Jurnal de tatic. Kalinihta, iubirile mele!

Nu ne-au cantat pana-n ultima noapte.
Dar cand au facut-o, au compensat toate celelalte seri in care am adormit in liniste, respirand cuminti sarea.
Dansul nu era asa cum ma asteptam. Cativa indivizi topaitori, in care vinul si calamarii se miscau mai repede decat picioarele. Dar, in fine, poate asa era dansul.
-Tati, dansam?
Tatal de fete are de trecut doua teste in viata. E dansul cu sotia. Nu ai cum sa scapi! Si dansul cu fetita. Umflat ca un balon plin cu nisip sau slab si sprinten ca un calut de mare, cand auzi chemarea "Dansam!", sari. Si te invarti cu printesa in brate...

Eu la dans ma duc inspre balonul cu nisip. Ba, as spune ca ma duceam, mai degraba, inspre masuta pe care chelnerii adunasera cu grija vesela de pe mese.
-Tati, sam?
Ok, unii barbati au de trecut trei teste! M-am invartit cu Alecsia si apoi cu Sofia.
"Opaaa!" , strigau grecii. "Hopa, era sa cada tati!", strigau romancele mele.

Cam atunci au zburat primele farfurii. Nu ma jur ca era traditia sau poate dansul meu ii inspirase pe greci sa farame tot.

Alecsia - privind cum ultimele bariere sunt luate de valuri - m-a intrebat:
-Tati, pot sa sparg si eu o farfurie?
Sofia:
-Tati, rie?
Bineinteles ca le-am dat voie... Ne-am distrat grozav in seara aceea.

Noaptea, am iesit pe balcon si am privit maldarele de cioburi de pe faleza. Le maturau, ca pe amintirile ghinioanelor sparte.

Alecsia s-a ghemuit in bratele mele. M-am trezit vorbind despre nenoroc si despre cum cioburile il imprastie, asa cum briza imprastia fumul pipei mele. Si a urmat constatarea de care ma temeam:
-Ce frumos e sa spargi farfurii! Tati, o sa facem asta si acasa?
Mi-a luat piuitul... Ne asteptam ca un copil sa inteleaga ca un anumit joc nu se continua dupa ce ai parasit locul de joaca, dar nu e intotdeauna posibil. Jocul elen ameninta sa se intinda si dupa ce ne intoarcem la Bucuresti. Spargerea ghinionului se prefigura mai lunga decat eventualele neimpliniri care pot aparea la varsta lor.

Dar adultii nu se pot juca si ei dupa ce parasesc locul de zbenguiala? M-am gandit ce as sfarama eu daca ar fi in mainile mele ghinionul celor 3 fiinte pe care le iubesc. O farfurie, un pahar, serviciul de ceai de la bunica? O fereastra? Lumea? Da, cred ca as sparge intreaga lume daca acolo ar fi ascuns ghinionul lor!

-Nu, acasa nu spargem farfurii. Cand mai venim aici...
-Alecsia, nu spargem nimic nicaieri! A fost o greseala ce a facut tati in seara asta! Iar aia cu ghinionul e o prostie!
Orice discutie s-a incheiat dupa ce a rasunat vocea Silvanei. Parca au tacut si orchestrantii. Si marea a stat muta un timp.

Peste ceva timp ma uitam la ele cum dorm, inghesuite toate trei, una in cealalta. De pe perna, ma priveau calutul Ponica si magarusul Olel. Parca miscau capetele din plus si ma aprobau in planul de a sparge intreaga lume in milioane de cioburi norocoase. Sau poate doar briza Egeei facea lumina lunii sa tremure. Eram totusi sigur ca amandoi m-ar fi ajutat sa imi duc planul pana la capat.
Apoi am adormit.
Si ei cantau in visul meu. Ca pentru ultima seara.
Si dansau, fara sa le pese ca un nebun, un ponei si un magarus planuiau sa sfarame lumea, lovind-o de calcai, ca pe o farfurie, doar de teama ca stapanele lor ar putea avea vreodata ghinion.

P.S. O data l-am intrebat pe un prieten grec de ce sparg farfurii. Ma asteptam la o poveste plina de invataminte si traditii, dar el mi-a spus doar: Cand te imbeti, preferi sa speli farfuriile dupa ospat sau sa le spargi?
Niste invataminte poate erau in povestea lui, dar nu le-am prins pe loc.

P.P.S. A trecut putin timp de la noaptea elena si lumea parea ca a scapat, cel putin deocamdata. Intr-o seara linistita, am auzit o bufnitura. Fetele au aparut in usa, Sofia putin ascunsa dupa sora-sa.
- Tati, Sofin a dansat greceste cu vaza rosie...
Se pare ca spargerea lumii trebuia sa inceapa de undeva.
Primul zgomot care a prevestit ghinioonul a fost iar vocea Silvanei:
-Ti-a trebuit tie dans in Grecia...

P.P.S. Copiii continua intotdeauna jocurile, fie ca-s acasa sau pe teren. Si adultii. Macar in vis.

Pe Alecu Racoviceanu il gasiti cu totul aici.