Fericirea copilului tau se masoara in marimea posetei

Nu-i asa ca de aici va asteptati sa vina partea super ilara a intamplarii? Ei bine, nu veti fi dezamagiti. Pentru ca, pe langa rujul, oglinda, portofelul, actele masinii si cheile (noroc ca telefonul il aveam in mana), pe asfalt s-au mai imprastiat cateva lucruri interesante care apartin fetitei mele, si fara de care nu ies din casa cand iesim la plimbare sau care apar in geanta mea dupa o plimbare. Nu va ofer inca lista, cel putin nu inca, si va invit, dragi mamici, mai intai sa aruncati si voi o privire in poseta voastra. Nu de alta, dar sunt sigura ca veti gasi cel putin un obiect care nu isi are locul acolo, si care formeaza o imagine tare amuzanta in geanta unei femei.

Ei bine, nu mi-e rusine cu ce este la mine in poseta, in niciun caz, insa am indeajuns de mult simt al umorului sa apreciez cat de "colorata" este prin continutul ei:

- 3 pietre care au desenate cu acuarela ochi si gura si care reprezinta zanele bune si ne protejeaza de duhurile rele
- figurina cu Olaf (pentru necunoscatori, omul de zapada din Regatul de gheata)
- 2 clame cu vacute
- 5 creioane colorate si un carnetel cu multe desene cu ceva ce seamana cu niste extraterestrii (a se citi - oameni, in viziunea fetitei mele)
- Un baton de ciocolata, topit si strivit
- 3 pantofi de papusa desperecheati
- O pereche de chilotei de schimb, pentru momentele regretabile cand nu ajungem la timp la olita
- Firimituri de la diverse gustari: sticksuri, biscuiti, chips-uri, covrigei, etc.
- 7 pachete de servetele nazale (pentru ca de fiecare data cand iesim pe usa nu stiu daca am deja in geanta unul, asa ca mai iau inca un pachet)
- 2 paie de baut
- O carte de buzunar cu blanita despre Baltata, vacuta cea bolnavioara
- 3 pansamente in forma de delfin
- O perie de par micuta cu Hello Kitty

Momentul imprastierii tuturor acestor obiecte a fost unul cat se poate de "desfatator" pentru femeia din mine, si l-am simtit dat cu incetinitorul pe cand in mintea mea se derulau deja toate obiectele pe care am uitat sa le scot din poseta dimineata. Si de aici vine partea cea mai haioasa, deoarece TREBUIE neaparat sa va spun care au fost reactiile celor doi barbati care au asteptat la rand in spatele meu.

Primul barbat mi-a zambit intelegator, s-a lasat in jos si a inceput sa adune meticulos fiecare obiect in parte, iar in momentul in care a ajuns sa il ridice pe Olaf de jos m-a intrebat extrem de serios: "Unde l-ati gasit pe Olaf? Ca eu il vanez la Noriel de luni bune si niciodata nu il gasesc. E singurul care ii lipseste Adelei din colectie." Asa am aflat ca are si el o fetita de 4 anisori, care este fan inrait al Regatului de gheata si am reusit si sa ii ajut, indicandu-i locatia de unde poate lua un Olaf care sa ii faca fericita fetita.

Cel de-al doilea barbat, caruia i-am dat in jur de 28-30 de ani, a fost la fel de amabil sa ma ajute sa ridic obiectele de pe jos. Insa, la acele obiecte "nelalocul lor", se oprea mereu nedumerit, si le invartea intre degete, incercand sa gaseasca explicatii. Daca la pantofii de papusa desperecheati sau la peria de par Hello Kitty a gasit ceva explicatii, ma indoiesc ca a inteles rostul pietrelor cu fete de "zane" pictate sau chiloteii cu ponei pe ei. Iar la clamele cu vacute in privirea lui am citit: "Pareati o femeie serioasa inainte sa va scapati geanta. Oare ce s-a intamplat intre timp?". I-am raspuns la intrebarea nerostita cu un zambet si cu "Multumesc. Nu ne trebuie foarte multe ca sa ne facem copiii fericiti, nu-i asa?". Intrebarea a fost, de fapt, adresata, ambilor barbati. Primul a dat din cap intelegator, intelegand ironia si ilaritatea replicii. Cel de-al doilea a zambit si el, incurcat, dar a raspuns la fel de glumet: "Banuiesc ca va trebuie doar o geanta foarte mare."

Asa ca trebuia, prin urmare, sa va relatez aceasta intamplare care mie mi-a facut ziua mai frumoasa. Pentru ca situatia pentru mine nu a fost nicidecum penibila, eu sunt mandra de lucrusoarele pe care le port in geanta pentru a imi multumi fetita, iar schimbul de replici cu cei doi barbati a fost desprins parca dintr-o scena a unui serial de comedie. Asa ca, dragi mamici, va invit sa impartasiti cu noi cele mai "ciudate" obiecte pe care le aveti in poseta si sa radem cu bucurie, pentru ca ele reprezinta dovada ca suntem mame dedicate si responsabile, si ca ne iubim copiii iremediabil si infinit.

Cu drag,
Gabriela Paladi
Redactor Sef Qbebe