Tătici vedetă: interviu cu Doru Todoruț

1. Ești implicat în numeroase proiecte. Ce impact are viața profesională asupra timpului petrecut cu familia? Cum îți organizezi programul și cât timp reușești să petreci alături de cele trei fete, Rebecca, Eva și Natalia?

Fiecare meserie are părțile ei bune și mai puțin bune. În cazul meu, dispun de timp flexibil, ceea ce este minunat în timpul vacanțelor fetițelor mele sau în cazul unor urgențe sau deplasări, însă serile sunt mai mereu ocupate cu evenimente mondene, concerte, ședințe foto, întâlniri de toate felurile. Am parte de copii minunați, înțelegători și ne bucurăm de fiecare moment petrecut împreună. Eu sunt responsabil cu distracția și cred că fetele mele sunt mulțumite.

2. Cum este viața de tată a trei fete, dintre care două gemene? Cum se înțeleg fetele între ele? Ce strategii adopți pentru a soluționa diverse conflicte? Consideri că te-a ajutat în acest sens experiența de învățător?

Am o viață împlinită. Nu este ușor să crești copii, dar sunt optimist și prefer să văd laturile pozitive din orice. Faptul că Rebecca este mai mare mă ajută mult în organizarea fetițelor. Este dornică să se implice în orice aduce aprobarea și satisfacția mea. Nu profit prea mult de acest aspect, însă mă bucură să o văd cum evoluează. Pe de altă parte, gemenele sunt mai răsfățate și se contrazic mai tot timpul din cauza unor jucării sau activități. Sunt haioase! Îmi aduc aminte de copilăria cu sora mea și mă regăsesc mult în această etapă. Experiența de învățător m-a ajutat mereu, de la formarea interioară ca om până la asimilarea unor activități cu caracter ludic, activități de dezvoltare a abilităților personale, organizarea eficientă a timpului și a copiilor. Sunt un norocos.

3. Îți dorești să fii cel mai bun prieten al copiilor sau ai o atitudine autoritară față de ele?

Nu există cel mai bun prieten din punctul meu de vedere. Există prieteni foarte buni (câțiva), restul sunt cunostințe, relații. Cu atât mai mult, doresc să le imprim fetițelor acest principiu, mai concret acela de a avea încredere mai multă în ele însele decât în alte persoane, să se iubească una pe cealaltă fără a cuantiza sentimentele și gesturile. Eu nu sunt cel mai bun prieten al copiilor mei, sunt un prieten mai mare care sunt acolo oricând au nevoie. Nu sunt nici foarte autoritar. Le explic cât mai mult tot ce vor să știe, dar deciziile, experiențele rămân în seama lor. Cu consecințele corespunzătoare. Educarea copiilor se face mult mai mult din exemplul personal decât din cărți. Dacă ești un adult bine crescut, manierat, iubitor, atent cu cei din jur sunt șanse foarte mari pentru copiii tăi să devină la fel.

4. La ce capitol din educația copiilor ești mai exigent?

Mă interesează să dezvolt foarte mult încrederea lor una în cealaltă, să fie un nucleu de bucurie, încredere și sprijin în viață. Eu sunt în preajma lor, le ofer susținere. Mă interesează automatizarea deprinderilor de igienă, îngrijire personală, atenție pentru sănătate. De la spălatul pe mâini la intrarea în casă până la pieptănatul parului, spălatul pe dinți etc.

5. Crezi că paternitatea te-a făcut să devii un bărbat mai bun?

Cu siguranță. Când întâlnești gingășia unui zâmbet de copil, fragilitatea unui pui de om care nu știe să se apere, să se hrănească singur sau să meargă, care depinde total de tine cunoști sentimente și responsabilități noi, extrem de puternice. Viața de zi cu zi alături de copiii tăi te face mai bun, mai înțelept, te întregește.

6. Care a fost cel mai dificil sau derutant moment în creșterea copiilor de până acum?

Consider că începutul este cea mai derutantă etapă din orice. Sunt mulți factori noi implicați, ai nevoie de timp de acomodare cu noul program de somn, de trezire, de cunoașterea farmaciilor cu program non-stop, a spitalelor de pediatrie cu regim de urgență, a anumitor distribuitori de lapte praf etc. Pe de altă parte, dacă nu aș fi fost copil la rândul meu, cred aș fi clacat mult mai des și mai profund. Am făcut și eu boacăne, am căzut de sute de ori până am învățat să merg, iar părinții mei nu au avut timp cât mine la dispoziție. Nimic nu e prea dificil dacă îl faci cu drag.

7. La ce trucuri apelezi când fetele tale sunt supărate?

Depinde foarte mult de motivul supărării lor. Dacă au fost dojenite de un adult, rezolv problema în acord cu anumite principii de bază în buna creștere a lor. Dacă s-au ciondănit între ele, le împac iar apoi ne maimuțărim suficient încât să râdem unul de celălalt. Îmi place să le văd râzând.

8. Descrie fiecare fiică folosind 5 cuvinte.

Rebecca: sensibilă, frumoasă, ambițioasă, isteață, pragmatică;
Natalia: răsfățată, frumoasă, creativă, comodă, nonconformistă;
Eva: descurcăreață, frumoasă, receptivă, îndârjită, organizată;

9. Ce fel de activități vă place să faceți împreună? Ce pasiuni are fiecare dintre fete?

Avem timp puțin la dispoziție pentru că programele noastre sunt decalate, pentru că nu locuim împreună, pentru că sunt mulți factori ce ne țin departe, dar facem de toate când suntem împreună: mergem la călărie, în parc, la zilele de naștere ale prietenilor lor, la film, în oraș sau la cofetărie, nu ocolim librăriile, muzeele, metroul sau board games în 4. Rebecca are înclinație spre artă, dar nu și-a găsit momentan calea nici în pian, nici în balet. Mai căutăm. Eva este mai pragmatică și dorește să câștige orice ar face. Deprinde foarte repede orice, ca un băiețel. Natalia este artista neînțeleasă și greu de mulțumit. Pictează, desenează, se joacă cu păpușile mai mult decât celelalte două. Mă pregătesc de atelier de croitorie sau pictură în curând.

10. Le place la școală, respectiv grădiniță? Au mulți prieteni?

Spre bucuria mea, s-au integrat foarte bine toate 3 în mediul educațional. Sper să găsim numitori comuni cât mai mulți în viitor. Nu sunt foarte mulțumit de evoluția sistemului de învățământ de stat actual, însă sper să găsim soluții în viitor. Sunt sociabile, dar nu uită una de cealaltă (în cazul gemenelor). E de la sine înțeles că au nevoie de socializare.

11. Ce fel de muzică ascultați în familie? Obișnuiți să cântați împreună? Care sunt cântecele preferate ale fetelor?

Cântăm de toate. De la „Ochi de copil" și alte melodii de-ale mele până la cântece învățate în clasă, ascultăm Radio Itsy Bitsy în mașină, le mai strecor câte o piesă clasică la drum lung sau chiar mai retro, pentru diversificare. Țin cont de părerile și de gusturile lor muzicale. Și da, cântăm tare împreună. Și des!

12. Ce spun fetele atunci când te văd la televizor sau la concerte? Sunt încântate că au un tată celebru?

Sunt extaziate când mă văd la televizor și nu prea înțeleg de ce nu le răspund la telefon când sunt în emisie. Au fost cu mine la un post de radio și în platouri tv sau de filmare. Toate vor să devină actrițe, cântărețe, staruri internaționale, dar, după o oră de pian, preferă păpușile.

13. Ce carieră îți dorești pentru copiii tăi? Ți-ar plăcea să urmeze cariera ta?

Nu îmi doresc anumite cariere pentru fetițele mele. Doresc să își găsească singure preferințele, deprinderile, înclinațiile, eventual vocația. Eu doresc doar să pot fi în stare să le explic avantajele și dezavantajele unei meserii sau ale alteia. Dacă vor dori să cânte, o vor face. A trăi din a cânta este riscant. Sunt atâtea exemple de nume sonore care au rămas în anonimat, sărăcie sau au plecat dintre noi prea repede pentru că au fost neîmpliniți sau prea diferiți de restul.

14. Cum îți imaginezi că vor fi ca adulți?

Nu vreau să îmi imaginez. Vreau să mă bucur de prezent, de ele așa cum sunt acum. Îmi doresc doar să fie fericite ca persoane adulte.

15. Care sunt lecțiile importante de viață pe care încerci să le predai copiilor?

Îmi doresc ca fetițele mele să se bucure de fiecare perioadă a vieții, de vacanțe, de colegi, de copilărie. Un copil fericit are cele mai mari și multe șanse să devină un adult fericit. Fericit nu înseamnă fără probleme.

16. Ce sfaturi ai pentru proaspeții tătici Qbebe?

Nu sunt în măsură să ofer sfaturi, însă merg la sigur cu singura recomandare pe care o am pentru toți părinții: iubiți-vă copiii! Dragostea lor vă va învăța să îi creșteti, să vă susțineți reciproc, să vă iubească, la rândul lor.

Mulțumim Doru Todoruț pentru amabilitatea de a răspunde la întrebările noastre.