Alina a descoperit o abordare noua a parentingului in Marea Britanie, iar acum impartaseste experienta ei si cu alti parinti. In urma cu aproape un an a infiintat Academia de Creativitate, un loc plin de imaginatie si magie pentru cei mici. Este incantata de ceea ce face in fiecare zi, dar de departe, cel mai drag proiect creativ este Ilinca, fetita ei, alaturi de care simte ca viata este rotunda.
1. Cum s-a schimbat viata ta de cand esti mamica?
Este una dintre intrebarile carora le fac fata cu greu, pentru ca am realizat ca viata mea cea adevarata a inceput abia in momentul in care am devenit mamica. Pana in acel moment, am trait frumos, extrem de frumos, dar foarte putin adevarat!
Nasterea Ilincai a insemnat un nou inceput, un moment in care totul a capatat brusc o alta semnificatie. Am simtit importanta actiunilor mele si am inteles ca de mine depinde universul ce urmeaza sa se construiasca in jurul copilului meu - deloc usor, dar extrem de captivant.
2. Cum a fost nasterea?
Cu ceva peripetii, motiv pentru care s-a impus o cezariana, dar cu happy ending!
3. Ai alaptat?
Am alaptat cu mult drag pana cand Ilinca a implinit un an si jumatate. M-am informat foarte mult despre beneficiile alaptarii si m-am straduit sa intretin acest ritual cat mai mult timp.
Alina Tudor
Profesie: artist plastic, profesor, manager al Academiei de Creativitate, presedinte Asociatia pentru Creativitate |
4. La cat timp dupa nastere ai revenit la munca?
Dat fiind ca "munca" mea inseamna sa fiu artist si nu a presupus un angajament zilnic, am revenit la vechile pasiuni destul de repede dupa nastere. Insa incadrarea intr-un program regulat s-a produs la 2 ani dupa nastere. In tot acest timp, m-am dedicat cresterii si dezvoltarii Ilincai si nu regret niciun moment acesti ani!
5. Poveste-ne despre infiintarea Academiei de Creativitate. De la ce a pornit toata ideea?
Ideea acestei Academii a pornit de la experienta pe care am trait-o in Marea Britanie. Timp de 2 ani am locuit acolo si am avut astfel ocazia sa cunosc alte metode de educatie si o alta abordare a parentingului. Am reusit sa obtin o certificare de profesor de educatie plastica si sa imi imbunatatesc cunostintele astfel incat sa pot pune in aplicare metoda britanica care are rezultate excelente in dezvoltarea copilului.
Intoarsa in tara, am construit, din dorinta de a impartasi cele dobandite, un adevarat tel ce s-a materializat curand in "Academia de Creativitate".
6. Cum te gandesti sa dezvolti Academia mai departe?
Academia de Creativitate este un proiect creativ in sine, asadar spontaneitatea si prospetimea joaca un rol foarte important, oferind in permanenta o nota de supriza acestui demers. Cu toate acestea, planurile sunt foarte bine structurate si se refera la dezvoltarea cat mai multor activitati creative pentru copiii de toate varstele.
|
Imi doresc sa ajunga mesajul meu la cat mai multi parinti, sa inteleaga ca aceste activitati nu formeaza artisti, ci copii independenti si foarte increzatori in sine! |
Cred foarte tare in potentialul creativ al celor mici si imi doresc sa il pot pune in valoare printr-o mare diversitate de ateliere.
Citeste si: Mamici de cariera: Corina Munteanu, experimentele si atelierele de paine cu maia
7. Ce spune fetita ta despre Academia de Creativitate?
Ilinca este cel mai fidel cursant! Ii place locul, ii plac activitatile si ii place foarte mult compania copiilor care ne viziteaza. In acelasi timp, ma ajuta sa fiu in permanenta in contact cu nevoile varstei ei, inspirandu-ma.
8. Poti spune acum ca ai mai mult timp disponibil pentru familie decat daca ai fi fost angajata? Cat timp petreci pe zi cu copilul tau?
Timpul pentru familie este un timp care nu prea se planifica in agenda, este un timp personal si foarte intim pe care incerc sa il respect cu rigurozitate. Dar si asa pot spune ca simt ca in permanenta este insuficient, ca intotdeauna petrec prea putin timp in compania lor, oricat de mult am sta impreuna! Este un sentiment care cred ca apare indiferent de implicarea profesionala pe care o am pentru ca este nascut tocmai din dorinta de a fi in fiecare moment alaturi de copilul meu, ceea ce ar fi, categoric, nesanatos.
Ma straduiesc sa petrec cat mai mult timp de
calitate cu Ilinca si sa transform putinul timp petrecut impreuna
intr-un moment benefic, sa facem cat mai multe lucruri placute si sa si
invatam cate ceva prin joaca.
9. Ti-ai dorit baietel sau fetita?
Ne-am dorit amandoi fetita. Am inteles asta fara sa ne spunem direct,
mai mult din motivatiile pe care le cauta fiecare dintre noi pentru
varianta in care ar fi baiat. Dupa nastere, am reusit sa recunoastem
amandoi ca asta ne doream!
|
Ilinca, fetita Alinei
Data nasterii: 05.11.2008 Jucausa si comunicativa, uneori prea matura pentru varsta ei, dar suficient de copila pentru a te coplesi. |
10. Cine i-a ales numele? Ce semnificatie are?
Numele l-am ales impreuna cu sotul meu in stilul nostru imprevizibil, de
artisti. Stiam dinainte de a ramane insarcinata ca vom avea o Sofia sau
un Damian si brusc, prin luna a 6-a ne-am schimbat. I-am ales numele
unei fetite care ne-a impresionat pe amandoi la niste cursuri de arta pe
care le tinusem cu niste ani in urma. Era o Ilinca sensibila si foarte
profunda care ne-a ajutat sa luam o hotarare.
Cred ca seamana cu amandoi in egala masura. Are ochii mamei si sociabilitatea tatalui, asa ca partile sunt onorate.
12. Sa povestim putin despre perioada cand era bebelus. Care sunt cele mai dragi amintiri?
Ilinca bebelus era o Ilinca papusa. S-a nascut cu foarte mult par, pe
care l-a pastrat toata perioada care a urmat. Astfel, imi amintesc cu
mare placere cum o tundeam la numai cateva luni si ii puneam clama mai
des decat suzeta.
Citeste si: Bi-interviu: cum se crestea un copil in 89 vs. cum se creste un copil in 2013
|
Inca imi este proaspat in minte
primul zambet, primele silabe, primele gesturi de tandrete… sunt detalii
pe care toti parintii le retin si care capata dimensiune aparte in
contextul familiei respective. |
13. Cine i-a facut prima baita?
Amintirile primei baite ma amuza acum. I-am facut-o eu impreuna cu mama mea, intr-un stres teribil! A fost un moment de incordare maxima, mi se parea ca orice as face, tot rau este si ca fragilul trup poate suferi traume extraordinare. De fapt, totul a durat maximum 5 minute si sunt convinsa ca emotiile mele au tensionat-o si pe Ilinca la prima ei baita.
15. Cum a fost diversificarea? A fost un bebelus pretentios? Ce preferinte culinare are?
Diversificarea a fost o incercare foarte grea pentru mine, pentru ca a acceptat cu greu fiecare aliment. Pana la 8 luni, nu pot spune ca a mancat mare lucru in afara de lapte, dar lucrurile s-au recuperat pe parcurs si acum nu se prezinta ca un copil mofturos.
16. A avut colici? Daca da, cum le-ai rezolvat?
A avut colici, ne-am chinuit pana la 5 luni. Avea niste reprize care durau cam la fel de fiecare data, in fata carora ma simteam mereu neputincioasa. Am incercat niste siropuri recomandate de medic, dar nu am simtit ca au avut prea mare efect. Am invatat, in timp, sa o ajutam sa elimine aerul dupa ce mananca si incet-incet au trecut.
17. Ce faci cand ti-e foarte dor de ea?
Port cu mine niste desene de-ale ei care ma ajuta sa inving dorul si ne auzim si la telefon atunci cand nu ne vedem cateva zile.
18. Cum o alinti?
O alint in multe feluri, dar cel mai des ii spun Ilicica sau Tusca. Nu exista prea mult rationament in aceste apelative, este doar placerea mea de a o rasfatata verbal.
19. Cum este o zi din viata voastra impreuna? Cum o petreceti? Cum va jucati?
Zilele noastre incep foarte devreme, pentru ca mergem fiecare la jobul ei, fie ca este vorba de Academie sau gradinita. Ne revedem dupa ora 17:00, cand incepe de fapt “ziua noastra”. Ne straduim sa facem cate ceva zilnic, sa ne jucam impreuna toti trei. In aceasta perioada, sunt foarte apreciate jocurile de rol si cele cu table si pioni.
20. Care sunt provocarile varstei de 5 ani?
Independenta si dorinta de a fi adult. Apreciez foarte mult ambitia ei de a se descurca singura, dar acest fapt ma tine deseori cu sufletul la gura. Incerc sa o incurajez si sa nu las sa se vada toate emotiile care ma viziteaza.
21. Care este secretul in a avea si cariera si viata de familie?
Cred ca este important sa fii ingaduitor cu tine si sa nu ceri mai mult decat poti. In permanenta, una dintre cele doua posturi va fi in fata celeilalte, dar trebuie sa nu o lasi sa se distanteze prea mult. Atat timp cat simti ca una a luat-o inainte si incerci sa recuperezi cu cealalta, viata este rotunda.
22. Ce sfaturi ai pentru femeile care isi doresc sa nu-si piarda identitatea profesionala sau pasiunile atunci cand devin mamici?
Nu ma simt in masura sa dau sfaturi, de aceea ma opresc la a spune ca pe mine m-a ajutat foarte mult Ilinca. Am inteles ca are nevoie de mine asa cum sunt eu, cu pasiunile si visele mele.
Citeste si:
Mamici de cariera: Interviu cu Crenguta Tocitu
Mamici peste hotare: Interviu cu Olimpia Alexandru Radu, stabilita in Quebec
Tatici vedeta: interviu cu Chef Sorin Bontea
Tu cum reusesti sa impaci viata de familie cu cea profesionala? Asteptam impresiile tale in sectiunea de comentarii de mai jos sau pe pagina de Facebook.