Ce am aflat cu aceasta ocazie? Veti afla in continuare, insa nu trebuie sa luati totul in serios (cu exceptia situatiei in care impartasiti acelasi tip de personalitate A, suferiti de o usoara ipohondrie si de exces de zel).
Ce se poate intampla
- pentru copiii mai mici, grijile sunt, in mod surprinzator reduse. Tinand cont de faptul ca nu misuna, nu introduc mai nimic in gura si nu fac decat sa manance si sa doarma toata ziua, un strop de atentie si igiena personala sunt suficiente pentru a face fata cu brio unei vacante in tihna
- pentru copiii mai mari, care misuna, intervin o serie de factori externi care trebuie luati in considerare (cel putin de mine). Si anume: nisipul care poate patrunde prin diverse orificii si, desi multe persoane nu constientizeaza, poate cauza o multime de probleme de sanatate, apa marii, nu tocmai pura (ca sa folosesc un eufemism), dar nici cea de la sistemul potabil local/hotelier nu este de lepadat, ingerata cu nesat de cei mici si alte potentiale pericole (gen scoici, obiecte taioase in nisip etc.). Acestea sunt cele asupra carora detineti un oarecare control
- nu detineti insa control asupra miscarii, in unele cazuri epuizanta, pe langa/dupa/in jurul umbrelei, pe intreaga intindere a plajei de fapt, numai pe prosop/sezlong nu. Ferice de cei care se multumesc cu o piscina gonflabila si cu o lopatica/galetusa.
- in momentul in care cei mici devin stapani pe situatie (a se citi incep sa mearga si sa isi exprime clar intentiile), isi doresc, bineinteles (daca li se permite) sa deguste din toate preparatele savurate si de adulti/parinti. A caror origine nu poate fi intotdeauna certa si respectiv verificata/verificabila. Ca sa nu mai punem la socoteala ca nu se compara cu mancarea de acasa
- caratul in carca/brate poate deveni un real supliciu cand, la iesirile uzuale prin statiune (ce presupun si parcurgerea unor distante mai mari), lipsite de mijloace de transport, bratele ajung refugiul de baza al copiilor.
Sfaturi proprii
Cum am procedat eu, ca mama precauta si exagerata ce sunt pentru a evita orice eventuala neplacere care ar putea pune si mai multa sare pe rana si s-ar putea solda cu o intoarcere (mult mai) rapida decat se preconiza:
- mi-am luat jumatate de casa dupa mine. La propriu, incepand cu medicamentele necesare in caz de imbolnavire (inclusiv aparatul de aerosoli), caruciorul (cel putin in primii 5 ani de viata - nu va mirati, in statele vestice copiii salasluiesc in ele chiar pana la 7 ani!!!) iar mai tarziu bicicleta (mijloc de transport alternativ pentru distantele lungi de parcurs-plimbarile zilnice dintr-un cap in altul al statiunii) si terminand cu prosoape (deh, nu poti sa pui mare baza in serviciile hoteliere, mai ales cand nici nu se apropie de nivelul de 5 stele). Nu am uitat nici de jucarioarele preferate, o tona de haine de schimb (masina de spalat, evident, nu se va afla la dispozitie iar baietii in special prezinta o atractie deosebita pentru murdarie)
- nu mi-am facut mari sperante cu bronzul. Cel putin dupa primul an de concediu cand m-am lamurit cum sta treaba. M-am bucurat la maxim de orice bruma de bronz (si-asa pentru ca sunt cam pudica, vestimentatia mea presupune in general tricou si pantaloni scurti) si n-am ratat nicio zi de plimbare (aici intervine rostul caruciorului, dotat bineinteles, cu acoperitoare, util si pe vant sau ploaie-da, am iesit de multe ori fortata de ratiuni de supravietuire-a se citi hrana)
- am fost nevoita sa port aproape in permanenta cel putin o geanta pe umar; dat fiind faptul ca nu te poti baza pe necunoscuti pentru a-ti pazi sarsanaua zilnica, am purtat-o (da, chiar asa) de multe ori si in apa, in timp ce il supravegheam pe cel mic in timpul balacelii de la mal
- am urmarit ca un uliu orice obiect strain care ar putea fi introdus de copil in cavitatea bucala. Incepand cu jucarii si terminand cu mancarea. Servetelele umede si dezinfectantul erau prezente la orice ora din zi in bagaj ca urmare a unui episod de enteroviroza insotit de febra mare cu care ne-am procopsit chiar in primul concediu impreuna
- in continuarea punctului anterior, m-am pregatit de acasa cu mancare (si recipiente/dispozitive termoizolante), iar cand a mai crescut, am cumparat strictul necesar de la supermarket-uri mari din oras, in prima zi a vacantei. Nu am neglijat nici aspectul apei potabile; apa de la sistemul local am folosit-o doar la sterilizarea diverselor obiecte de hranire, doar fiarta (doar nu credeati ca lipsea din bagaj termoplonjonul?!) iar pentru consum, am achizitionat bidoane mari de apa plata
- nu am carat dupa mine jucarii si chestii gonflabile (exact astea mai lipseau) si am preferat sa le achizitionez la fata locului. In schimb, regula de vacanta este dintotdeauna: nicio zi fara un cadou, cat de mic. Prin urmare, bagajul la intoarcere este, nolens-volens mai..imbelsugat.
Doamna Simona Cernea, Psiholog clinician acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania si psihoterapeut in formare cognitiv comportamentala, pe care o puteti gasi pe pagina facebook https://www.facebook.com/pages/Pentru-suflet-Psiholog-Simona-Cernea/626081074129000 sau la numarul de telefon 0723509082 completeaza:
"Este foarte important ca inainte de concediu sa pregatim copilul pentru ceea ce va urma, povestindu-i pe limba lui ca urmeaza sa plecam in cutare sau cutare loc, ca vom merge cu sau fara buni, cu sau fara prieteni, ca acolo ne vom putea balaci voie si vom putea construi castele de nisip, dar este si foarte posibil sa ploua si sa fim nevoiti sa stam in casa. De 
asemenea, parintii ar trebui sa discute despre ce asteptari au fiecare de la concediu, despre cum isi imagineaza ca va arata o zi de vacanta, sa ajunga la niste concluzii realiste si sa faca o impartire a sarcinilor astfel incat fiecare sa poata beneficia si de timp petrecut cu cel mic, si de timp de relaxare si eventual de timp petrecut in cuplu. Trebuie luat in calcul faptul ca un copil mic merge in camera pentru somnul de pranz, nu poate ramane la soare intre anumite ore, seara va avea nevoie sa fie pus la nani la o anumita ora ceea ce implica faptul ca si parintii trebuie sa se retraga in camera, daca este prea mic sau prea activ nu va avea rabdare sa astepte de fiecare data comanda la restaurant, daca este mai mare va cere aproape in permanenta lucruri, de la dulciuri, la inghetata, jucarii la anumite activitati si parintii vor fi nevoiti sa pastreze un echilibru intre a-i oferi si refuza ceea ce solicita."
Sfaturi general valabile
Poate de la cele mai sus mentionate puteti face abstractie, insa pe urmatoarele este chiar indicat sa le luati in considerare:
- faptul ca achizitionati o vacanta de tip all-inclusive (cum procedeaza majoritatea familiilor cu copii) nu va garanteaza ca veti beneficia de tot...necesarul pentru supravietuire cu un copil mic. Incepand de la formula de lapte praf, tipul de scutece folosit in mod uzual si terminand cu jucaria preferata, bagajul pentru concediu ar trebui sa le includa minim pe acestea, mai ales daca destinatia este in afara tarii (producatorii/magazinele pot diferi de cele cunoscute)
- in continuarea punctului anterior, nu uitati, mai ales daca cel mic sufera de o afectiune cronica, sa impachetati medicamentele administrate uzual. Sunt sanse mari sa parcurgeti in miez de noapte statiunea, fara succes, pentru calmarea unui episod de astm
- daca aveti posibilitatea, luati un insotitor cu voi. Pot aparea situatii neprevazute, in care este de ajutor inca o persoana care sa supravegheze copilul. Inclusiv pentru banalul mers la toaleta
- respectati, pe cat posibil, programul de odihna si hrana al celui mic. In caz contrar, va puteti trezi pe cap cu un mic terorist complet incontrolabil
- nu in ultimul rand, nu uitati acasa jucaria preferata a copilului. Stim cu totii cat de atasati sunt cei mici de papusa/masinuta/carticica preferata si ca nu poate fi inlocuita cu absolut nimic. In plus, lacrimile de crocodil vor parea un eufemism fata de supliciile psihologice la care veti fi supusi
Citeste si:
In concediu de vara cu bebelusul alaptat
In vacanta cu bebelusul: sfaturi pentru un concediu fara probleme
Doamna Simona Cernea, Psiholog clinician acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania si psihoterapeut in formare cognitiv comportamentala, pe care o puteti gasi pe pagina facebook https://www.facebook.com/pages/Pentru-suflet-Psiholog-Simona-Cernea/626081074129000 sau la numarul de telefon 0723509082 completeaza:
"O vacanta impreuna cu copilul este o experienta noua, prin care nici unul dintre membrii familiei nu a mai trecut, si la care toata familia trebuie sa se adapteze "din mers": copilul va renunta la siguranta caminului propriu pentru a descoperi noi aventuri, mama va trebui sa se obisnuiasca cu faptul ca nu ii mai sunt toate la indemana ca acasa si ca va trebui sa se descurce cu mai putine resurse si, de asemenea, va descoperi ca indiferent ca este in vacanta responsabilitatile ei raman in mare parte aceleasi, tatal se va intalni cu frustarea ca vacanta nu mai este asa cum o stia el, cu foarte mult timp liber, stat cu prietenii la terasa sau restaurant, eventual cu nopti pierdute si va trebui pe alocuri sa inlocuiasca o bere cu lopatica de nisip si o noapte in club cu o excursie la delfinariu, iar cinele romantice in doi pe malul marii ar putea fi inlocuite cu un pahar de vin baut pe furis pe balcon in timp ce bebe doarme.
Multe sunt incercarile la care proaspatii parinti sunt supusi, iar primul concediu cu copilul se numara printre ele. Indiferent ca alegem sa plecam pentru prima data impreuna atunci cand bebe are doar cateva luni sau abia se tine bine pe picioare pe la un an si jumatate sau dupa ce mananca singurel si a trecut de 2 -3 anisori, anxietatea de a fi pusi intr-o situatie noua pe care nu stim cum sa o controlam si daca o vom controla corespunzator isi va face cu siguranta simtita prezenta. Si atunci cum facem sa nu transformam ceea ce se vrea o vacanta reusita intr-un dezastru? Personal consider ca un prim pas in orice fel de activitate pe care vrem sa o intreprindem este definirea cat mai clara a obiectivelor, asadar ce ne dorim de la viitoarea vacanta si cum putem face sa ne atingem scopul. Realismul si asumarea rolurilor in acest prim pas vor face o mare diferenta. Aproape toata lumea isi doreste ca in concediu sa se relaxeze, sa se odihneasca, sa cunoasca locuri si oameni noi, dar in caliatate de proaspat parinti trebuie asumat faptul ca acest prim concediu cu bebe va fi destul de diferit de tot ceea ce am experimentat anterior, pentru ca mama nu va putea demisiona din rol doar pentru ca se afla in vacanta, iar un copil activ nu se va linisti brusc numai pentru ca se afla pe o plaja si tati are nevoie de un moment de liniste. Dar cu o buna planificare, grija la detalii si organizare putem demitiza bau-baul. Recomand ceva timp in plus dedicat planificarii vacantei si informarii prealabile pentru a sti cat mai bine la ce sa ne asteptam."
De ce am insistat atatia amar de ani sa ma torturez singura? Pentru aerosolii marini si pentru ca mai important este sa aiba cel mic parte de distractie decat eu. Imi inchipui ca parintii care nu-si petrec concediul singuri cu copilul sunt ceva mai relaxati si isi impart (in functie de disponibilitate) sarcinile cu privire la ingrijirea copilului. De asemenea, imi inchipui ca exista si copii care nu sufera de o dorinta nestavilita de a misuna, prin urmare efortul fizic si incordarea mentala sunt mult mai putin prezente. Iar eu, desi par complet dezamagita de viata, iar viziunea mea de vacanta pare realmente pesimista, imi ador micul misunator fara de care concediile mele nu ar mai fi la fel de...antrenante.
Multumim doamnei Simona Cernea pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.
Urmareste-ne pe Google News
