Suntem atenti la nevoile emotionale ale copilului?

Pe masura ce copilul creste, nevoile lui emotionale sunt mai putin evidente, iar pentru parinti grabiti sau neatenti, ele pot trece neobservate. Dar copilul are nevoie sa fie ascultat, linistit si inteles, chiar daca nu cere asta in mod expres. Nevoile interpersonale ale copilului includ sa fie iubit de catre parinti, sa fie respectat pentru a i se construi stima de sine, sa primeasca laude si incurajari, iar comportamentele nedorite sa ii fie descurajate fara brutalitate sau critici adanci. Iar aceste nevoi sunt indeplinite de catre parintii mai rar decat cele biologice...

O modalitate de a-i indeplini o parte din aceste nevoi, in mod constant, este prin comunicare. Nu ma refer acum la a vorbi cu copilul tau despre ceva anume, ci la a vorbi cu el intr-un mod anume. Astfel incat sa se simta ascultat, inteles si asigurat. Daca este auzit dincolo de ceea ce spune, si linistea, si stima de sine, si sentimentul ca este sprijinit, cresc.

Cum faci asta? Asculta-l si pune tu in cuvinte ceea ce percepi ca simte. Daca mergeti la dentist si el devine agitat pe drum, saboteaza prinderea autobuzului din statie, raspunde la intrebarile tale monosilabic sau iritat, stii ca e nelinistit. Arata-i rabdare si arata-i ca stii ce vor sa insemne toate astea: "Esti speriat de doctor, ai vrea sa ajungem cat mai tarziu acolo, pentru ca ti-e teama." Arata-i ca vezi dincolo de comportamentul lui nepotrivit, ca intelegi ce il supara si ca nu il critici.

Hai sa luam o situatie ipotetica: tata si Alex, de 4 ani, sunt acasa. Tata tocmai a dus-o pe mama la spital pentru o operatie spontana de apendicita, iar acum el e tensionat si Alex plange.

Tata: Ce s-a intamplat?
Alex: Nimic.
Tata: Daca nimic, atunci nu mai plange.
Alex: Nu plang. (plangand)
Tata: Inceteaza. Trebuie sa inveti sa infrunti astfel de lucruri fara sa te miorlai atat. Nu te ajuta cu nimic, doar te superi si mai tare si ma enervezi si pe mine.
Alex: Imi pare rau.
Tata: Fii barbat, nu mai boci. Maica-ta se intoarce acasa intr-o saptamana si maine mergem sa stai cu matusa-ta Maria pana atunci. Hai la culcare acum.

Pragmatic. Dar ce se intampla dupa o astfel de discutie? Alex merge la culcare dezolat si in continuare neconsolat, in plus se simte si inadecvat pentru ca "nu e barbat" si nici nu poate fi, caci de plans tot ii vine sa planga. Tatal nu ajuta sa se creeze o legatura mai puternica intre el si Alex, asa ca micutul resimte si mai puternic lipsa mamei. Nevoile lui emotionale interpersonale nu sunt implinite.

Insa conversatia poate decurge si asa:

Tata: Ce s-a intamplat?
Alex: Nimic.
Tata: Esti trist si te simti singur pentru ca mama e la spital...
Alex: Mi-e dor de ea.
Tata: Stiu ca iti e. Cred ca esti si putin ingijorat despre ce se va intampla cu mama...
Alex: Cand se intoarce?
Tata: Intr-o saptamana. Isi scoate apendicele, multi oameni fac asta si nu este periculos. Chiar daca tu esti putin speriat si ingrijorat, din cate vad.
Alex: O saptamana nu e asa mult...
Tata: Da, nu e asa mult. Plus ca de maine mergem la matusa ta Maria sa stai cu ea pana se intoarce mama.
Alex: O sa fie bine.
Tata: Sigur ca o sa fie bine. Si tu la fel, chiar daca iti este cam dor de ea si chiar daca mai esti ingrijorat din cand in cand.
Alex: Ihi.
Tata: Hai, la culcare, sa ne trezim devreme maine.

Vedeti diferenta? Nu e nevoie de prea mult talent, ci de atentie si rabdare. Bineinteles ca tatal stie toate aceste lucruri: ca Alex e speriat, ingrijorat, dezorientat si se simte singur. Si il poate alina atat de usor, punand el in cuvinte sentimentele pe care Alex nu le rosteste. Atunci cand vorbesti cu micutul in acest mod, fiind atent la ce simte si la ce transmite, nu la ce zice efectiv (sau nu), creezi imediat o legatura cu el si il faci sa se simta protejat si confortabil cu mami (sau tati).

De multe ori, copilului ii devine mai clar ce simte el, atunci cand tu il ajuti, in acest mod, sa inteleaga. De multe ori, si tie iti devine mai clar ce se intampla cu el. Nevoile lui emotionale sunt recunoscute si partial implinite: daca e speriat, primeste asigurari si se simte mai in siguranta. Daca e furios, ii dai ocazia sa se descarce vorbind despre asta si aratandu-i ca are voie si ca il intelegi ca este furios.

In plus, te ajuta pe tine foarte mult sa ii vorbesti copilului tau asa. De cate ori ti s-a intamplat sa dai cu nasul de sentimentele puternice ale copilului tau si sa nu stii ce sa ii spui ca sa il ajuti efectiv? Ce ii spui sau ce ii faci unui copil tulburat, speriat, ostil sau care nu se mai opreste din plans? Uneori nu ajunge sa il asiguri ca lucrurile "vor fi bine", mai ales atunci cand stii ca ele nu vor fi.

Multi parinti se simt neputinciosi si incurcati aici... Daca tie ti se pare putin lucru sa iei sentimentul pe care il vezi in copilul tau si sa il pui in cuvinte, ca sa ii arati micutului ca il intelegi, sa stii ca pentru el poate fi de ajuns. Asta e ceva ce tu poti face. Rosteste tu cuvintele: Esti trist si suparat tare acum, dragule... Esti foarte furios, asa-i? Te simti nelinistit si ingrijorat... Cel mic nu asteapta sa schimbi situatia, asteapta de la tine sa ii fii alaturi si sa il intelegi.