Ce inseamna grupul de socializare ?
În cadrul programului "Dupã-amieze vesele" al Asociatiei Învingem autismul, un psihopedagog si câtiva voluntari, alãturi de câtiva copii "tipici" (copii nediagnosticați cu Tulburãri Pervazive în Dezvoltare) îi ajutã pe cei 23 de copii cu autism, cu vârste între 4 si 11 ani, sã învete cum e sã te joci cu alti copii, cum e sã îi asculti pe ceilalti, cât de distractiv poate fi la grãdinitã sau la scoalã. Îi ajutã sã înteleagã de ce e important sã-i asculte pe ceilalti si sã le rãspundã.
Psihopedagogul Luciana Hãloiu si coordonatorul de proiect Oana Vârlan sunt cele douã persoane care, ajutate de voluntari si de partenerii Fundația Romanian Angel Appeal si Fundatia Vodafone, transformã, de mai bine de un an, de douã-trei ori pe sãptãmânã, o camerã dintr-o cladire de pe bulevardul Pache Protopopescu, într-o camerã a veseliei. Un spatiu în care copiii cu autism înscrisi în program învatã ce sunt emotiile, cum sã își identifice propriile emoții, cum sã le exprime si mai ales cum sã emapatizeze cu trãirile celor din jur.
Grupul de socializare, la care participã cei 23 de copii cu autism alãturi de copii tipici, este o practicã obisnuitã în clasele pregãtitoare din grãdinitele din Marea Britanie si Statele Unite ale Americii. Este o modalitate prin care educatorii reusesc sã depisteze probleme pe care unii copii le au: de adaptare, de atentie de hiper- sau hipo- sensibilitate. Pentru cei mai informati si mai atenti dintre ei, grupul de socializare înseamnã un prim pas în diagnosticarea autismului. De asemenea, îi ajutã pe cei mici la pregãtirea pentru scoalã, învãtându-i sã fie atenti si sã urmãreascã regulile si respectarea lor.
Pentru terapeutii de la noi însã, este modalitatea perfectã de integrare socialã a micutilor diagnosticati cu tulburãri de spectru autist. Pentru copiii cu autism, este terapia care îi pregãteste, alãturi de copii tipici, pentru viata socialã și pentru integrarea școlarã. Asta pentru cã, desi statul român nu acceptã discriminarea, pentru copiii autisti scoala normalã este un loc în care ajung cu greu, fiind acceptati foarte rar în institutii de învãtãmânt de stat. Dar a fi acceptați, ar însemna pentru ei o sansã extraordinarã pentru dezvoltarea abilitãților de comunicare și integrare, sansã care li se refuzã de prea multe ori.
Ce se întâmplã în "Camera veseliei"
Într-o camerã luminoasã, de unde se vede bulevardul Pache Protopopescu, sunt adunate jucãrii si jocuri educative, scaune, o mãsutã, câteva birouri si calculatoare. Aratã ca o salã pentru grupa pregãtitoare a unei grãdinite. Si asta si este. Doar cã micutii care vin aici nu sunt ca toti ceilalti. Pentru ei jocurile se învatã ca o poezie, râsul, plânsul sunt consecinte ale unor emotii învãtate acasã, în orele de terapie unu la unu. Ei sunt autisti. Pe ei scolile normale refuzã sã-i integreze, nevoile lor nu sunt importante decât pentru cei care-i cunosc de aproape si care stiu cã sunt totusi copii si cã autismul nu trebuie sã fie un stigmat. Cã stiu sã iubeascã dar cã o fac într-un mod aparte, cã sunt inteligenti si cã pot fi la fel de buni ca si ceilalþi, doar cã au nevoie de atentie în plus si au un ritm propriu.
În camera veseliei, psihopedagogul Luciana Hãloiu, Raluca Bobia, studentã, câteva mãmici si voluntari se joacã si îi învatã sã se joace pe cei câtiva copii grupati dupã vârstã, înscrisi în programul "Dupã-amieze vesele".
Ora care va trece va fi presãratã cu momente frumoase, cu tipete, cu recompense, cu lipsa lor si suferinta de rigoare. Va fi o orã în care David, Isa, Ioana, Rãzvan si Alex, cu vârste de la 4 la 6 ani, aflã cum e sã te joci cu persoane în loc de obiecte.
Începe veselia cu prezenta, se repetã zilele sãptãmânii, apoi anotimpurile.
Dupã fiecare activitate sunt douã minute de pauzã în care cei mici au voie sã facã ce vor, iar de cele mai multe ori asta înseamnã izolarea, o crizã pentru a atrage atentia sau jocul preferat, repetat la infinit. Spre bucuria terapeutilor, de aceastã datã doi dintre bãietei au ales sã stea unul lângã celãlalt, urcati pe scaune în dreptul geamului. Vorbesc despre tramvaie si autobuze, curiosi cu ce a venit fiecare dintre ei la sediu.
Pauza e prilej pentru Luciana, psihopedagogul, sã descrie putin metoda prin care reuseste sã-i atragã în cercul social. Spune cã fiecare dintre ei reactioneazã pozitiv la recompense diferite, cã e foarte important sã înveti la ce rãspunde fiecare, pentru cã asa e mult mai usor sã-i atragi de partea ta, sã-i determini sã fie atenti si sã respecte regulile. Ca si în cazul terapiei unu la unu, recompensa e principalul motor al actiunii. Doar cã în dupã-amiezele vesele recompensa este joaca si compania celorlalti copii, chiar dacã cei mici nu-si dau seama de asta.
Pauza s-a terminat si începe numãrãtoarea pânã la urmãtorul joc. Urmeazã "Scaunele muzicale" sau "Cine lipseste?" sau "Jocul emotiilor". Toate le solicitã atentia, toate îi fac sã concureze între ei, sã fie concentrati si sã descopere consecintele actiunilor lor sau ale celorlati. Îi învatã sã colaboreze si sã se încurajeze reciproc, sã empatizeze si sã comunice.
O lectie de tolerantã
Componenta grupurilor e mereu aceeasi, chiar dacã în unele zile lipseste un copil sau altul, iar cei mici reusesc sã îsi facã prieteni în acest fel.
Coordonatorul proiectului, Oana Vârlan, si-ar dori ca în fiecare grupã de copii sã fie si un copil tipic. Pentru cã astfel programul ar deveni complet, atingându-si scopul de a le demonstra tuturor cã autismul poate fi învins cu rãbdare si muncã.
Chiar dacã nu sunt decât 2 sau 3 copii tipici care vin la "Dupã-amiezele vesele", e totusi un pas înainte. E o sansã de a le arãta acestora ce înseamnã toleranta, de a le demonstra cã se pot simti la fel de bine si în compania unui copil cu autism care le-ar putea fi coleg de clasã. Îi învatã cã e important sã îi accepti pe ceilalti asa cum sunt, pentru cã în spatele unei carapace se poate ascunde un prieten adevãrat.
Este ceea ce a încercat sã demonstreze si la nivel national campania "Împreunã învingem autismul", finalizatã în 2009, a Fundatiei Romanian Angel Appeal sustinutã de Fundatia Vodafone. Campania a continuat cu înfiintarea Asociatiei "Învingem autismul", care dezvoltã în continuare proiecte menite sã-i ajute pe copiii cu autism sã fie reintegrati social. Pe cât de mult se poate, gratuit.
De Andreea Mincan, Fundația Romanian Angel Appeal