Ce sa ii spun copilului meu cand cineva drag moare

Deseori, copiii percep moartea mai bine decat cred adultii. Ei sunt in copilarie foarte receptivi la natura si la mediul inconjurator. Iar atunci cand se suie in copaci si se tavalesc in iarba, invata ceva: florile, plantele, animalele si insectele se nasc si cresc, iar apoi se ofilesc sau mor. Inca de mici observa acest ciclu al naturii. Odata ce mai cresc putin si ajung la gradinita, afla ca florile se transforma in fruct care au seminte, ce ajung in pamant si dau nastere unor copaci in care apar alte flori... Deci, desi nimeni nu ii povesteste despre moarte, copilul este expus si observa ca exista o disparitie si un ciclu al vietii.

Pana pe la 4 anisori, cei mai multi copii nu isi ridica probleme legat de acest lucru. Ei percep moartea ca ceva temporar, impersonal si reversibil. Iti amintesti jocurile cu "Pac-pac, te-am impuscat, ai murit"? Asa inteleg si ei moartea. Mai ales ca acelasi fenomen il vad adesea in desenele animate.

Dupa aceasta varsta, ai sa vezi ca singuri analizeaza o insecta moarta si pun intrebari. Pana pe la 9 ani, ei deja realizeaza ca moartea este ceva decisiv, ca este un sfarsit. Dar tot jongleaza cu parerea ca ar putea, cumva, sa i se sutraga, daca: sunt cuminti, daca nu se gandesc la ea, daca isi pun o dorinta...

Insa orice varsta ar avea, atunci cand se confrunta cu moartea unei persoane apropiate, copilul are nevoie de multe informatii si de multa atentie.

Cand cineva drag copilului moare: ce si cum sa ii spui

Copilul are un vocabular foarte concret. Pana pe la 6 ani, el nu se imprieteneste cu metaforele. Adesea, uitam acest lucru si ii vorbim ca unui adult, creandu-i mai multa confuzie decat are deja. Prin urmare, fii atent la ce anume si la cum ii explici. Foloseste cuvinte concrete, explicatii simple si exemple familiare.

De exemplu, daca cineva a murit intr-un accident, explica-i ca din cauza acestei intamplari triste, corpul persoanei a incetat sa mai functioneze. Sau daca a murit de batranete, spune-i ca trupul persoanei nu mai mergea, nu mai functiona (da, asa cum a patit ursuletul pe baterie care canta cand il apesi, sau asa cum a patit lampa) si ca doctorii nu au putut sa il repare. 

Mami, ce inseamna sa mori?

Inseamna sa nu mai functionez corpul. Se opreste din functionat. Cand un catel moare, el nu mai latra, nu mai alearga, nu mai musca oameni. Cand o floare moare, ea nu mai creste chiar daca o pui in apa, nu mai tine tulpina dreapta, nu mai infloreste cand e frumos afara. Cand un om moare, el nu mai respira, nu mai mananca, nu mai vorbeste, nu mai umbla, nu mai simte, nu mai raspunde la intrebari... Poate ca suna dur pentru un adult. Culmea, pentru un copil, aceasta este o explicatie buna. El efectiv intelege ce se intampla, atunci.

Iar tu verifica daca cel mic a inteles! Datorita gandirii magice si a faptului ca iau ceea ce aud foarte literal, copiii pot intelege gresit ce le explicam. Asa ca intreaba-l ce a inteles, ce parere are despre asta, ce crede el acum... Scormoneste, ca sa te convingi ca a inteles corect! De exemplu, daca ti-a scapat ca "bunicul se odihneste...", copilul poate percepe efectiv ca bunicul doarme pe undeva, si cand se va trezi va veni acasa! Nu: pe bunicul l-am pus in pamant, asa cum am facut si cu pasarea ta si vom merge in fiecare saptamana la cimitir sa ii ducem flori.

Copiii nu inteleg metaforele

Bunicul nu a murit: doarme. Odihneasca-se in pace. S-a dus in odhina vesnica.
Stii ce intelege puiul tau de aici? Ca daca asa a patit bunicul, si el poate sa pateasca. Asa ca i se face frica sa mearga la culcare, pentru ca exista riscul sa nu se mai trezeasca.

Bunicul a plecat... Cand cineva pleaca, se intoarce. Copilul a invatat asta inca de mic. Asa ca el asteapta si nu intelege de ce regula nu se aplica intocmai. Va ajunge chiar sa se simta mintit si nu va mai avea incredere ca atunci cand te dui pana la magazin sau cand il las la gradi, mai vii dupa el. Daca faci ca bunicul?

Bunicul ne-a parasit...
Copilul se teme oricum ca ar putea sa fie parast si se teme de multe alte lucruri... Cand sunt mici, toti copiii au frici irationale. Asa ca nu ii oferi motiv pentru inca una. Fii foarte atenta sa eviti formularea "ne-a parasit", pentru ca cel mic o intelege ca atare, se invinovateste si frica de abandon rasare in sufletul sau.
In plus, s-ar putea ca bunicl sa devina deodata pentru copil "un om foarte rau, daca ne-a parasit!".

L-am pierdut pe bunicul...
Intr-o zi cand se va intoarce acasa, unde te-a lasat, se poate sa nu te mai gaseasca. Sa te piarda. Copilul intelege ca si oamenii pot fi pierduti si ca asta inseamna ca dispar din viata lor pentru totdeauna. Sau, din contra, se va incapatana sa il gaseasca pe bunicul, pentru ca stie si el ca lucrurile pe care le pierzi prin casa sau pe la gradi, le gasesti la un moment dat... Si chiar sa fie suparat si dezamagit pe voi, parintii, ca l-ati pierdut pe bunicul!

Cand cineva drag moare, copilul pune zeci de intrebari

Unii copii vor izbucni in intrabari imediat, altii vor incuba raspunsul si peste 2 zile vor reveni cu intrebarile. De fiecare data, incearca sa raspunzi scurt si simplu. Si asteapta-te ca cel mic sa puna zeci de intrebari... pe care sa le repete, chiar obsedant. Nu e vorba ca nu i-ai explicat tu bine sau ca a uitat. Psihologii spun ca asa se manifesta si se "exorcizeaza" trauma celui mic. Copilul repeta aceleasi intebari, pentru ca in acest fel isi recapata siguranta, se obisnuieste cu informatia si ii intelege caracterul definitiv, ireversibil.

In plus, unui copil ii ia timp sa inteleaga toate implicatiile evenimentului, mai ales pe cele emotionale. Chiar daca stie ca unchiul a murit, copilul tot va intreba de ce matusa plange. Are nevoie de un raspuns. Chiar daca nu e prima oara cand intreaba. "Plange pentru ca e trista din cauza ca a murit unchiul. Ii este foarte dor de el. Toti ne simtim asa atunci cand cineva drag moare: ne este foarte dor si de multe ori plangem". Multi copii vor adresa intrebari concrete... Cat de adanca este groapa? De ce este bunelul atat de palid? Fii sincera, explica-i lucrurile cu simplitate, in cuvinte pe care le intelege. Nu te eschiva.

Intrebarile lor sunt adesea concrete, chiar daca noua ni se par profunde. Cand Andrei, la 5 anisori ai lui, te intreaba "Unde este bunelul acum?", el nu se gandeste (ca tine) la viata de apoi. Cel mai probabil te intreaba unde este bunelul, punct. S-ar putea sa il multumeasca daca ii spui ca bunelul se afla acum in cimitir. Cand va vrea sa inteleaga mai multe, va sonda el, prin mai multe intrebari. Si atunci ii vei spune si despre sufletul lui, si despre faptul ca va ramane mereu prezent si ca il vede si il iubeste in continuare... Dar copilul ar nevoie sa inteleaga lucrurile, cat mai concret si pas cu pas. Lasa-te condusa de intrebarile lui.

Mami, de ce a murit? 

Asta este, intr-adevar, o intrebare grea. Un raspuns frumos si probat de mai multi parinti sugereaza astfel: ii arati celui mic o ata si ii spui ca aceasta este viata noastra.

Dumnezeu ne da fiecaruia cate un mosor cu ata cand ne nastem si ne trimite pe pamant cu o treaba anume de facut. Unii au treburi mai importante, altii mai putin importante... fiecare cu treaba lui. Asa cum ata de pe masor curge, asa trec si zilele noastre. Noi trebuie sa ne bucuram de fiecare zi, sa lucram la treaba pe care o avem (unii devenim medici, unii profesori...) si sa avem grija de noi, ca sa nu se rupa ata pentru ca am fost noi neatenti. Sa avem grija pe unde traversam, cu ce ne jucam, de unde sarim...

Cand mosorul cu ata se termina, noi mergem in alta parte, in Rai (un altfel de pamant, si mai frumos decat acesta), unde primim o treaba si mai importanta de facut.

Foarte important este ca cel mic sa inteleaga ca parintele (sau prietenul, sau bunica) nu l-a parasit, nu a murit pentru ca a vrut. Eventual, a murit pentru ca a trebuit sa mearga in Rai sa implineasca treaba urmatoare... Dar ca parintele in continuare are acces la copil: il iubeste, il vede si are grija de el, chiar daca cel mic nu il mai vede.

Mami, tu cand o sa mori?

Multi parinti sunt intampinati de aceasta intrebare, atunci cand copilul lor este confruntat cu moartea cuiva drag. Intrebarea este naturala. Pana va mai creste si va intelege mai bine complexitatea evenimentului, copilul asociaza moartea cu ceea ce este izbitor pentru el: cu separarea, cu lipsa. Acum se teme ca ai putea si tu sa mori, adica sa il lasi singur, sa fie despartit de mama lui iubita, ori sa nu mai aiba cineva grija de el. De fapt, cand te intreaba "tu cand o sa mori", el are nevoie de asigurari.

Probabil cea mai adecvata reactie este sa il intrebi mai intai: "Ti-e teama ca mama n-o sa mai fie langa tine, sa aiba grija de tine?". Daca iti confirma, poti sa ii raspunzi ceva cat mai apropiat de "Nu ma astept sa mor decat peste muuult timp. Cred ca mama o sa fie langa tine atata vreme cat o sa ai tu nevoie de mine. Dar daca vreodata mami ar muri, sunt o gramada de oameni care ar avea grija de tine: bunica Maria, bunelul, matusa Rodica..."

Oamenii batrani mor

Nu, nu numai oamenii batrani mor. Si nu toti oamenii mor imediat cum ajung batrani. Asta ar insemna ca si bunica sa moara in orice clipa: copilul nu ar putea suporta aceasta tensiune.

Deci nu ii impregna aceste idei. Chiar daca bunelul tocmai a murit, de batranete, explica-i ca "Bunicul a trait muuulta vreme inainte sa moara. Unii traim mai multa vreme, altii mai putina. Dar de obicei, traim multa vreme inainte sa murim. Si ma astept ca bunica sa traiasca si mai mult. Si cred si ca tu si cu mine o sa traim mult, si noi."

Oamenii bolnavi mor

Daca tati sau bunica a murit de o boala, atunci e nevoie sa ii clarificam copilului ceva. Nu toti oamenii bolnavi mor! Prescolarii mai ales nu fac diferenta intre o boala grava si una usoara, asa ca se vor ingrijora peste masura de orice durere de cap. Repeta-i celui mic faptul ca numai o boala foarte grava poate sa provoace moartea, si ca de restul ne vindecam. Ca toti ne imbolnavim, de mai multe ori in viata, dar de obicei ne facem bine. Si ca de obicei ne sta in putere sa prevenim.

Cand cineva drag copilului moare: cum sa reactionezi

Fii onest si primeste intrebarile copilului. Nu le bara, chiar daca te pun in dificultate. Atunci cand efectiv nu stii ce sa ii raspunzi, faci un rau mai mic daca ii recunosti "nu stiu inca, puiule", decat daca il minti sau ii dai un raspuns neconvingator. Copiii, inca din primul an de viata, au "antenute" care ii ajuta sa detecteze nesinceritatea. Iar aceasta ii nelinisteste si mai mult.

La fel si tacerea atunci cand ei au multe nelamuriri. In final, copilul ajunge sa se invinovateasca, daca nu primeste alta explicatie pentru moartea celui drag... Nu te mira: in copilarie, toti copiii au tendinta sa creada ca ei cauzeaza diferite evenimente. Fie pentru ca le-au trecut prin cap ("odata m-am gandit cum ar fi daca tata moare, dar mi-a venit sa plang si nu m-am mai gandit... iar acum tata a murit. Deci e vina mea!"), fie vad moartea ca pe o pedeapsa pentru ca nu au fost cuminti, pentru ca nu au ascultat...

Asa ca, repet: mai bine ii spui copilului "nu stiu", decat sa il minti ori sa ii ocolesti intrebarile.

Fii deschis si disponibil, sau gaseste alternative... Asta inseamna ca daca te doare prea tare moartea celui drag si nu faci fata si durerii sau intrebarilor copilului, atunci gaseste pe cineva mai puternic dintre cei apropiati, care sa fie o perioada alaturi de cel mic, in locul tau. Durerea si tulburarea lui trebuie primite si incurajate sa se exprime!