Tata şi copilul: Greşeli comune pe care taţii le fac în educaţia copilului

Tata şi copilul: Greşeli comune pe care taţii le fac în educaţia copilului

Psiholog Eva Pirosca

Tata şi copilul: Ce greşeli comune fac taţii... şi nu numai, în educaţia copilului, şi cum le pot corecta? Să aflăm!

Tata şi copilul. Greşeala nr. 1
Tata dă în mintea copilului... şi uită să dea înapoi

Primul lucru pe care mulţi tătici îl fac atunci când le vine pe lume un copil este să se entuziasmeze... ca un alt copil. De fapt, primul lucru, este să se piardă cu firea. Dar după ce îşi revin (vreme în care copilul are timp să crească vreun an, doi), taticii constată că au cu cine să se joace şi încep să se bucure. Aici sunt mai multe variante. Uneori, tata şi copilul devin parteneri de joacă nedespărţiţi, lucru pentru care mama se simte recunoscătoare o vreme. Energia şi entuziasmul bărbatului îl stimulează pe băieţel şi o încântă pe fetiţă. Tatăl este cea mai faină jucărie şi cel mai potrivit tovarăş de joacă. Doar că tata riscă să se identifice atât de tare cu rolul de „clovn" şi de „prieten la cataramă", încât uită să revină - sau uită chiar să îşi exerseze - rolul de adult. Puţină obiectivitate nu i-ar strica...

poza tata şi copilul 

Alteori, tatăl dă în mintea copilului... din el însuşi, care nu a apucat să crească destul la timpul lui. Tata şi copilul devin un fel de „puştiul şi jucăria". Tata ia locul copilului, iar copilul ia locul jucăriei. Tata se amuză teribil să îşi însoţească fiul în parc şi să îl înveţe trucuri băieţeşti, glume suspecte şi expresii la limita decenţei. Copilul absoarbe totul, mai ales că vine de la idolul tata, drept pentru care discernământul (lipsă) al bărbatului este vital în educarea micutului. Tatăl intră în rolul de „derbedeu", „ştrengar" sau „baiat de cartier", care îl ia pe cel mic de ucenic. Tata şi copilul devin astfel, cel mult, precum un frate mai mare şi unul mai mic, iar responsabilitatea de adult şi tată este cu totul uitată pe undeva pe drum...

Ce îl ajută pe bărbat să devină tată pentru copil, şi nu numai un frate mai mare sau un tovarăş de joacă şi de glume? Acelaşi lucru care-l ajută pe fiecare om să se maturizeze: viaţa grea. Sau, pur şi simplu, realitatea vieţii. Atunci când are un bebeluş, să pună mâna concret pe sarcinile mici, esenţiale şi uneori de-a dreptul prozaice, pe care le presupune creşterea lui. Să fie lăsat să schimbe copilul de scutec, să strângă şi să arunce „bucuriile" fiului său, să îl ţină în braţe când merg la medic şi să îl legene atunci când plânge, să îi paseze mâncarea atunci când mama stă cu mâinile în apă să scoată petele ireversibile şi mirosul de pipi infiltrat deja direct în nări... sau, dacă doreşte, poate să facă schimb cu ea.

 poza tata şi copilul

Iar atunci când copilul mai creşte, tata şi copilul pot creşte împreună, de ce nu? Tatăl îşi pune în valoare calităţile (sau şi le dezvoltă, în sfârşit, dacă până acum a reuşit să le fenteze) de bărbat şi meşter. Cei doi pot mai mult decât să joace fotbal şi să mănânce îngheţată împreună: tata îi arată copilului cum să bată cuie, cum să salute vecinii, cum să dea mâna, cum să ceară restul la magazin, cum să invite o fată la dans sau cum să se lase invitată, dacă este fetiţă; cum să vopsească un gard, cum să citească apometrele, cum să rezolve un conflict, cum desfacă un telefon, cum să repare un robinet, cum să spele cada, cum să prăjească ouă şi cartofi, cum să cumpere flori şi un cadou drăguţ pentru Ziua Mamei, cum să aleagă muzica de ascultat, cum să preagătească un grătar, cum să dea o mână de ajutor unui coleg, cum să întindă rufele pe sârmă (sau măcar cum să le scoată din maşina de spălat), cum să taie un măr sau o legumă, cum să desfacă şi să închidă o sticlă de apă, cum să toarne în pahare... Sunt un infinit de lucruri şi lucruşoare simple, fireşti, pe care tatăl le poate arăta copilului şi îl poate invita pe acesta să i se alăture. Tata îl poate învăţa pe copil să fie om, să devină om mare (deşi atât de mic). Astfel, tata şi copilul cresc împreună... nu doar amândoi.

Tata şi copilul: Greşeala nr. 2
Tata pune piciorul în pragul... greşit

Atunci când mămica lui Alexuţu (3 ani si jumătate) a intrat cu piciorul în ghips, ea a venit în continuare cu băieţelul până la grădiniţă dimineaţa. Dar nu a mai intrat cu el în clădire, ci a rămas aşteptând în maşină, în timp ce tata prelua rolul de a se despărţi de copil. Toate ca toate, tata şi copilul au o relaţie frumoasă, dar tati rămâne tati, iar el nu ştie să îl îmbrăţişeze pe „micul urs koala" cu aceeaşi căldură şi răbdare, cum ştie mami. Iar tati se grăbeşte la serviciu, în timp ce mami nu se mai grăbea nicăieri. După două zile, Alexuţu a început să facă un lucru de care scăpase de mult: să facă un mic pipi pe el la somn, la grădiniţă. După încă două zile, tati a început să se ocupe de acest lucru: l-a luat pe "micul urs koala" la o discuţie în care l-a avertizat că dacă se repetă, îl trece înapoi pe scutece. Şi chiar i-a pus un scutec în rucsăcelul de grădiniţă, rugând-o pe educatoare să îi amintească băiatului cum stau lucrurile şi să treacă la fapte dacă este nevoie.

Micul urs koala a înţeles foarte bine de la tata cum stau lucrurile, şi nu a mai făcut pipi în pat, pentru că este băiat mare şi chiar „luptător", dacă îl întrebi pe el, însă nici nu a mai dormit la prânz. S-a foit de pe o parte pe alta, probabil alertat de "umbra" scutecului din rucsac, ce l-ar fi propulsat înapoi în lumea „bebeluşilor", pe el, luptătorul. Şi a început să ceară mai des la toaletă.

 poza tata şi copilul

Tata şi copilul s-au descurcat de minune: amândoi nişte luptători. Primul a pus piciorul în prag, iar cel de-al doilea a început să lupte... cu el însuşi. Atunci când mama a revenit pe tărâmul grădiniţei, să alinte băiatul înainte de începerea zilei, scutecul din rucsac a dispărut, iar somnul copilului la prânz s-a reinstalat. "Luptătorul" s-a îmblânzit în clasă şi pe terenul de joacă, redevenind cooperant şi mai puţin plângăcios.

Oare tata şi copilul puteau avea alt fel de interacţiune? Oare s-ar fi găsit o soluţie eficientă şi mai puţin costisitoare sub aspect emoţional, pentru Alexuţu? Poate că da, dacă tata nu s-ar fi grăbit să rezolve problema „bărbăteşte", cu un luptător de nici patru ani. Uneori, copiii au nevoie doar să fie înţeleşi şi să li se arate acest lucru. Alteori, ce-i drept, au nevoie să fie şi alintaţi. La 4 ani, un pipi în pat nu reapare din senin şi în nici un caz ca semn de proastă purtare care trebuie amendată, ci ca semnal al unei supărări despre care copilul nu ştie să vorbească. Dacă "rezolvăm" pipile cu o "amendă" drastică, nu înseamnă că rezolvăm şi supărarea ce îl cauzează. Acea supărare va lua o altă formă (plâns, agresivitate, iritabilitate, lipsa poftei de mâncare, etc.), pentru că ea are nevoie să fie exprimată şi "primită", "văzută", sau pur şi simplu ascultată...

Tata şi copilul: Greşeala nr. 3
Tatăl meu este un zeu... dar gradiniţa copilului e plină de muritori

„Tatal meu a zis să nu ies azi afară, că este frig!", mă anunţă relaxată micuţa de 4 ani, cu siguranţa copilului pentru care tata este un zeu atotputernic şi întru toate ascultat. „Poate că tatăl tău este preocupat să nu răceşti. Uite, vremea s-a mai încălzit de dimineaţă, de când ai vorbit cu tata şi în plus ai haine groase, ne asigurăm că te îmbraci bine. Vom ieşi cu toţii afară, nu rămâne nimeni în clasă".

„Dar... dar... tatăl meu A SPUS să nu ies azi afară, aşa a spus, ca să nu răcesc!" Siguranţa fetiţei începe să se clatine şi ea mă priveşte cu ochii mari şi îngrijoraţi. Ah, ce-aş vrea ca tatal ei să îmi fi SPUS mie acest imperative, şi nu copilului! Deciziile adulţilor se comunică de la adult la adult, şi nu prin copil. Şi culmea, uneori nu sunt decizii, ci simple vorbe... poate spuse pe negândite sau pe fugă, dimineaţa la micul dejun: "Astăzi dacă este frig poate nu ieşi afară în curte, că şi aşa îţi curge nasul". Dacă erau decizii, parintele le comunica invariabil educatorului, ca să se asigure că sunt respectate. În cazul de faţă, sunt preocupări rostite cu voce tare şi cu încrederea, totuşi, că adultul responsabil de copii la gradiniţă va şti să discearnă dacă vremea permite copiilor să se joace în curte sau ba.

poza tata şi copilul 

Ce nu realizează tatăl în acest caz este că, în relaţia dintre tata şi copil, vorbele celui dintâi au puterea unor porunci, iar el este în ochii copilului său de 4 ani un fel de dumnezeu, care "a spus şi s-a făcut". Într-adevăr, poate nu este valabil în ceea ce îl priveşte pe copil, dar este valabil pentru copil, în ceea ce îi priveşte pe ceilalţi muritori! De foarte multe ori, copiii preşcolari îşi investesc părinţii (iar tata este un candidat la fel de ales ca mama) cu superputeri. Din cuvântul lor nu poate să iasă nimeni (în afara copilului), pentru că atunci lumea s-ar destrăma. Contează foarte mult ca legătura dintre părinţi şi restul adulţilor implicaţi în educarea copilului să decurgă armonios şi să fie întreţinută de o comunicare constantă. Copilul are nevoie ca părinţii lui să menţină comunicarea cu educatorii şi cu restul adulţilor implicaţi în creşterea lui, pentru a se pune de acord şi a nu transmite mesaje contradictorii copilului. Pentru copil, tata este TATA şi mama este MAMA, şi nimeni „nu se pune cu ei", nici măcar educatoarea. Dacă din greşeală TATA a anunţat că astăzi o să plouă, atunci până şi Doamne-Doamne ar face bine să regleze vremea, căci tata ştie ce spune!

(Sau „Tatăl meu mănâncă supa direct cu polonicul": o altă dezbatere ce nu lasă vreo portiţă educatorului şi altor adulţi ignoranţi care folosesc lingura la prânz, şi care au reuşit să îi păcălească şi pe restul copiilor...)

Citeşte şi: Mami nu-i ca tati: Diferenţele dintre bărbat şi femeie în familie  

Tata şi copilul au mai mult decât relaţia de care tata este conştient. Un copilaş îl obligă pe tata la o atenţie sporită la sine, la luciditate şi conştientizare. Tatăl nu mai rămâne cine ştie el că este şi cine îi convine lui, ci devine şi cine ştie copilul lui că este. Este tata dispus să îi arate copilului că şi el este uman, vulnerabil şi supus greşelilor? Să te înşeli şi apoi să te corectezi necesită nespus mai mult curaj decât să te prefaci că nu greşeşti. Este tata dispus să comunice cu restul adulţilor din jur, să le predea şi lor din autoritatea cu care îl investeşte copilul, sau preferă să profite de anii „orbi" ai copilului, în care acesta îl vede ca pe un zeu al cărui cuvânt doboară tot ce îi stă împotrivă?

poză tata şi copilul 

Are tata maturitatea şi disponibilitatea să îi explice copilului că trăim într-o lume de oameni, în care el nu este Dumnezeu, ci tot om... deşi, fără îndoială, singurul om TATA din lumea copilului? Poate îndruma copilul să aibă încredere şi în alţi adulţi? Îşi poate asuma riscul ca aceştia să îi arate copilului şi alte perspective decât cea „tăticească"? Poate recunoaşte că regulile pe care le instituie el sunt valabile pentru propria casa şi că în alte medii se întâlnesc alte reguli? Îi poate explica acest lucru copilului? Îi poate alunga confuzia provocată de regulile diferite şi teama de a nu-l trăda pe tata, dacă ascultă de cineva care spune altceva?...

Un TATĂ adevărat poate... atunci când îşi dă seama de aceste lucruri. Tatăl copilului tău ce părere are?

Articolul urmator
Cred că soțul meu urăște să fie tată și nu știu ce ar trebui să fac
Cred că soțul meu urăște să fie tată și nu știu ce ar trebui să fac

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Părintele Vasile Ioana: 7 greșeli pe care părinții le fac în educația copilului
    Părintele Vasile Ioana: 7 greșeli pe care părinții le fac în educația copilului

    În cadrul intervențiilor sale de la una dintre cele mai cunoscute emisiuni de televiziune din România, părintele Vasile Ioana a abordat de mai multe ori problema relațiilor...

    5 greșeli pe care le fac părinții pe rețelele sociale
    5 greșeli pe care le fac părinții pe rețelele sociale

    Când vine vorba despre rețelele sociale, părinții se împart în două categorii: cei care postează poze și filmulețe cu cei mici și cei care nu fac asta și preferă...

    5 greșeli toxice pe care le fac părinții și care duc la un copil egoist și răsfățat
    5 greșeli toxice pe care le fac părinții și care duc la un copil egoist și răsfățat

    Asemenea altor deprinderi, empatia se învață în primul rând acasă, în familie. În aceste condiții, acțiunile părinților, modul în care reușesc să...

    Diversificarea alimentației: 6 piureuri gata în 6 minute pe care până și tații le pot pregăti
    Diversificarea alimentației: 6 piureuri gata în 6 minute pe care până și tații le pot pregăti

    Prima modalitate de a-l introduce pe micuțul tău în universul diversificării alimentației este să-i oferi piureuri. Ține cont de recomandarea unui medic pediatru și,...

    3 greșeli minore ale părinților care afectează grav stima de sine a copilului
    3 greșeli minore ale părinților care afectează grav stima de sine a copilului

    Fiecare părinte își dorește să crească un copil încrezător în forțele proprii, independent, capabil să facă fata cu succes provocărilor cu care, inevitabil, se...

    Educația financiară timpurie. Ce efecte poate avea asupra copilului tău, la maturitate
    Educația financiară timpurie. Ce efecte poate avea asupra copilului tău, la maturitate

    Educația financiară nu se predă în școli (iar atunci când profesorii le vorbesc elevilor despre bani, o fac de cele mai multe ori la nivel superficial), prin urmare ne revine...

    Greșeli pe care le-am făcut în primul an de viață al copilului meu
    Greșeli pe care le-am făcut în primul an de viață al copilului meu

    Pe toată perioada sarcinii am încercat să mă informez cât de mult posibil cu privire la modul în care aș putea să îmi cresc puiul de om cât mai frumos și...

    Greșeli de parenting care îndepărtează copilul definitiv de tine
    Greșeli de parenting care îndepărtează copilul definitiv de tine

    Chiar dacă îți dorești tot ce este mai bun pentru copilul tău, există situații în care, fără să-ți dai seama, vei comite greșeli care pot fi dăunătoare nu numai...

    © 2024 Qbebe