Totul despre depresia post-partum!

CAUZELE DEPRESIEI POST-PARTUM

Labilitatea emotionala este adesea produsul hormonilor, iar dupa nastere nivelul de estrogen si progesteron scade brusc. Aceasta scadere poate provoca reactii diferite in functie de organismul fiecareia dintre noi. Cel mai adesea proaspata mamica, aflata la prima, a doua sau chiar a treia nastere, poate capata forma usoara a afectiunii melancolia post-partum, depresia sau chiar forma mai grava psihoza post-partum.

De retinut este si faptul ca aceasta depresie si melancolie nu se manifesta in mod obligatoriu la fiecare femeie. Procentul aproximativ de femei afectate de aceasta afectiune este 60 pana la 80%. De asemenea, daca in trecut ai resimtit acutizat sindromul premenstrual, atunci si dupa nastere hormonii te pot chinui putin.

Mai intai sa facem diferentierea intre melancolia post-partum, intre depresie si forma ei mai grava psihoza.

Melancolia post-partum este forma usoara a afectiunii. Se instaleaza incepand cu a treia zi de la nastere si poate dura de la 48 de ore pana la sapte zile. Daca sentimentul de frustrare, anxietate si/sau tristete nu dispare atunci este posibil ca melancolia sa fi evoluat intr-o depresie post-partum. Aceasta se poate manifesta pe tot parcursul unui an dupa nastere. In formele ei mai grave, tratamentul poate fi de natura medicamentoasa, insa este de preferat sa fie tinuta sub control prin diversificarea activitatii si atentie la alimentatie. Forma cea mai grava a afectiunii de care vorbim este psihoza post-partum. Aceasta are ca simptome pierderea simtului realitatii, iluzii si halucinatii, sentimente suicidale si manifestari grave de violenta. Din fericire aceasta forma severa este mult mai rara decat simpla depresie.

SIMPTOMELE DEPRESIEI POST-PARTUM

Dezamagirea. Fie ca iti doreai sa nasti natural si nu s-a putut. Fie ca ai impresia ca sotul sau familia nu ti-au oferit sprijinul de care aveai nevoie. Fie ca nu te simti inca apropiata din punct de vedere emotional de fiinta micuta pe care o tii in brate. Toate acestea impreuna sau separate pot da sentimentul de ratare sau inselare.

Monotonia. Fie ca esti plictisita de atmosfera de la spital, fie ca acasa nu mai gasesti linistea de care ai nevoie, totul pare sa se fi asezat intr-un mod care pe tine te indispune sau te plictiseste. O alta varianta ar fi ca dupa toate pregatirile pentru nastere, acum ca aceasta s-a produs, te gandesti ce-ti mai ramane TIE de facut?

Epuizarea fizica. Este clar ca nasterea este un proces obositor, iar noptile intr-un spital nu sunt nici placute, nici odihnitoare. Acum ca micutul tau a prins glas, trebuie sa ai grija si de hrana lui si adeseori te va trezi noaptea. Toate acestea s-ar putea sa iti dea sentimentul ca nu poti face fata maternitatii.

Incapacitate. Mintea ta iti striga alarmata NU POT FACE ASTA! Scutece, baita, biberon, alaptare? Toate acestea iti dau fluturi la stomac si te fac inca o data sa nu te simti pregatita, mai ales daca sarcina ta nu a fost una planificata. Multe lucruri se invata din mers, asa ca in cele din urma toate lucrurile acestea vor deveni rutina, iar bebelusul tau va creste inainte sa iti dai seama.

Regretul. Ti-e dor de tine asa cum erai inainte de sarcina? Te interesa cariera ta si acum trebuie sa o lasi la o parte? Oricare mama se confrunta cu aceasta situatie si le poate impaca pe amandoua daca isi gaseste echilibrul psihologic, in primul rand, de care are nevoie.

Aspectul fizic. Te simti grasa si neatragatoare. Ti se pare ca burtica nu va mai disparea niciodata si timp de sport nu iti mai lasa micutul tau. Singurele haine care te mai incap sunt tot cele de gravida, iar acest lucru te face sa nu mai ai chef sa te aranjezi.

Relatia cu partenerul. In mod clar acesta s-a modificat. Aspectul de cuplu, cel romantic, este lasat o vreme la o parte in favoarea evolutiei voastre ca parinti. Acest lucru te poate face sa te simti nesigura pe tine, nesigura pe relatie, geloasa sau parasita.

Timpul isi va face partea lui de treaba si te vei simti mai bine. Pe de alta parte, depresia si melancolia post-partum sunt normale si pot fi tinute sub control chiar si fara ajutor medicamentos. Tu te-ai confruntat cu aceasta afectiune sau ati trecut cu usurinta peste anul ce a urmat nasterii?