Cum arata noul parc Moghioros sau experienta unei dezamagiri totale

Iata insa ca soarta nu e chiar atat de cruda si primaria nu a dorit sa vitregeasca si vara aceasta pe adultii detinatori de copii de un locas de joaca si plimbare si a redeschis parcul Moghioros pentru accesul publicului. Vineri seara, 29 mai, la fix pentru a fi plin cu ocazia binecunoscutei zile de 1 iunie. Am incercat, ca un om cu capul pe umeri (inca), sa evit nebunia caracterisitca primelor zile dupa deschidere (a se citi afluxul constand in jumatate din populatia sectorului, de varste din cele mai variate venite in inspectie), dar nu am avut scapare. La insistentele baietelului meu (parintii de copii pisalogi stiu despre ce e vorba), mi-am luati inima in dinti si am decis sa inspectam si noi rezultatul unei munci asidue de 2 ani, duminica 31 mai.

Cu toate ca speram ca valul de multime sa se fi diminuat intre timp, intuitia nu m-a inselat, prin urmare m-am si ne-am calcat pe bataturi cu foarte multi alti oameni, veniti exact in acelasi scop ca si noi. Din pacate, acesta nu este singurul punct negativ pe care l-am descoperit in urma incursiunii. Iata-le pe toate mai jos, explicate in parte:

- primul inconvenient observat este lipsa locurilor de joaca. In mod logic si normal, un parc ar trebui din start sa aiba ca utilizatori principali copiii. Iar acesti copii au nevoie de leagane, tobogane, nisip. In parc sunt fix 2 locuri de joaca (o prietena mi-a mai semnalat unul pe care nu am reusit sa-l identific) cu fix 12 leagane (doar 3 sunt cu sustinere pentru copii de varsta mica) si UN SINGUR TOBOGAN (observabil si fara microscop). Ma intreb oare cum va face fata celor cateva mii de copii din zona?! Apoi, nisipul, atat de adorat de copii si atat de detestat de parinti lipseste cu desavarsire. Nici macar un gram de nisip in tot parcul (poate doar in peluza de flori) pentru copii ca sa construiasca, sa se mozoleasca cum stiu ei mai bine

- apoi, este o mare problema pavajul. Imi inchipui ca asfaltul era prea ieftin si banal pentru a fi luat in considerare si a fost schimbat, desigur, cu o chestie (nu-i cunosc denumirea) lucioasa. Din nou ma intreb: oare la iarna sau cand va ploua cum vor putea pasi in siguranta pensionarii care isi vor tari salele pe alei? Sau copiii..Cum vor merge ei cu bicicleta, rolele etc. fara sa isi rupa gatul? Pesemne constructorii nu au luat in considerare eventualele influente ale mediului

- aleile care ar trebui sa te ajute sa ajungi in diverse puncte ale parcului nu mai exista. Nu este decat UN SINGUR DRUM pe care trebuie sa-l urmezi si care te duce prin tot parcul fara a avea vreo legatura cu vreo logica normala. Evident, nu l-am urmat si am apelat la scurtaturi pe iarba
- exista foarte multa iarba, pesemne aceasta justifica incantarea nedisimulata observata pe chipurile celorlalti vizitatori. O iarba care nu cred ca se preteaza (pare sa se fi investit multi bani in ea) la calcari repetate. Preconizez in maxim 2 saptamani muulte poteci
- faptul ca exista iarba, nu conduce la concluzia ca exista si flori sau copaci. Am vazut maxim 2 pergole cu flori ingramadite pe circa 10 metri patrai, iar copacii, care si inainte pareau sa fie prea putini, lipsesc cu desavarsire. Prin urmare te bate soarele in cap in aproximativ jumatate din suprafata parcului; probabil s-au gandit ca va prinde bine la iarna

- stropitorile care intretin iarba mentionata in conditii optime au inundat in unele zone aleile (si-asa alunecoase). Prin urmare, devine o adevarata provocare sa mergi pe ele.
- podul suspendat peste acelasi lac antic (nu l-au modificat cu nimic) mi se pare o monstruozitate grotesca si lipsita de rost. Cel putin nu unul perceput de muritori; s-a sugerat ca s-ar urmari o crestere a regimului de inaltime aferent zonei prin construirea sa, insa eu cred ca un impact mai mare l-au avut ideile lipsite de pragmatism ale constructorilor
- nu in ultimul rand, nu exista absolut niciun chiosc, dugheana, butic in tot parcul. Ce sa mai zic de masinute, buburuze si alte asemenea, bucuria copiilor. Rase toate de pe fata pamantului. Prin urmare, daca copilul moare de sete sau de foame, trebuie sa dai fuga in piata sau la supermarket. E bine ca sunt plantate extrem de multe cosuri de gunoi foarte generoase, pesemne sa arunci din gunoaiele aduse de acasa.

Singurele puncte relativ pozitive ce merita mentionate constau in faptul ca a aparut un teren pentru practicarea mai multor sporturi: volei, tenis, baschet, fotbal si mai multe pentru tenis de masa si unul cu rame pentru diverse sporturi de tip role, skating si biciclete. Desigur, majoritatea aglomerate pana la refuz la momentul vizitei noastre. Despre pensionari imi inchipui ca vor fi fericiti ca li s-a amenajat la umbra un loc special pentru practicarea sporturilor specifice varstei a treia (sah si table), iar posesorii de patrupezi beneficiaza si ei un loc pentru binedispunerea si usurarea prietenilor necuvantatori.

Pentru cine este parcul facut, ma intreb? E un fel de intrebare retorica. Pentru tineri care vor sa se plimbe si sa se uite ca la filme straine (cam asta e senzatia cu care ramai ca nu are legatura cu realitatea si necesitatea autohtona), pentru pensionari fara ocupatie si lipsiti de carje (din cauza pavajului mentionat) si pentru mame de copii pana intr-un an care au sanse sa gaseasca cateva banci la umbra. Cele care au ghinionul de a poseda copii umblatori trebuie sa stea la coada la locurile de joaca sau, ca mine, sa se reorienteze spre alte parcuri.