Sfatul specialistului din Școala Părinților Responsabili: copilăria, rănile ei și cum ne influențează ele stilul de parenting

Sfatul specialistului din Școala Părinților Responsabili: copilăria, rănile ei și cum ne influențează ele stilul de parenting

Irina Olteanu - Redactor Senior

Vei afla aici informații importante legate de copilărie, rănile ei și cum ne influențează stilul de parenting, prezentate de doamna Daniela Nicoleta Dumitrescu, Psiholog clinician, psihoterapeut CBT, practician Metoda ESPERE, blogger "Fericiţi cei ce comunică". Ora de psihologie a reprezentat cel de-al cincilea eveniment al Școlii Părinților Responsabili organizat de Qbebe.ro.

Doamna Daniela Nicoleta Dumitrescu, Psiholog clinician, psihoterapeut CBT, practician Metoda ESPERE, blogger "Fericiţi cei ce comunică" a oferit următoarele informații la cel de-al cincilea eveniment Qbebe, Școala Părinților Responsabili:

Tema mea vizează felul în care rănile personale, modul în care propriile experiențele de viață își pun amprenta asupra stilului de parenting. Totul venind din perioada copilăriei noastre. Cei care au avut noroc, au avut parte la rândul lor de părinți care au încercat să facă tot ce au știut ei mai bine pentru noi. Din păcate, nu întotdeauna comportamentele acestora au avut impactul pe care au crezut că îl vor avea. Adică, ceea ce ei au crezut că fac bine uneori s-a dovedit a nu fi atât de bine. Se spune că răul este un bine prost făcut. 

Aș vrea să spun că este extrem de importantă perioada copilăriei, iar despre psihologi se spune că au o obsesie cu copilăria, din două motive principale. Se petrec acolo două fenomene despre care aș vrea să vă vorbesc. Unul dintre ele este faptul că pe lângă discrepanța fizică dintre părinți și copii, există discrepanțe emoționale. Pe cât de mare este discrepanța fizică, pe atât de mare este și cea emoțională. Adică ceea ce eu ca adult transmit copilului într-o manieră pe care o consider ușoară, copilul o percepe ca fiind ceva de amploare. Este ca și cum în calitate de adult reglez volumul muzicii în mod normal, însă copilul o percepe ca venind dintr-o boxă foarte mare. Acesta este un fenomen. Aș vrea să rețineți că discrepanța fizică se regăsește în discrepanța emoțională.

scoala parintilor responsabili

Al doilea fenomen este legat de faptul că un copil este un organism în evoluție. Asta înseamnă că emoțiile lui sunt în curs de dezvoltare și de așezare. Pe acest fond de vulnerabilitate, împreună cu discrepanța de care vă vorbeam face ca copilăria să fie acest moment extrem de important, în care tot ce facem, tot ce spunem își lasă amprenta semnificativ. 

Dacă ar fi să vă limitați la o singură frază pe care ați spune-o părinților, asta ar fi: niciun comportament al copilului nu este gratuit. Copilul încearcă să spună ceva prin mijloacele pe care le are. El nu are limbaj, așa că va încerca să le comunice prin joc, prin explozie emoțională, prin tăceri, prin manifestări agresive, uneori din păcate chiar prin somatizări, la care voi reveni mai târziu.

Stiluul de parenting este totalitatea comportamentelor educaționale, dacă vreți. Vă voi descrie principalele stiluri de parenting, spunându-vă că ele înglobează totalitatea experiențelor noastre, tipul nostru de personalitate, cultura în care trăim, statutul, experiența și așa mai departe. 

Stilul neimplicat este specific oamenilor foarte ocupați.

Avem părinți foarte ocupați care își focalizează toată atenția către altceva, către job, către business, către alte preocupări. Sunt părinți detașați, neglijenți, superficiali. Tipul de relație pe care copilul îl simte este de respingere. Copilul se simte respins. Este o respingere indirectă. Nu am timp de tine, trebuie să rezolv urgent această chestiune. Efectele asupra copilului sunt evidente: anxietate, este un copil care va căuta atenție, își va dori să fie prezent. 

Un alt stil de parenting este stilul autoritar. De data aceasta avem un părinte rigid, care pretinde, care impune, care nu ascultă, care are o atitudine superioară și pedepsește. Relația pe care o propune copilului este una de supunere și de dominare. Ce credeți că va dezvolta copilul? Frică, anxietate, lipsă de inițiativă și evident toate se vor manifesta prin dificultăți școlare și emoționale. 

Stilul perfecționist este foarte asemănător stilului anterior, numai că diferența este că părintele perfecționist nu face apel la autoritatea personală. În stilul anterior părintele vrea să facă anumite lucruri copilul pentru că așa vrea el, cel perfecționist pentru că așa trebuie. Nu știm cine stabilește regula, dar lumea face așa, este bine să faci așa, așa se fac lucrurile. Stilul perfecționist înglobează comportamente de părinte autoritar, focusat pe reguli, solicitant, nemulțumit și evident furios. Tipul de relație este tot una dominatoare, iar efectele sunt asemănătoare, adică anxietate, depresie, crize emoționale, labilitate și așa mai departe.

Stilul permisiv este stilul în care părintele lasă copilul să facă ce vrea. Nu îl interesează, este un părinte indulgent, fără reacții, submisiv. Tipul de relație pe care o are cu copilul este evident una submisivă, iar efectele asupra copilului sunt nesiguranță, crize de furie (deoarece copilul nu are reguli nu va ști să se supună unor reguli și atunci va deveni impulsiv și va reacționa ori de câte ori cineva va încerca să impună o regulă).

Despre stilul de parenting democratic se poate spune că este cu adevărat unul funcțional. Înglobează în el comportamente asertive, afectuoase. Vorbim despre un părinte care este în ascultarea copilului, un părinte care este curios, un părinte cooperant. Relația este una echilibrată, în care ne ascultăm reciproc și ne înțelegem, ne sprijinim, iar efectele asupra copilului vor fi de încredere, de dezvoltare, de prietenie, de energie etc.

Partea frumoasă este că părinții nu au întotdeauna același stil de parenting. Poate ați reușit să vă identificați stilul de parenting, există și o serie de teste în acest sens. Să luăm însă drept exemplu un cuplu în care tatăl este neimplicat, iar mama autoritară. Evident atmosfera dintre ei va fi una tensionată. Dacă remarcați că aveți stiluri de parenting diferite, vă invit le le conștientizați, să le negociați, iar dacă nu merge cereți ajutorul unui specialist. 

scoala parintilor responsabili

Întrebarea care se pune este de ce dezvoltăm stiluri de parenting disfuncționale?

Există două variante: fie am fost supuși la rândul nostru unui astfel de stil de parenting, adică părinții noștri au fost la rândul lor autoritari, agresivi, neimplicați și așa mai departe, așa că modelul parental este preluat și dus cu desăvârșire mai departe. Fie purtăm în noi anumite experiențe care și-au lăsat o amprentă să spunem nefericită. Noi le numim răni emoționale. Am simțit nevoia să fac distincția între reacție emoțională, rană emoțională și traumă emoțională. Și asta pentru că aud mulți părinți zicând că nu fac anumite lucruri ca să nu traumatizeze copilul. Expresia cu trauma este destul de frecventă și am zis să o clarificăm. 

Și începem cu reacția emoțională. Aceasta înseamnă răspunsul pe care îl avem la ceea ce ni se întâmplă. Mă uit la un copil, îmi place sau nu îmi place. Este răspunsul emoțional pe care îl am. Mă uit la un film, îmi place sau nu îmi place. Este tot un răspuns emoțional pe care îl am. Rana emoțională este impactul pe care o situație mai complicată îl are asupra mea și care din acel moment îmi modifică propriile convingeri despre viață, dar și comportamentele. Trauma emoțională este un eveniment atât de puternic asupra mea încât mă scoate din funcționalitate. Din acel moment nu mai poți funcționa la fel ca înainte. Am coșmaruri, pot dezvolta un sindrom posttraumatic, să nu mai pot merge la job sau să ies afară din casă. Trauma este cea care te determină ca după ea să nu mai fi ce ai fost. Iar de cele mai multe ori este nevoie de intervenție specializată. Deci nu ne traumatizează orice plâns, orice ciocolată nemâncată. 

Definiția rănii emoționale este amprenta psiho-emoțională a unui eveniment făcut care a produs în tine acea stare emoțională de intensitate mare, pe care poate nu am mai trăit-o și care poate modifica atitudinea asupra vieții. O să vă dau în continuare un exemplu. Să presupunem că eram o persoană care credea foarte tare în oameni, energică și jovială. Și aveam mare încredere într-un prieten care m-a trădat. Din acel moment spun că toți oamenii nu sunt de încredere. Nu trebuie să aibă nimeni încredere în oameni ca urmare a întâmplării mele. Dacă port în mine acest mesaj ce mesaj voi transmite la rândul meu copilului? Că oamenii sunt de neîncredere. Ce comportamente voi avea? Voi evita, mă voi retrage. Ce stil de parenting voi dezvolta? Va fi unul funcțional sau disfuncțional? Cum va arăta lumea pe care eu o voi prezenta copilului? Și ce adult va deveni copilul care va crește în lumea pe care eu i-o arăt? Pentru că părintele este cel care oferă bucăți de realitate copilului pe care să le poată integra și să se poată adapta. 

Jacques Salome care este mentorul meu descrie sase reguli de bază: trădare, nedreptate, abandon, neputință, umilire și respingere. Fiecare dintre noi am trecut prin situații în care am fost respinși, abandonați, trădați. Dar se pare că două dintre ele sunt de nesuportat pentru noi. Nu suport să fiu nedreptățită. Iar eu am stat să mă gândesc că în funcție de tipul de rană pe care îl avem în noi ce stil de parenting dezvoltăm. Cine are o rană de respingere va dezvolta un stil de parenting neimplicat, abandonul un stil de parenting perfecționist și așa mai departe. Ce pot să fac? Conștientizez ce stil de parenting am, identific rana emoțională (de ce sunt atât de autoritar sau de neimplicat?), gestionez rana emoțională (se pot face demersuri terapeutice de dezvoltare personală ca să așezi rana), reformulez convingerile (nu chiar toți oamenii sunt de neîncredere) și îmi includ noile convingeri despre viață în stilul de parenting. 

Gândiți-vă cum vreți să arate adultul de mâine care vi s-a pus în brațe astăzi să îl creșteți. Și întrebați-vă câte dintre acțiunile voastre sunt pe drumul devenirii lui.

Articolul urmator
Cele mai rușinoase și stânjenitoare momente pe care și le amintesc adulții din copilăria lor, cauzate de părinți
Cele mai rușinoase și stânjenitoare momente pe care și le amintesc adulții din copilăria lor, cauzate de părinți

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Studiu: stilul de parenting ostil influențează apariția problemelor mintale la copii
    Studiu: stilul de parenting ostil influențează apariția problemelor mintale la copii

    Atunci când vine vorba despre parenting, nu există o singură metodă care să funcționeze la fiecare familie. Mai mult, pa parcurs, părinții își mai schimbă stilul de...

    Sfatul specialistului: 6 întrebări pe care trebuie să i le adresezi profesorului copilului dacă are probleme la școală
    Sfatul specialistului: 6 întrebări pe care trebuie să i le adresezi profesorului copilului dacă are probleme la școală

    Niciun copil nu este un sfânt și, mai devreme sau mai târziu, cel mai probabil că va face anumite năzbâtii. Este bine să adresezi problemele comportamentale ale...

    Nu, nu vreau să mai fiu prietenă cu persoanele care îmi judecă stilul de parenting
    Nu, nu vreau să mai fiu prietenă cu persoanele care îmi judecă stilul de parenting

    Chiar dacă parentingul se împarte în mai multe categorii mari și late, fiecare părinte e unic și procedează în felul său. Unele persoane s-ar putea să nu fie de...

    Sfatul specialistului: cum gestionăm anxietatea de separare la cei mici?
    Sfatul specialistului: cum gestionăm anxietatea de separare la cei mici?

    Copilul tău preșcolar are dificultăți în a sta departe de tine? Sarah Rosensweet, expert în parenting, dezvăluie trei metode prin care poți gestiona anxietatea de separare...

    Parenting-ul „sânge de pui”, noua metodă de educație care distruge copilăria celor mici
    Parenting-ul „sânge de pui”, noua metodă de educație care distruge copilăria celor mici

    Există stiluri de parenting care influențează în mod pozitiv dezvoltarea copiilor noștri. Pe de altă parte, sunt mulți părinți care din dorința de a-și proteja excesiv...

    Cum îți dai seama că ai un copil care nu poate spune „Nu”? Sfatul specialistului
    Cum îți dai seama că ai un copil care nu poate spune „Nu”? Sfatul specialistului

    Toți părinții își învață pe copii să fie politicoși, ceea ce e foarte bine. Însă dincolo de „te rog” și „mulțumesc”, e important ca cel...

    Stilul de parenting care are ca rezultat cei mai obraznici copii
    Stilul de parenting care are ca rezultat cei mai obraznici copii

    Printre factorii ce influențează cel mai mult comportamentele unui copil se regăsește și adoptarea unui anumit stil de parenting. Astfel, stilul de parenting folosit pentru a crește...

    Stilul de parenting dur al soțului meu îi provoacă fiicei noastre episoade grave de anxietate
    Stilul de parenting dur al soțului meu îi provoacă fiicei noastre episoade grave de anxietate

    Ce se întâmplă atunci când doi părinți au viziuni diferite despre creșterea și educarea unui copil? Atunci când stilurile de parenting se ciocnesc - când...

    © 2024 Qbebe