tare, parca era geamul unei camere luminate. S-a ascuns deja printesa? Unde or fi piratii?

Cand va plimbati pe plaja ocoliti castelele de nisip? Va ganditi ca ati putea strivi un joc sau il evitati doar din comoditatea de a nu mai scutura sandalele de nisip?

Din dreapta mea am auzit strigatele unor tineri. Baieti si fete se fugareau si isi treceau de la unul la altul o sticla din care beau cate o gura. Ca intr-un joc cu reguli, cel care avea sticla urma firul malului si ceilalti il alergau pana ceda trofeul. In fuga lor se apropiau de castel. Am vrut sa strig: "Atentie, acolo e ascunsa o printesa!" dar am reactionat tarziu. Turnul castelului se daramase, lasand locul unei talpi imprastiata in alunecare.

M-am intristat cu gandul la basmul Alecsiei. Mai are atat de putin timp pentru vise din astea. Vin altele, care se cheama "planuri", "proiecte". Si, dupa ce ca sunt putine, vine un bou beat si le striveste.

Am luat galetusa de la usa, o lopatica si m-am strecurat afara din camera. Tinerii se tolanisera pe nisip, la cativa metri de castel. Eu am inceput sa refac turnul. S-au oprit din ras si ma priveau ca pe o ciudatenie a noptii - ceea ce si eram, la 120 de kile, ghemuit sa fac un castel de nisip. Ii cantarisem deja si stiam ca nu are de ce sa-mi fie frica fizic. Dar nici nu a fost cazul. Una dintre fete a venit la mine si, fara sa spuna vreun cuvant, a inceput sa aseze nisipul pentru inca un turn. In scurt timp, eram atractia plajei, marind cu totii castelul, zidurile de aparare si ornand cu scoici si pietricele noroiul. Ne-am despartit prieteni, desi nu am schimbat nici o vorba, erau macedoneni. Nici nu ne-am fi inteles daca ne-am fi vorbit. Castelul era gata cat ai spune "Vin piratii!"
M-am dus si m-am culcat.

P.S. Dimineata, fetele s-au trezit devreme si au fugit pe balcon. Am mers cu ele. Castelul se daramase sub un val mai naravas. Am vrut sa-i spun Alecsiei ce s-a intamplat noaptea, cum mai multi am gonit piratii, dar am tacut cand ea si-a luat sora in brate si i-a zis:
-Lasa, Sof, facem altul. Tati, facem alt castel?

Dumneavoastra ocoliti castelele de nisip? Valurile nu.

Pe Alecu Racoviceanu il gasiti aici.