Rolul tatalui in familie: trucuri in echilibru emotional

Domnul Radu Leca, Psiholog si CEO www.ultrapsihologie.ro, dar si tatic a avut amabilitatea de a ne ajuta la realizarea acestui material:

Incepem acest articol cu 5 adevaruri pe care parintii si viitorii parinti refuza sa le accepte. Refuzul vine din dragoste si sentimente pure simtite pentru partenerul de cuplu.

1. Copii sunt programati genetic ca primul cuvant spus sa fie MAMA
2. Daca nu esti programat genetic sa fii un tata bun, nu vei fi
3. Cel mai mare pacat intr-un cuplu este divortul
4. MAMA niciodata nu oboseste cand este vorba despre copilul ei, dar tatal?
5. In afara de frica, ce daruieste tatal copilului?

Simtindu-se vinovati de propria iresponsabilitate si parasindu-si sotia si copii, tatii se ascund in spatele pensiei alimentare si a celei mai noi si groaznice notiuni legale: Custodia Comuna.
Daca ar fi sa vedem urmatoarea fraza ca fiind adevarata, atunci am crede ca Tatal are drepturi egale cu Mama. "Alaturi de mama, tatal are intotdeauna o influenta deosebita asupra configurarii destinului copilului sau. Influenta lui este de o natura specifica si este tipic diferita de cea a mamei." Adevarul este ca in afara de frica, TATA nu aduce nimic in educatia copilului.
Mitologia greaca ne aduce in prim plan o fateta dura si abuziva a paternitatii. Este detaliata problema evolutiei de la stadiile infraumane, la cele umane, inspre umanizarea instinctelor:
- Cronos, care isi trimite propii copiii inapoi in pantecul care i-a nascut;
- Uranus isi devora propriii copii, punand in joc odata cu devorarea si ecuatia de care ii era frica, aceea de a nu fi ucis de ei
- Oedip este primul care, dupa ce savarseste incestul biologic, si-l asuma si pleaca inapoi in lumea zeilor pentru repara greseala

Ce trebuie sa stim despre copii si despre relatia cu tatal?

Copiii invata prin imitatie. Cand tatal tipa, copilul tipa. Cand tatal bea, copilul bea. Cand tatal urla la mama, copilul incearca sa urle si el la mama, doar ca dragostea il impiedica. Ceea ce nu pot invata de la tata este dragostea, decat doar daca mama lipseste si atunci prin conversie emotionala, tatal primeste toata dragostea. Indiferent ceea ce face mama, ceea ce spune mama, copilul o iubeste fara limita. Copiii invata emotiile cu ajutorul reactiilor noastre, ale adultilor, copiind fiecare gest si argument utilizat.

Modul in care noi actionam ii ajuta pe ei sa reactioneze, sa constientizeze tipul emotiilor, pozitive sau negative, cand trebuie sa rada, cand sa se bucure sau cand sa se intristeze, cand sa fie nervosi sau suparati. La unele emotii trebuie sa reactioneze, iar pe altele trebuie sa le ignore. In aceasta poveste, a constientizarii tipurilor de emotii, tatal isi are rolul sau de parinte static si nemultumit. In acest fel copilul vede doua modele in oglinda. Mama pozitiva, tatal neutru. Negatia, apare in capul copilului, prin propriile filtre emotionale si nu de putine ori tatal primeste notiunea de negativ.

Atunci cand copilul incepe sa vorbeasca, se dezvolta limbajul, acest lucru il ajuta in exprimarea emotiilor. Exista tehnici de linistire si de control cum ar fi: muzica, jocul cu jucariile preferate, plimbarea in aer liber, interactionarea cu alti copii. Care este muzica preferata a mamei? Dar a tatalui? Ce muzica prefera copilul? Incercati si vedeti chiar dvs. rezultatele. Atunci cand plange, nu trebuie sa apara iritatia parintelui, deoarece ii va intensifica reactia de suparare. Parintele trebuie sa fie calm, sa vorbeasca linistit, sa-i explice ca motivul pentru care plange nu este important si ca este alaturi de el mereu. Atunci plansul va inceta. Astfel il invatam sa discearna reactiile emotionale.

Citeste si:

Rolul tatalui cand se naste bebelusul 

Care sunt cele 9 moduri de a educa emotiile copilului si unde intervine tatal?

• Sa radem impreuna. Emotiile pozitive, bucuria de a fi impreuna il stimuleaza si asa il invatam sa se bucure de ce este frumos si placut. Ce obtinem cand radem impreuna? Generam si obtinem stabilitate emotionala. Mama si tata sunt vazuti ca un intreg.
• Sa ne bucuram de entuziasmul lui. Acest lucru il va ajuta sa-si exprime emotiile pozitive prin optimism si voiosie. Ce obtinem, noi ca familie, daca integram entuziasmul lui ca fiind atat pozitiv cat si existent? Plasam copilul acolo unde ii este locul. Ii vedem si intelegem valoarea sa de om. Ajutam psihologic copilul.
• Sa laudam copilul de fiecare data cand merita. Astfel, el va invata multumirea sa, dar si pe cea a parintelui. Ofera-i copilului posibilitatea de a fi vazut. Ofera-i posibilitatea copilului sa simta meritele. Sprijina copilul sa inteleaga natural ca primeste mai mult, doar cand merita.
• Sa ascultam ceea ce doreste sa ne transmita prin gesturi sau cuvinte. Este vital sa ii aratam ca avem timp suficient pentru el, ca nu il ignoram si ca este chiar cea mai importanta persoana pentru noi. In acest fel respectul de sine creste, iar in raport cu lucrurile bine facute, rasplata este pe masura. Copilul nu incearca sa ne atraga atentia negativ, prin realizarea de ispravi, ci ne daruieste dragostea sa doar prin realizarea de lucruri si actiuni pozitive.
• Sa il intelegem. Atunci cand greseste, lasati-l sa greseasca. Copilul trebuie sa inteleaga un adevar prezent permanent in viata: greseala apare si trebuie depasita. De stiut urmatorul fapt: copilul greseste din 3 motive, unu- nu stie, doi- ne atrage atentia, trei- nu se concentreaza suficient.
• Sa il incurajam in in finalizarea unei actiuni, in depasirea unei situatii neplacute, in gasirea unor solutii, atunci cand ele sunt necesare. Daca noi ca adulti sustinem copilul sa finalizeze o actiune, trebuie sa o facem din umbra. Copilul nu trebuie obligatoriu sa simta acest tip de sustinere, fiindca atunci cand nu ne vom astepta, aparitia esecului in viata scoalara va avea si o atributie directionata catre noi. Exemplu: din cauza ca voi nu m-ati sustinut, eu nu am stiut ce sa invat pentru lucrare.
• Atunci cand ajunge la varsta la care poate intelege, sa ii vorbim despre emotii, si nu doar despre emotiile pozitive. Nu ii ascunde existenta lucrurilor reale si dominante din viata. Ii vei face rau. Exemplu: Daca tu ca parinte, crezi ca o discutie despre sex la 14 ani este devreme, eu ca psiholog iti spun ca este mult prea tarziu. Deja a incercat sa vada cum este, iar valoarea ta de om care trebuia sa-i fie alaturi este zero.
• Sa nu il dezamagim niciodata prin cuvinte sau actiuni. Expertul in a dezamagi este Tatal. De ce? Datorita faptului ca rabdarea sa nu este infinita. Rabdarea mamei este infinita? Aici avem doua raspunsuri: taticii divortati vor spune nu, taticii ce au grija de familie vor spune da. Ce urmeaza sa rezulte din aceste doua tipuri diferite de raspunsuri conditionate? O intrebare generala: daca sunt tata divortat nu am grija de familie? Raspunsul real este urmatorul: ca tata divortat nu ai grija de familie atat cat ai fi avut daca ramaneai fizic langa copilul tau, iar banii care ii dai pe luna nu te inlocuiesc.
• Sa-l lasam sa se bucure de joaca si de activitatile specifice copilariei. Niciodata sa nu ingradesti copilul la joaca. Joaca pentru copil este ca apa si mancarea pentru adulti. O necesitate. In clipa in care tu ca tata segmentezi joaca, copilul este pus in fata noilor tipuri de sentimente pe care nu le cunoaste. Cuvantul URA iti spune ceva? Asta simte copilul pentru tine, cand il opresti din joaca. Doar ca el nu constientizeaza URA. Pentru moment ai scapat.

Citeste si:

5 strategii de implicare a tatalui in cresterea copilului  

Rolul tatalui: 8 lucruri pe care tatal bebelusului trebuie sa le faca 

Cele 10 greseli fundamentale ale tatalui in educatia si cresterea copilului.

1. Lipsa tatalui din viata copilului.
2. Neimplicarea tatalui in educatia copilului. Cel mai facil lucru realizat de tatici dupa ce au fost prezenti la realizarea copilului este sa nu se implice deloc in educatia lui.
3. Manifestarea furiei in fata copilului. Punctul 3 este identic cu pacatul crimei. Cand alegi, fiindca alegi, sa iti manifesti furia in fata copilului, de fapt alegi sa renunti la numele de TATA.
4. Consumul de alcool in fata copilului. Nestiind sa gestioneze energia donata rezolvarii problemelor, taticii isi ineaca amarul in esente bahice. Daca toti eram greci ne inecam amarul in sampanie si trufe. Sunt ironic. Este frustrant sa stii ca esti dependent de ceva. Este imposibil de inteles cum multi tatici sunt dependenti de senzatiile bahice.
5. Lovirea copilului. Incapabil sa isi controleze furia, TATA loveste copilul. Peste cativa ani, copilul urmand modelul patern al lipsei de control, isi loveste tatal. Cine a gresit?
6. Fumatul in fata copilului. Toti am fumat, macar o data viata. Eu imi aduc aminte asa: prima persoana importanta din viata mea TATA, a fumat in fata mea. Am integrat acest lucru mizerabil ca fiind normal. Prima tigara pusa in gura a fost una identica cu cele fumate de el. De ce? Fiindca am vazut ca omul pe care il adoram asta fuma. Se considera crima sa fumezi langa copil, se considera prostie sa fumezi.
7. In urma divortului tatal isi reface viata. Noua sotie este prezentata ca MAMA, fara ca aceasta sa fi contribuit la aducerea pe lume a copilului. Din dorinta de a reveni in viata copilului si simtindu-se vinovat pentru faptul ca nu a putut sa ramana langa femeia ce i-a facut copil, tatal recasatorit incearca sa anuleze existenta mamei reale, aducand in constiinta copilului notiunea de MAMA DOI. Cum ar putea copilul sa ii spuna noii sotii a tatalui, MAMA cand doar o singura persoana pe lumea asta te poarta in pantec?!
8. Impunerea verbala si fizica. Permiteti-mi sa va intreb: ce este cel mai usor de facut in lumea asta cand esti puternic si atotstiutor? Sa impui orice prin forta. Taticii sunt vazuti de catre copii ca etalon suprem al puterii si cunoasterii. Folosindu-se de acest atribut, taticii pot alege ca prin dominare fizica si verbala sa impuna notiuni noi. Este gresit? Da. Anuland filtrele de tip bazic, in formare, cunoasterea si intelegerea binelui si a raului, copilul este pus in pericol.
9. Minimalizarea unei fapte negative. Taticii au aceasta mare "calitate", de minimalizare a unor fapte, realizate si de ei la varsta potrivita. Atunci cand tatal nu doreste sa se simta prost, prefera sa schimbe subiectul discutiei, generand astfel haos emotional in sufletul copilului.
10. Viata personala. Este cunoscut faptul ca tatal are nevoie si de viata personala in afara familiei ca sa poata fi capabil sa daruiasca familiei cateva momente de normalitate. Este un crud adevar. Stiu. Avem exemple concrete "La peste", "La bere","In oras cu prietenii","In deplasari prelungite". In functie de directia si dezvoltarea vietii personale si aducerea ei in constiinta copilului, educatia celui mic are de suferit. Modelul vazut de copil este si modelul integrat.

Rolul tatalui in educarea si cresterea copilului este doar pe hartie. In viata reala sunt foarte putini tatici ce isi sustin neconditionat copiii, contribuind real la cresterea si educarea lor. Este foarte usor sa faci copii si este foarte usor sa nu faci nimic ca sa cresti copii. Rolul tatalui este valabil si real pentru organizatii ce traiesc din programe de consultanta psihologica pentru cupluri si familie. Real, tatii sunt putini si din ce in ce mai rari.

Multumim domnului Radu Leca pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.