Ce este autismul?
Autismul este o tulburare a creierului care afecteaza abilitatea de a comunica si de a relationa cu cei din jur. Semnele autismului apar inaintea implinirii varstei de 3 ani, desi aceasta afectiune este de multe ori diagnosticata mai tarziu. Parintii se ingrijoreaza atunci cand observa ca micutul nu leaga cuvinte, nici macar nu incearca sa vorbeasca si nu sunt la fel de activi si implicati in viata cotidiana si in activitatile specifice varstei, asa cum sunt ceilalti copii. Copiii cu autism nu au o dezvoltare normala a vorbirii si par surzi, desi testele de specialitate sunt normale.
Majoritatea copiilor care au autism, in aparenta sunt normali, din punct de vedere fizic nu difera foarte mult de cei normali, insa, in ceea ce priveste comportamentul lor si modul de a reactiona in anumite circumstante, copiii cu autism sunt foarte diferiti. Acestia prefera singuratatea, se joaca singuri, rostesc doar anumite cuvinte, bat din palme mai des decat de obicei, sau produc anumite zgomote sacadate, isi aranjeaza lucrurile personale intr-un anumit mod si nu le place sa fie mutate, trec de la o stare la alta foarte repede, fara a fi provocati: cand sunt calmi, cand sunt agitati. Ei isi creaza o anumita rutina care le ofera siguranta.
Autismul este o dizabilitate de dezvoltare pe tot parcursul vietii care afecteaza modul in care o persoana comunica si se raporteaza la alta persoana. Aceasta afectiune schimba perspectiva asupra lumii inconjuratoare.
Autismul este o afectiune spectru, ceea ce inseamna ca, in timp, persoanele cu autism dezvolta dificultati diferite, boala ii va afecta in mod diferit. Unele persoane cu autism sunt capabile sa traiasca o viata relativ independenta, iar altele vor avea nevoie de un insotitor toata viata. Persoanele cu autism se confrunta fie cu o sensibilitate acuta la sunete, atingere, gusturi, mirosuri, lumina sau culori, fie cu o lipsa de reactie la acesti stimuli.
Sindromul Asperger este o forma de autism. Persoanele cu sindrom Asperger sunt de multe ori de inteligenta medie sau chiar peste medie. Ei au mai putine probleme de vorbire, dar pot avea probleme cu procesarea corecta a informatiei, probleme de intelegere.
Cum vad oamenii cu autism lumea?
Persoanele cu autism spun ca lumea, pentru ei, este o masa confuza de oameni, locuri si evenimente, iar aceste persoane se lupta sa-i dea sens. Aceasta masa confuza le provoaca anxietate.
Viata sociala este foarte grea pentru persoanele cu autism. Unele persoane par sa stie , intuitiv, sa comunice si sa interactioneze cu altii, iar unele pesoane autiste stiu ca sunt diferite si se intreaba „de ce?"
Tipuri de autism
Sunt trei domenii de dificultate care caracterizeaza autismul, cunoscute sub numele de triada de deficiente. Acestea sunt:
- Dificultate in comunicarea sociala
- Dificultate in interactiunea sociala
- Dificultate in imaginatia sociala
Pentru persoanele autiste care au dificultati de comunicare, atat verbala cat si non-verbala, limbajul literal nu poate fi interpretat. Aceste persoane cred ca oamenii spun intotdeauna ceea ce exprima ad literam si nu interpreteaza in niciun fel cuvintele. Ei nu inteleg expresiile fetei sau tonul vocii, glume sau sarcasmul din fraze.
Unele persoane cu autism nu pot vorbi, sau au vocabularul limitat. Ei inteleg ce spun ceilalti, dar prefera sa raspunda prin mijloace alternative de comunicare, semne sau simboluri vizuale.
Altii au competente lingvistice bune dar le este greu sa inteleaga natura conversatiei si poate repeta ceea ce a zis cealalta persoana (ecolalie) sau raspund ceea ce vor, denaturand sensul conversatiei.
Ajuta daca vorbesti cu ei clar si le dai timp sa proceseze sensul frazelor.
Dificultate in interactiunea sociala inseamna dificultati in a intelege si recunoste emotiile si sentimentele altor oameni. Persoanele cu astfel de probleme nu inteleg regulile nescrise ale societatii (ei pot sta foarte aproape de alte persoane, sau pot incepe un subiect nepotrivit de conversatie).
Astfel de oameni pot parea insensibili, pentru ca nu recunosc tristetea, bucuria. Autistii cu probleme de integrare prefera singuratatea si par sa se comporte „ciudat' sau inadecvat, pentru ca nu le este usor sa-si exprime emotiile sau nevoile.
Imaginatia sociala ne permite sa intelegem si sa „ghicim" comportamentul altor persoane si sa ne imaginam situatii in afara rutinei zilnice. Persoanelor cu autism care au dificultati de imaginatie sociala le este greu sa inteleaga si sa interpreteze, gandurile sentimentele si actiunile celorlalti, le este greu sa faca fata unor situatii necunoscute, noi, le este greu sa intuiasca ce se va intampla in continuare, sau ce ar putea sa se intample,nu inteleg conceptul de pericol, inteleg jocurile de imaginatie dar prefera sa reactioneze de fiecare data la fel, nu sunt pregatiti de schimbare si nu-si fac planuri de viitor.
Dificultatile de imaginatie sociala nu trebuie confundate cu o lipsa de imaginatie. Multe persoane cu autism sunt foarte creative si pot fi buni scriitori sau muzicieni.
Caracteristicile comune ale autismului sunt:
- Rutina
- Sensibilitatea senzoriala
- Interese speciale
- Dizabilitati de invatare
Cauzele autismului
Cauzele autismului nu sunt certe. Cercetarile sugereaza o combinatie de factori - genetici si de mediu- care aduc schimbari in dezvoltarea creierului. Studiile in domeniul autismului continua pentru a se gasi cauzele si a completa lacunele. Stiind cauza ar fi mult mai simplu sa se gaseasca un tratament.
Una dintre explicatii ar fi aceea conform careia creierul uman are mai mult de 100 de miliarde de celule nervoase (neuroni). Fiecare neuron face mii si mii de conexiuni care transmit mesajele altor celule nervoase din creier si de acolo spre terminatiile nervoase din intreg corpul. Aceste conexiuni si neurotransmitatorii ne permit noua sa vedem, sa auzim, sa ne miscam, sa gandim etc. Astfel, aceste conexiuni neuronale la copiii cu autism, mai exact acelea ce privesc comunicarea, exprimarea emotiilor si simturile, nu se dezvolta suficient de mult sau sunt deteriorate.
Factorii care duc la aceasta deteriorare nu se cunosc, dar cercetatorii incearca sa faca legaturi intre ereditate, gena si problemele medicale. In unele familii se poate spune ca exista un tipar al autismului si de aceea exista probabilitate mai mare ca in familiile in care au existat sau exista un frate, o sora, un unchi care a avut aceasta boala sa apara si la copilul respectiv. In ceea ce priveste gena nu s-a descoperit niciuna care sa cauzeze autismul, iar acum cercetatorii incearca sa descopere daca anumite segmente de gena pot cauza aceste dizabilitati.
Autismul tinde sa apara mai frecvent la copii care au avut anumite probleme medicale cum ar fi: sindromul Fragile X, scleroza tuberoasa, sidromul rubeolei congenitale. Copii cu autism pot avea mamele care au luat anumite substante toxice in timpul sarcinii, carora li se adauga toxinele din mediul inconjurator (metalele grele precum mercurul) care pot influenta aparitia nu numai a autismului dar si a altor boli.
Autismul nu este favorizat de mediul social in care se naste si creste copilul sau de educatia oferita de parinti si in niciun caz nu este vina copilului ca sufera de aceasta afectiune.
Cum se trateaza autismul?
Autismul nu se poate vindeca. Persoana cu autism poate doar sa-si imbunatateasca starea, comportamentul fata de societate. Si asta, cu mult efort depus de cei din jur si multa rabdare. Exista anumiti doctori sau terapeuti care ii invata si ii ajuta pe copiii cu autism sa se integreze oarecum in societate si de aceea este important sa se inceapa acest tratament cat mai devreme.
Fiecare copil are nevoie de un anumit ajutor, dar cel mai important este sa invete cum sa comunice, pas care este destul de dificil intrucat ei inteleg cuvintele doar daca le vizualizeaza. In acest sens terapeutii ii invata pe copii cum sa comunice folosindu-se de imagini. De asemenea, copiii mai sunt invatati cum sa se comporte in societate, cum sa salute persoanele cu care intra in contact, cum sa astepte la rand si cum sa respecte directiile. Unii dintre ei au nevoie de atentie mai speciala cum ar fi : sa invete sa-si controleze temperamentul.
Tratamentul poate include: - terapie comportamentala pentru a ajuta bolnavul sa se adapteze conditiilor sale de viata - "programe de integrare" care ajuta bolnavul sa se adapteze, pe cat posibil, lumii inconjuratoare ; asigurarea unui mediu organizat de viata; terapie audio-vizuala, care sa ajute in comunicare; terapia cu muzica; terapie fizica; terapia limbajului.
Tratamentul mai poate sa includa educarea bolnavului de a se descurca in situatii noi (sa ceara ajutor, indrumare etc.).
Familiile si prietenii bolnavilor de autism au, de asemenea, nevoie de sprijin, indrumare si educare.
Diagnosticarea autismului
Diagnosticul de autism este pus doar de medicul pediatru sau de un medic psihiatru. Chiar daca nu exista tratament, diagnosticul este bine sa fie cunoscut pentru a-i ajuta pe cei care sufera de autism sa se integreze. Parintii trebuie sa stie de afectiune copilului, ca sa invete sa comunice cu copiii autisti si sa invete cum sa-si ajute copiii bolnavi.
Mergi la medic cu micutul, pentru diagnostic, daca:
• Nu gangureste si nu "vorbeste pe limba lui" si nici nu incearca sa-si exprime nevoile prin gesturi pana la varsta de 1 an;
• nu spune niciun cuvant pana la varsta de 16 luni;
• nu combina doua cuvinte pana la 2 ani;
• nu raspunde la nume;
• pierde capacitatea de a vorbi sau pe cele sociale;
• prezinta un contact vizual slab;
• nu stie sa se joace cu jucariile, dar prefera o anumita jucarie;
• se ataseaza de un anumit obiect sau de o anumita jucarie;
• nu zambeste pana la varsta de 6 luni;
• la un moment dat pare sa aiba probleme cu auzul.
Autismul este mult mai frecvent decat credem noi. Aproape 5 persoane din 10.000 sufera de autism, indiferent de mediul social. Persoanele autiste sunt de toate nationalitatile, religiile, cultele si din toate paturile sociale.
Surse: autismspeaks.org ; medicalnewstoday.com; autism.ro; wikipedia.org/wiki/Autism
Urmareste-ne pe Google News
