Jurnal de tatic. Monstrul din bucatarie

-Tati, dormi?
Ati observat ca, de cate ori cineva va pune aceasta intrebare, dormiti cu adevarat sau sunteti cufundat in acea dulce amorteala care imbina realitatea cu visul ce va sa vie?
Daca iti tii gura, ai o sansa sa se implineasca zicala „daca taceai, adormit ramaneai". Daca nu te rabda inima, ai doua variante de raspuns. Prima:
-Da, tati doarme.
Pe bune? Cel mai simplu mod de a testa daca minti este de a te impunge cu degetul in obraz sau de a te trage de o ureche. Sfarsesti prin a recunoaste:
-Nu, tati doar statea asa, cu ochii inchisi.
Manutele Alecsiei se prind de bratul meu. Unghiile ei ma conving ca nu dorm.
-Tati, e cineva in bucatarie.
-Poate e mami...
-E un monstru!
-Nu e frumos sa vorbesti asa de mami!
-Tati, nu glumesc. E cineva acolo.

Are 6 ani si e normal ca visele, realitatea si basmele sa se amestece inca in mintea ei. Permanent stiu ca noi, adultii din viata ei, suntem singura pavaza intre sufletul mic si lucrurile care o inspaimanta. Chiar daca tie iti e frica de ceva, locul tau e in infruntare, exemplul tau e la fel de important ca si explicarea realitatilor. Iti e frica de caini? Du-te si mangaie un dulau, pentru ca macar copilul tau sa nu aiba aceasta temere. Iti e frica de apa? Invata sa inoti, pentru ca sufletul de dupa tine sa nu fie chinuit de fobie.

Monstrule din bucatarie, vin la tine! Fugi, nici fortele intunericului nu se opun unui tata care-si apara fiica!
Mi-am scuturat somnul de pe gene si m-am ridicat. Oricat de incomod ar fi, nu poti lasa un copil sa adoarma cu o samanta de cosmar in minte. Am facut doi pasi, am calcat pe o jucarie a Sofiei. Am injurat in gand, jucaria a scancit cu voce tare. Atunci am auzit-o pe Alecsia:
-Tati, dupa ce gonesti monstrul, il aduci pe Ponica in pat? L-am uitat in bucatarie. E pe masa.

Stiu ca nu e bine sa te indoiesti de sinceritatea copilului tau, dar, mergand printre jucarii, incepusem sa ma intreb daca e vreun monstru in bucatarie... Evident alt monstru decat cel care ma va macina toata viata, incapacitatea unui tata de a-si refuza copila!

Pe Alecu Racoviceanu il gasiti si aici.