Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe... X

Cum sa vorbesti cu copilul tau despre moarte

de Psiholog Eva Pirosca

Despre moarte nici nu iti vine sa vorbesti, iar atunci cand totusi o faci, vorbesti din ce crezi si simti. Oamenii cred lucruri atat de diferite despre moarte, incat nu mi-as putea permite sa dau sfaturi despre ce anume sa ii spui copilului: s-ar putea sa nu fii de acord cu mine. Insa un lucru il putem face impreuna: sa aflam CUM sa vorbesti cu copilul tau despre moarte, in loc de „ce sa ii spui".

Vorbeste cu copilul despre moarte, atunci cand te intreaba el. Copiii sunt cutezatori si iti vor pune intrebari, oricat de firave, chiar si cand simt doliul plutind in aer. Nu se vor preface ca nu inteleg ca ceva trist se petrece. Altfel, in situatii cotidiene, daca un copil devine curios, cu atat mai mult te va intreba. De regula, intrebarile mai grave ale copiilor ne iau pe nepregatite. O modalitate de a „castiga timp" - mai exact, de a te aseza in tine insuti, de a trage aer in piept, de a-ti aminti ce simti in legatura cu asta - este aceea de a-l intreba pe copil „Tu ce crezi?" Dar aceasta abordare inseamna chiar mai mult decat atat: te ajuta sa nu te pripesti. Sa afli mai intai ce isi imagineaza copilul, ca sa stii de unde sa „il iei" si pe ce sa construiesti. Inseamna ca afli izvorul intrebarii, sa descoperi cum de ii vine copilului sa cerceteze acest subiect si ce il framanta de fapt. De acolo pornind, iti va veni mai usor sa ii raspunzi. 

Cum sa vorbesti cu copilul despre moarte? Sincer

„Sincer" inseamna sa refuzi sa il „imbrobodesti" cu clisee in care nu crezi nici tu, caci va percepe imediat falsitatea. Ori sa ii „vinzi" povesti, metafore, lucruri lipsite de consistenta, care pe tine nu te mangaie. Sincer inseamna sa ii oferi copilului un raspuns cu sens. Daca tu ai reusit sa gasesti sensul in „Ne vom intalni din nou la un moment dat" sau in „El ne aude si stie ca ne gandim la el, iar de acolo din Cer ne ocroteste", atunci asta spune-i copilului. Daca tu nu esti impacat cu aceasta perspectiva, NU ii spune.

poza mama si copilul se plimba pe malul marii 

Mai tare il dezorienteaza pe copil sa simta ca il pacalesti, ca ii ascunzi ceva, ca te prefaci, decat sa primeasca un raspuns nemultumitor. In plus, mintindu-l, sadesti in sufletul lui semintele fricii de moarte (cu aspectul ei de necunoscut, de „tabu") si ale neincrederii in tine. Daca singurul tau raspuns valabil se incadreaza in perimetrul stramt si intunecat al lui „NU stiu pentu ce, de ce, sau ce se intampla dupa", atunci pe acesta ofera-i-l copilului. "Eu nu stiu" si "Eu nu stiu acum" sunt variante oneste, ale realitatii, si presupun continuarea plina de speranta "Dar altcineva poate ca stie, cauta-l" sau "Dar poate voi intelege la un moment dat... si iti voi spune atunci".

Ce nu poti si nu ai de ce sa ii ascunzi copilului despre moarte

Moartea este o despartire. Acesta este aspectul cel mi evident si printre cele mai repede percepute de copil. Ai curajul sa rostesti chiar aceste cuvinte, eventual spune-ti mai intai tie cu voce tare: moartea este intr-adevar o despartire. Copilul (teoretic cel mic, pana in 6 ani, dar, practic, pe multi ne urmareste pana mult mai tarziu...) resimte foarte puternic despartirile de cei dragi si acestea ii pot provoca teama sau anxietate mare. Cum il ajuti? Previi ce poti. Dar moartea nu o poti preveni. Asa ca despre moarte ii spui adevarul - cu cuvinte simple si pe intelesul sau.

Ideea nu este sa il bulversezi pe copil, sa il confrunti nemilos, ca pe un adult. Ci sa nu te ascunzi dupa deget, pentru ca el va simti oricum despartirea, dar va vedea ca tu o maschezi, ca si cand ar fi ceva prea dureros ca sa se poata vorbi despre ea. In acest fel, sporesti durerea si confuzia. Asa ca fa lumina pe demonul din intuneric, scoate despartirea la vedere si spune-i pe nume. Da, daca a murit, inseamna ca ne-am despartit de acum... nu vom mai sta impreuna, n-o samai poti sa te joci cu ea, n-o sa mai facem lucruri impreuna, n-o sa mai luam masa, n-o sa o mai vezi, nu o sa te mai intalnesti cu ea ca sa ii vorbesti... Sunt lucruri dureroase, dar macar este un tablou clar pentru copil, ca sa inteleaga - la masura lui - ce implica moartea.

poza tata si copilul vorbesc 

Totodata, vei vedea, nu te poti opri aici. Nu poti lasa copilul asa. Vei simti - oricata ti-ar fi durerea sau oricat de mare cinismul - ca mai ai ceva de adaugat, care sa aline. Care sa imblanzeasca. Nu stiu ce. Poate „Dar asta nu inseamna ca nu ne mai iubeste. Ne iubeste chiar daca nu mai putem sa ne intalnim" sau „Dar o sa poti sa te gandesti mereu la ea si ea de fiecare data cand te vei gandi, ea va sti ca iti este dor, caci si ei ii este de tine", poate „Dar o sa mergem mereu la ea la mormant sa ingrijim florile si poti sa vorbesti cu ea acolo, poti sa povestesti tot ce simti si ce ai mai facut, caci te aude..." Nu stiu ce, tu vei gasi ce. Ceea ce crezi inlauntrul tau, chiar si impotriva ratiunii tale. Copilul nu este rational.

Cum sa vorbesti cu copilul tau despre moarte? Cu nadejde

Moartea provoaca durere si dor. Ce lucru minunat! Caci daca nu ar fi durere si dor, atunci ar fi frica si furie. Oricum vor fi din toate, o vreme... Dar pot ramane preponderent frica si furia, sau durerea si dorul. Frica de moarte, de necunoscutul ei, de amenintarea ei continua, se naste la copil atunci cand moartea a avut loc in experienta lui, dar nu s-a vorbit despre ea. Atunci ramane o enigma intunecata, ca o gaura neagra, despre care copilul nu stie nimic clar, decat ca pana si adultii de tem sa ii rosteasca numele. Iar furia este pe cel care a murit... atunci cand copilul nu intelege ca moartea este o despartire, dar nu o alegere; o despartire, nu o privare de dragoste; o despartire, si nu un refuz; o despartire, si in niciun caz o pedeapsa. Daca nu se vorbeste despre moarte, atunci toate aceste variante pot trece prin capul micutului, starnind preponderent furie, pe langa frica.

poza copil frumos cu jucarie de plus 

De aceea, mai bine vorbim cu el si ii spunem cu inceritate - iar uneori ii aratam, din pacate, pentru ca doliul se citeste pe noi - ca moartea aduce durere si dor. In felul asta, ii oferim copilului dreptul la sentimente dureroase si justificate, ii „dam voie" sa le simta. Nu mai trebuie ca el sa fuga de durere si de dor, asa cum vede la adultii din jur (care plang noaptea pe ascuns), refugiindu-se in furie si frica. Cand moare cineva, te doare sufletul, la fel cum te doare genunchiul rau atunci cand te lovesti. Si iti este dor de el... asa cum iti este uneori de mami dimineata, cand mergi la gradinita. Cand iti este dor de cineva, inseamna ca il iubesti mult-mult, este un semn ca il iubesti. Si cand iti este dor, inseamna ca iubirea ta a ajuns la el si el iti trimite un semn inapoi, in inima ta...

Cum sa vorbesti cu copilul despre moarte? Linistindu-l cu privire la viata

Atunci cand moartea bombardeaza existenta copilului sau pe a celor apropiati lui, el simte amenintarea „disparitiei" si are nevoie sa isi pastreze increderea in viata... in puterea si continuitatea ei. Paradoxal lucru. Atunci cand avem dovada neputintei umane in fata mortii, cand ne plecam capetele in fata fragilitatii vietii, tot atunci trebuie sa gasim puterea - si sincera sa fie! - de a pastra increderea in viata. Copilul are nevoie sa inteleaga de la noi ca nu vom „disparea", la randul nostru; ca nu va avea parte de o noua despartire; ca noi - impreuna cu el - vom supravietui si vom trai in continuare.

Citeste si: Mamele nu plang! Ce exemplu dam copiilor nostri?

Bineinteles ca nu putem asigura pe nimeni de asta... asa ca nu incerca sa pari nemuritor. Pentru ca daca Doamne fereste se intampla ceva cu tine, copilul va fi foarte dezamagit ca ti-ai incalcat promisiunea. Insa nevoia lui de a fi asigurat, linistit, se refera mai degraba la dimensiunea emotionala... pentru ca aici resimte el teniunea si pericolul. Durerea mortii nu poate fi atat de mare incat sa te omoare si pe tine, nu-i asa? Nu te va inghite si vei disparea si tu, nu-i asa? Nu te vei desparti de el pentru a-l urma pe cel plecat, nu-i asa?...

 poza mama si copilul legatura stransa

Si daca nu ii poti promite viata vesnica, ii poti promite ca esti si vei ramane langa el. Ii poti spune ca tu nu o sa mori asa de curand, si nici el; ca plangeti, dar puteti in continuare sa va bucurati impreuna de cerul albastru, de firele de iarba, de frunzele colorate care danseaza in aer, de o inghetata sau de un om de zapada. Puteti supravietui durerii, luand-o langa voi atunci cand traiti. Copilul are nevoie sa vada ca tu ramai VIU: sincer, autentic, prezent, in relatie. Nu, nu are asteptari sa fii neatins de eveniment, sa fii ca pana acum... ci doar sa fii. Spre deosebire de cel care nu mai este. Si sigur il poti linisti cu privire la asta... sau macar altcineva apropiat o poate face, pana iti aduni tu o frantura de sens si putere.

Tu... cum poti si cum nu poti sa vorbesti cu copilul tau despre moarte?

Articole asemanatoare

E importanta muzica pentru copilul meu? E importanta muzica pentru copilul meu?
Pot sa prezic temperamentul lui bebe? Pot sa prezic temperamentul lui bebe?
Bebele meu inca nu vorbeste: e tarziu? Bebele meu inca nu vorbeste: e tarziu?
Sindromul Asperger - tot ce trebuie sa stii Sindromul Asperger - tot ce trebuie sa stii

Articole Lifestyle

Ce fel de femeie eşti în funcţie de luna în care te-ai născut Ce fel de femeie eşti în funcţie de luna în care te-ai născut
Ce se întâmplă dacă pui aspirină în maşina de spălat! Efectul este neaşteptat Ce se întâmplă dacă pui aspirină în maşina de spălat! Efectul este neaşteptat
Cum să treci peste problemele cu banii în cuplu Cum să treci peste problemele cu banii în cuplu
Șase cauze neobișnuite ale infarctului Șase cauze neobișnuite ale infarctului

Alte articole care te-ar putea interesa

Adauga comentariul tau
 
Nume   Cod
Refresh

 
 
 
Mesaj (1500 caractere)  

 
Nu exista comentarii pentru acest articol. Fii prima care isi spune parerea!
Editorial Qbebe
scris de Gabriela Paladi
Nu căuta scuze, copilul tău o să te acuze! Du-te şi votează! Contează! Ştii, totuşi, care este cea mai mare responsabilitate a ta, dragul meu părinte? Să te asiguri că al tău copil va trăi, se va bucura şi îşi va întemeia o familie într-o viaţă mai bună ca a ta,...

Lista gradinite

Cauta o gradinita in orasul tau

Retete culinare
Editorial Qbebe
scris de Irina Olteanu
Cum sunt biscuiții Bickiepegs: verdictul unui bebelușAm primit în dar un pachet promoțional cu biscuiți Bickiepegs, mai exact niște biscuiți unici, cu compoziție naturală, special concepuți pentru apariția dinților de lapte. Dat fiind faptul că, după cum este...
Qbebe Horoscop saptamanal
Qbebe Funny
Link-uri recomandate

Naste natural

Nastere naturala sau cezariana? Ce aleg mamicile din Romania si de ce

Nastere naturala sau cezariana? Ce aleg mamicile din Romania si de ce

La intrebarea nastere naturala sau cezariana ne-au raspuns extrem de multe
MAI MULT

Care a fost cea mai neplacuta experienta a ta de la nastere: de vorba cu mamicile

Care a fost cea mai neplacuta experienta a ta de la nastere: de vorba cu mamicile

Cea mai neplacuta experienta de la
MAI MULT

De ce regret ca mi-am nascut fiica prin cezariana planificata

De ce regret ca mi-am nascut fiica prin cezariana planificata

Lisa Ling, o jurnalistă de origine americană, prezentatoare tv și autoare,
MAI MULT

Bebee

Febra-la-copii

Febra la copii – ce trebuie să facem?

Febra este un simptom, nu o boală. Atunci când e prezentă, ne arată că, de
MAI MULT

Cum ne motivăm copiii ca să înveţe bine

Ca orice părinte, ne dorim foarte mult să avem copii deştepţi, de care să
MAI MULT

Săptămâna 28

Săptămâna douăzeci și opt de sarcină marchează începutul etapei finale a
MAI MULT

Laptele praf

Laptele praf – importanţa în dezvoltarea bebeluşului

Este bine ştiut faptul că alăptarea este benefică pentru bebeluşul tău din
MAI MULT

sigur.info-fii sigur pe net