Am ridicat obiectul de pe tarabă și m-am uitat la vânzătoare. Îmi plăcea ce văd. Am întrebat, timid, cum îi șade bine unui bărbat când se uită la o femeie frumoasă:
-Cât costă?
Întrebarea avea ceva provocator, nedefinit, dar - asta e culmea! - vreți să controlați imaginația unui mascul!
Mă așteptam să spună "Pentru tine, voinicule, nimic, închid și mergem!" N-a fost chiar așa.
Femeia s-a uitat la mine ca și cum tocmai mă adusese la picioarele ei un OZN pictat în roz. Eram sigur că figura ei luminoasă se reflecta-n chelia mea ca în oglinda mașterei Albei ca Zăpada.
-Pieptenele? 5 lei. Dar CHIAR vreți un pieptene?
E o poveste lungă și sfârșitul ei nu pare să fie aproape, poate o să o spun cândva, mă mai gândesc, dar în episodul de astăzi eu am misiunea de a cumpăra un pieptene.
Nu mă întrebați cum, din toți patru, tocmai eu am fost alesul.
Ingrată misiune!
Se uita atât de fix în creștetul meu că parcă am și auzit: "Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din țară?" Am răspuns fără ezitare:
-Nevastă-mea...
-Și doamna vrea un pieptene cu Ariel?
-Nu, eu l-am ales pe ăsta, dar nevastă-mea...
Am ridicat obiectul și l-am privit mai bine, în lumină.
-Dar ce, domnișoară, nu credeți că e ce trebuie?
-Depinde. Depinde la ce-l folosiți...
Afirmația mi-a dat fiori. Deschidea o poartă spre imaginația ei și acolo... eu și un pieptene făceam lucruri greu de descris!
-Păi, la păr.
-Aha!
Mă îndepărtam, cu... Continuarea aici.
Urmareste-ne pe Google News
