Nasterea in lume: obiceiuri si conditii care te vor surprinde

In zilele noastre, suntem atat de obisnuite cu ideea ca nasterea are loc la spital, cu medici si asistente medicale care inconjoara gravida pentru a o ajuta, incat orice sau oricine iese din acest tipar este considerat o ciudatenie. Qbebe a aflat cateva lucruri interesante despre obiceiurile de nastere din alte tari.

Nasterea in Olanda

Majoritatea femeilor insarcinate din Olanda nu obisnuiesc sa mearga la un obstetrician pentru a le urmari sarcina, in schimb medicul de familie le recomanda o moasa. In Olanda, medicii intervin numai in cazul sarcinilor cu risc ori al complicatiilor aparute in timpul nasterii. Femeile olandeze decid singure daca vor naste acasa ori la spital si trebuie sa stii ca, tot in Olanda, mai mult de jumatate dintre gravide aleg sa nasca acasa. De fapt, fiecareia i se cere sa cumpere un "kraampakket" care include toate obiectele medicale necesare pentru o nastere acasa. In cazul in care viitoarea mama decide sa nu nasca acasa, moasa verifica prin telefon stadiul travaliului si astfel poate determina momentul in care gravida trebuie sa mearga la spital.

Chiar daca gravida alege sa nasca la spital, sansele de a primi o anestezie epidurala sunt foarte mici. De obicei, epiduralele sunt administrate daca este convenabil pentru programul anestezistului (olandezii glumesc in legatura cu "epidurala de la 9-la-17") sau daca obstetricianul considera necesar.

In cazul in care o femeie naste in prima parte a zilei si nu apar complicatii, ea si bebelusul ei pot fi externati dupa 2 ore de la nastere. Apoi, sistemul unic olandez "kraamhulp" (ingrijire maternala la domiciliu) intra in functiune. Timp de 7 zile, o asistenta vine zilnic acasa si nu numai ca asigura asistenta medicala pentru mama si bebelus, dar ea face curatenie in casa, gateste si ii invata pe tinerii parinti cum sa ingrijeasca bebelusul, iar acest serviciu este acoperit de asigurarile medicale.

Obicei olandez: O sarcina importanta a asistentei care vine in prima saptamana la domiciliu este sa primeasca vizitatorii si sa faca o gustare traditionala pentru sarbatorirea nasterii bebelusului "beschuit met muisjes", un fel de biscuiti glazurati (glazura roz ori bleu in functie de sexul bebelusului).

Nasterea in Germania

La fel ca si in Olanda, in Germania femeile insarcinate apeleaza la moase pentru ingrijirea prenatala. De fapt, moasele sunt atat de respectate si germanii au atat de multa incredere in ele, incat, conform legii, este obligatoriu ca la fiecare nastere sa asiste o moasa, pe cand prezenta medicului este optionala.

Obicei german: In Germania exista o lista oficiala cu "nume acceptate" la care parintii trebuie sa fie atenti atunci cand aleg numele bebelusului. In cazul unui nume neobisnuit, parintii trebuie sa motiveze alegerea si sa argumenteze de ce statul german ar trebui sa permita o exceptie. Politica guvernului german are rolul de a actiona in interesul copilului, in dorinta de a evita situatiile ridicole in care poate fi pus un copil cu un nume prea ciudat.

Nasterea in Japonia

La fel ca femeile olandeze si germane, majoritatea femeilor din Japonia fac eforturi sa nasca natural, fara ajutorul analgezicelor. Conform localnicilor, aceasta practica are legatura cu preceptele budiste in legatura cu suferinta: exista credinta ca durerea nasterii constituie un test caruia femeile trebuie sa ii faca fata ca pregatire a rolului solicitant de mama. Aceasta credinta antica ramane foarte puternica, in ciuda medicilor, care sugereaza anestezia epidurala pentru o experienta cat mai linistita in timpul nasterii. Desi foarte multe femei incep sa aleaga aceasta optiune, secole de traditie le impiedica pe multe femei sa ia in considerare aceasta posibilitate.

Femeile japoneze nasc in spitale, insa nu este un lucru obisnuit sau acceptat ca viitorii tati sa asiste la nastere daca nu au urmat cursuri prenatale impreuna cu mama. Daca nasterea va avea loc prin operatie cezariana, tatii nu vor avea acces in sala de nasteri. In general, in Japonia, dupa o nastere naturala vaginala, mamele si bebelusii raman internati minimum 5 zile, iar dupa o nastere prin operatie cezariana raman internati 10 zile sau mai mult.

Obicei japonez: Dupa extrernarea din maternitate, mama si bebelusul vor locui la parintii mamei cel putin o luna de zile - este o traditie ca dupa nastere mama sa stea in pat pentru 21 de zile cu bebelusul. In acest timp, prietenii o pot vizita pe ea si pe bebelus pentru se alatura familiei la masa, unde se va servi osekihan, un fel de mancare de sarbatoare (orez rosu cu fasole uscata rosie).

Nasterea in Brazilia

In aceasta tara, nasterea prin cezariana la alegere a devenit o obisnuinta, rata nasterilor de acest gen fiind in Brazilia de 40%, iar daca luam in calcul si spitalele private, chiar mai mare. Conform statisticilor, exista spitale private in care rata cezarienelor ajunge la 100%. Spitalele private sunt cea mai frecventa optiune a femeilor din clasa de mijloc si clasa superioara. Motivele pentru care cezarienele sunt atat de frecvente variaza si, in unele cazuri, se cumuleaza: spitalul primeste mai multi bani de la asigurarile de stat pentru cezariene, gravida plateste mai mult pentru spitalizare si asistenta medicala, cezariana dureaza mai putin decat nasterea normala si este mai convenabila pentru medic (60 de minute, fata de cateva ore). In Brazilia, relatia medic-pacient este foarte puternica - majoritatea gravidelor primesc toate informatiile despre nastere de la medicul lor si nu fac cursuri prenatale. De aceea, daca medicul recomanda cezariana, gravida accepta imediat.

Obicei brazilian: Potrivit localnicilor, gravidele sunt tratate ca niste printese in Brazilia: nici macar nu li se permite sa stea la cozi, ci le este acordata prioritate absoluta. Dupa ce mama si bebelusul ajung acasa, prietenii si familia vin in vizita si aduc un cadou, insa si primesc unul. De obicei, cadoul de la bebelus pentru vizitatori este un obiect micut, simbolic, cum ar fi o sticluta cu parfum sau chiar o acadea, impreuna cu un mesaj de multumire pentru vizita.

Nasterea in Turcia

In Turcia s-a schimbat recent viziunea asupra nasterii. Pana acum 20-30 de ani, moasele supravegheau nasterea, mai ales in zonele rurale, deoarece erau medici putini si acestia preferau marile orase, cum ar fi Ankara si Istanbul. Insa, pe masura ce s-au deschis tot mai multe centre universitare si numarul doctorilor a crescut, gravidele din Turcia au abandonat moasele in favoarea obstetricienilor.

Preferinta pentru nasterea asistata de un obstetrician a atras si cresterea numarului femeilor care prefera sa nasca prin operatie cezariana. Intr-un studiu recent, in spitalele private din Turcia rata cezarienelor era de 75% din totalul nasterilor. Aceasta statistica se datoreaza si faptului ca in Turcia sunt putini anestezisti instruiti in administrarea anesteziei epidurale, motiv pentru care femeile prefera operatia cezariana cu anestezie generala in locul unei nasteri fara anestezie epidurala. Din pacate, este posibil ca anestezia generala sa fie una dintre cauzele uneia dintre cele mai ridicate rate mortalitatii materne din Europa.

Obicei turcesc: Spre deosebire de moda americana care incepe sa castige adepti si la noi, in Turcia nu exista petreceri "baby showers" - nasterea bebelusului se sarbatoreste imediat dupa iesirea din spital. Conform obiceiului turcesc, mama si bebelusul stau in casa in primele 20 de zile dupa nastere. In aceasta perioada, prietenii si familia pot vizita bebelusul si vor fi serviti cu o bautura care se numeste "lohusa serbeti". Dupa aceasta perioada, mama si bebelusul intorc vizita celor care i-au vizitat si vor primi cate o batista cu un ou (pentru un bebelus sanatos) si o acadea (pentru un bebelus cu fire placuta). De asemenea, bebelusul va fi dat cu faina pe sprancene si pe linia parului, pentru a-i asigura o viata lunga.