10 povesti scurte cu talc pentru copii pe care nu le stiai

Copiii absorb mult mai usor informatiile din povesti. Atrasi de fantastic si mister, copiii vor primi, cu ajutorul povestilor, raspunsuri la multe intrebari si vor trage mai usor invatamintele. Din povesti avem multe de invatat si noi, adultii.

Noi ti-am pregatit mai multe povesti scurte pentru copii care nu sunt la indemana tuturor si ale caror invataturi ajuta la dezvoltarea armonioasa a copilului.

Povesti scurte cu morala pentru copii

Soimii

Un imparat a primit doi soimi. Unul a fost antrenat, iar despre celalalt i s-a spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea. Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare. Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute. Un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-colo.

- Cum ai facut? si-a intrebat el supusul.
- A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare.

Morala: Uneori trebuie sa ni se taie craca de sub picioare ca sa ne aducem aminte ca putem zbura.

Adevarata bogatie

Intr-o buna zi, tatal unei familii instarite hotari sa-si duca fiul intr-o calatorie pentru a-i arata cat de bogati sunt ei si felul in care traiesc oamenii simpli. Tatal si fiul petrecura mai multe zile si nopti la ferma unei familii sarace. Intorsi acasa, tatal isi intreba fiul:

- Ei bine, fiule, cum ti s-a parut calatoria?
- Ooo, a fost extraordinar, tata!
- Ai vazut cat de saraci sunt unii oameni? intreba tatal.

Fiul ii raspunse:

- Am vazut ca noi avem un caine si ei au patru. Noi avem o piscina, iar ei au un iaz urias. Noi avem becuri in gradina, ei au stelele noptii. Noi avem o bucata de pamant, ei au campuri largi ce se intind pana dincolo de orizont.

Noi avem servitori, iar ei ii servesc pe altii. Noi ne cumparam mancarea, ei o cultiva. Noi avem ziduri care ne apara proprietatea, ei au prieteni care ii ocrotesc.

La auzul vorbelor fiului sau, tatal ramase incremenit. Fiul adauga:

- Tata, iti multumesc ca mi-ai aratat cat de saraci suntem!

Morala: Adevarata bogatie nu este data de lucrurile materiale pe care le ai, ci de ceea ce salasluieste in sufletul tau. Prietenii, bunatatea si libertatea sunt adevaratele comori ale vietii.

Batrana si vasul

O femeie batrana din China avea doua vase mari, pe care le atarna de cele doua capete ale unui bat, si le cara pe dupa gat. Un vas era crapat, pe cand celalalt era perfect si tot timpul aducea intreaga cantitate de apa. La sfarsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasa, vasul crapat ajungea cu apa doar pe jumatate. Timp de doi ani, asta se intampla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de apa. Bineinteles, vasul bun era mandru de realizarile sale. Dar bietului vas crapat ii era atat de rusine cu imperfectiunea si se simtea atat de rau ca nu putea face decat jumatate din munca pentru care fusese menit!

Dupa 2 ani de asa zisa nereusita, cum credea el, i-a vorbit intr-o zi femeii langa izvor:

- Ma simt atat de rusinat pentru ca aceasta crapatura face ca apa sa se scurga pe tot drumul pana acasa!

Batrana a zambit:

- Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insa pe cealalta nu? Asta pentru ca am stiut defectul tau si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii si, in fiecare zi, in timp ce ne intoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Daca nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care improspateaza casa.

Morala: Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Insa crapaturile si defectele ne fac viata impreuna atat de interesanta si ne rasplatesc atat de mult! Trebuie sa luam fiecare persoana asa cum este si sa cautam ce este bun in ea. Deci, nu uitati sa mirositi florile de pe partea voastra a drumului!

Citeste si: 10 povești frumoase pentru copii care îți vor topi inima

Calul si magarul - poveste populara

Se spune ca un taran avea in gospodaria sa un magar si un cal. Taranul era tare harnic, asa ca in fiecare zi mergea ori la camp, ori la padure, ori la rau, pe unde avea treburi de facut. Ba mai lucra si pe la vecini. Calul si magarul il insoteau pretutindeni. Impreuna carau lemnele, piatra din rau sau arau campul.

De la un timp, magarul se simtea tare obosit. Asa ca intr-una din zile ii zise tovarasului sau:

- Calule, tu esti mai voinic si mai in putere, te rog, ia-mi ceva din spinare, ca sa-mi usurez povara, ca tare imi este greu. Simt ca ma sfarsesc.

Dar calul i-a intors spatele si nu a vrut sa-l ajute. Bietul magar rasufla din ce in ce mai greu si slabea vazand cu ochii. Si intr-o zi cazu mort sub greutatea poverii lui.

Tare s-a necajit taranul. Dar acum era prea tarziu, nu mai avea ce sa mai faca. Asa ca lua povara de pe spinarea magarului si o puse pe spinarea calului. Calul ducea acum si povara lui si pe a magarului. Ba mai mult, taranul jupui pielea magarului dupa obiceiul locului si o arunca si pe aceasta pe spinarea calului. Calul, apasat de greutatea poverilor, isi zicea:

- Vai mie, asa imi trebuie, caci nu vrusei sa iau putina povara de pe spinarea tovarasului meu. El a murit din pricina asta, iar eu trebuie sa duc acum si povara lui toata. Ba inca stapanul imi puse in spate si pielea lui!

Morala: Se cuvine ca cei ce pot sa ajute si sa sprijineasca pe cei neputinciosi, pentru ca si lor sa le fie bine si spre folos. Ajutandu-i pe altii, te ajuti pe tine insuti.

Casa cu o mie de oglinzi

Cu mult timp in urma, intr-un orasel din Dacialand, exista o casa cunoscuta sub numele de "Casa cu o mie de oglinzi". Intr-o zi, un catelus mititel, vesel din fire, afland de aceasta casa, s-a hotarat sa o viziteze. Bucuros ca a ajuns la destinatie, sarind fericit pe scari, a intrat in casa. S-a uitat pe hol dand din coada, cu urechiusele ciulite de emotie, cand ce sa vezi! Surpriza! S-a trezit ca era privit de alti o mie de catelusi fericiti si prietenosi care dadeau din coada ca si el. A zambit si a primit inapoi o mie de zambete, la fel de calde si prietenoase. Era normal, doar era casa celor o mie de oglinzi. Cand a plecat, s-a gandit: "Este un loc minunat. Ma voi intoarce sa-l vizitez si altadata!"

In acelasi orasel, alt caine, care nu era la fel de fericit si prietenos ca primul, s-a hotarat si el sa viziteze casa. A urcat cu teama scarile, apoi cu coada intre picioare si cu capul plecat a intrat in casa. Cand a vazut o mie de caini neprietenosi uitandu-se la el, s-a speriat de i s-a zbarlit parul pe spate, maraind si aratandu-si coltii. Cand ceilalti o mie de caini din oglinzi si-au aratat si ei coltii, a fugit speriat. Odata iesit afara, s-a gandit: "E un loc ingrozitor, nu ma mai intorc acolo niciodata!"

Morala: Toate chipurile sunt oglinzi. Lumea este ca o oglinda. Daca vei arata lumii o fata acra, lumea iti va arata, la fel, o fata acra. Daca vei zambi, lumea iti va zambi si ea. Mai mult, daca vei arata lumii intotdeauna caracterul tau frumos, lumea si viata iti vor arata partea frumoasa.

Gaina si randunica (dupa o fabula de Esop)

Odata, o gaina a dat peste ouale unei vipere si le-a asezat langa propriile ei oua, clocindu-le cu o mare dragoste materna. O randunica cu mintea agera a vazut ce se intampla si i-a zis:

- Mai oratanie prostanaca, chiar nu iti dai seama ce faci? Din ouale straine pe care le clocesti se vor ivi niste creaturi rele, ce se vor hrani nu numai cu tine, ci si din trupul fraged al puilor tai.

Morala: Daca cultivi rautate, nu va dura mult pana va insfaca mari bucati din sufletul si trupul tau. Raul crecut la sanul ta devine propriul tau rau. Daca cresti rau un copil, acesta nu isi va duce aminte de bunatatea ta, ci de felul rau in care l-ai adus intru lume.

Ingerul

A fost odata, in ceruri, un copil pe cale sa se intrupeze. Intr-o zi, el i se adresa lui Dumnezeu:

- Stiu, Doamne, ca maine ma vei trimite pe Pamant, dar spune-mi, te rog, cum voi supravietui acolo asa mic si neajutorat?

Dumnezeu ii raspunse:

- Dintre miile de ingeri, am ales unul pentru tine. Te va astepta si va avea grija de tine.
- Dar aici, in Rai, eu nu fac altceva decat sa cant si sa zambesc. De asta am nevoie ca sa fiu fericit!
- Ingerul tau iti va canta in fiecare zi. Tu vei simti iubirea lui si vei fi fericit, raspunse Dumnezeu.
- Si, continua copilul, cum voi intelege ce imi vor spune oamenii daca eu nu stiu limba lor?
- Asta este simplu, spuse Creatorul, ingerul tau iti va spune cele mai frumoase si mai dulci cuvinte pe care le vei auzi si, cu multa rabdare si grija, te va invata sa rostesti tu insuti cuvinte.

Copilul privi catre Dumnezeu, spunand:

- Si ce voi face cand voi vrea sa vorbesc cu Tine?

Dumnezeu ii zambi copilului si-i spuse:
- Ingerul tau te va invata cum sa te rogi.

Copilul adauga:
- Am auzit ca pe Pamant sunt oameni rai. Cine ma va ocroti?

Dumnezeu raspunse:
- Ingerul tau te va ocroti chiar cu pretul vietii sale!

Intristandu-se, copilul zise:
- Dar eu voi fi mereu trist pentru ca nu te voi mai vedea.
- Ooo, ingerul tau iti va vorbi continuu despre Mine si te va invata calea spre Mine. Astfel, Eu voi fi cu tine intotdeauna.

In acel moment, era atata liniste si pace in Rai incat se auzira vocile de pe Pamant.
In graba, copilul puse, oftand, o ultima intrebare:

- Oh, Doamne, eu trebuie sa plec acum. Spune-mi, te rog, numele ingerului meu!
- Numele ingerului tau nu are nicio importanta.Tu ii vei spune simplu: MAMA, raspunse Dumnezeu.

Morala: In viata ta vei vedea multe locuri, vei intalni multi oameni, dar vei avea intotdeauna o singura mama! Iubeste-o, apreciaz-o si respect-o pe cea care a vegheat cu iubire asupra ta inca din prima clipa a vietii tale.

Prietenii

Traia odata, in vremuri demult apuse, intr-o padure verde si bogata, un iepuras. Avea multi prieteni si se mandrea tare mult cu lucrul asta. Intr-o zi, iepurasul auzi latratul puternic al unor caini salbatici care ii luasera urma. Se inspaimanta foarte tare si decise sa le ceara ajutorul prietenilor sai. Fugi la cerb si ii spuse:

- Dragul meu prieten, cativa caini salbatici ma fugaresc. Ii poti tu repezi cu coarnele tale?

Cerbul ii raspunse:
- Este adevarat ca as putea face asta, dar acum sunt ocupat. De ce nu ii ceri ajutorul ursului?

Iepurasul alerga si mai infricosat la urs:
- Dragul si puternicul meu prieten, te rog, ajuta-ma! Pe urmele mele se afla niste caini fiorosi. Te rog, alunga-i!

Ursul ii raspunse:
- Imi pare rau, dar sunt obosit si flamand. Trebuie sa gasesc neaparat ceva de mancare. Roag-o pe maimuta sa te ajute.

Bietul iepuras alerga asa de la un prieten la altul, dar nici maimuta, nici elefantul, nici zebra nu-l ajutara. Intr-un final, el intelese ca trebuie sa gaseasca singur o cale de scapare. Trase adanc aer in piept si uitandu-se in jur, vazu un tufis. Se ascunse in spatele lui, se lungi la pamant si statu fara suflare, cu inima batandu-i sa-i sara din piept, pana trecura cainii.

Morala: Adevaratii prieteni sunt cei care te ajuta oricand ai nevoie. Ei sunt intotdeauna alaturi de tine. Iar atunci cand nu este nimeni in preajma ta ca sa te ajute, sta in puterea ta sa gasesti o solutie pentru a iesi din incurcatura si a depasi orice piedica. Nu te da batut niciodata!

Fluturele si crisalida

Era odata un om care iubea toate creaturile vii de pe pamant: pasari, insecte, animale. Intr-o zi, mergand printr-o padure, gasi o crisalida de fluture. Hotari sa o ia acasa pentru a vedea minunata transformare a acesteia in fluture.
Zilele treceau una dupa alta. In cea de-a saptea zi, aparu o mica deschizatura. Omul se aseza si urmari timp de cateva ore cum fluturele se lupta sa iasa. Apoi, deodata, se opri. Parea ca nu mai poate face nimic. Omul decise sa ajute fluturele, asa ca lua o foarfeca si despica invelisul. Fluturele iesi imediat, dar avea corpul nedezvoltat si aripile mici si fragile.

Omul continua sa urmareasca fluturele, asteptandu-se ca in orice moment acesta sa-si intinda aripile si sa zboare. Dar nu se intampla nimic!

Fluturele isi petrecu restul vietii tarandu-si micul corp si aripile mici si transparente. Niciodata n-a putut zbura. In bunatatea lui, omul a vrut sa-i usureze lupta bietului fluture. Dar el nu a inteles ca greseste curmand aceasta lupta pe care fluturele trebuia sa o poarte, in mod natural, pentru a iesi din crisalida prin ingusta deschizatura.

Aceasta era calea fireasca pentru el: sa transmita aripilor forta trupsorului sau astfel incat sa poata zbura imediat ce se elibera din invelis.

Morala: Uneori, pentru a deveni mai puternici, este nevoie sa ne confruntam cu anumite obstacole din calea noastra. Daca reusim sa le escaladam si invingem, vom putea zbura spre cele mai inalte si frumoase vise ale noastre.

Obstacolul din drum

In vremuri stravechi, un rege dadu ordin, intr-o buna zi, ca pe drumul cel mare al regatului sa fie pus un bolovan urias. Apoi, regele se ascunse si urmari sa vada daca cineva va indeparta din drum piatra uriasa. Cativa supusi de la curtea sa si cativa negustori trecura pe acolo, dar ocolira bolovanul. Cei mai multi il acuzara pe rege ca nu pastreaza drumul liber, dar nu facura nimic pentru a-l elibera.

Apoi, regele zari venind pe drum un taran sarman, carand in spinare o legatura mare de spice de orez. Apropiindu-se de bolovan, taranul puse legatura jos si incerca sa mute piatra la marginea drumului. Straduindu-se din greu, reusi in cele din urma. Pe locul unde fusese piatra, gasi un saculet. In el se aflau mai multe monede de aur si o insemnare a regelui, care preciza ca banii ii vor apartine celui care va indeparta piatra. Taranul pastra banii si isi urma drumul.

Citeste si: Dacă îi citești povești cu voce tare copilului îi faci un bine incredibil

Morala: Fiecare obstacol din drumul nostru in viata reprezinta o provocare si un prilej de a evolua. Fiecare reusita, fiecare depasire a unei greutati ne ofera implinire si multumire.

Acum, ca ai aflat care sunt cele mai populare povesti scurte cu talc pentru copii, iti recomandam si cateva basme scurte pe care sa le i le spui sau citesti copilului tau!

Povesti scurte de groaza

De ce sa ii spui copilului tau povesti de groaza? Ei bine, pentru ca reprezinta o modalitate excelenta de a-i explica acestuia cum sa se comporte si cum sa reactioneze in situatii neplacute. Prin povesti scurte de groaza, copiii inteleg ca nu exista numai bine in lume si ca ar trebui sa invete sa isi invinga temerile si sa faca fata situatiilor mai putin fericite, potrivit rum.mainstreetartisans.com. Alege povesti amuzante, cu o doza de umor, fara personaje foarte infricosatoare sau cu un fir narativ prea agresiv.

Iata cateva exemple de povesti scurte de groaza pentru copii:

Gorila care a evadat

Intr-o zi, Simona s-a dus la gradina zoologica impreuna cu parintii ei. Pe cand vizitau animalele, din difuzoare s-a auzit un anunt:

- Atentie-atentiune! Gorila a evadat din cusca! Va rugam sa va pastrati calmul.

In clipa urmatoare, oamenii au inceput sa fuga in toate directiile. in mijlocul alergaturii generale, Simona s-a pierdut de parintii ei. S-a uitat dupa ei si i-a strigat, dar nu-i vedea nicaieri. Apoi si-a amintit cum mama ei ii spusese:

- Daca te pierzi de noi, sa nu te sperii. Ne intalnim la iesirea din Zoo.

Asa ca a Simona pornit-o calma spre iesire. La un moment dat, un grup de oameni a trecut fugind pe langa ea si aproape ca au rasturnat-o in graba lor. Dupa ce grupul s-a indepartat, Simona a vazut de ce anume fugeau. Era gorila! Era paroasa, era uriasa, era feroce si se indrepta direct spre ea! Simona a rupt-o la fuga, dar asta a infuriat-o si mai tare pe gorila care, racnind si urland, se lupta s-o ajunga din urma. Simona ii putea auzi bubuitul pasilor. ii putea simti respiratia fierbinte pe gat. Oamenii tipau la ea:

- Fugi mai repede, te ajunge din urma!

Cu coada ochiului, Simona a vazut umbra uriasa a labei gorilei intinzandu-se catre ea. Era sigura ca totul s-a terminat. Apoi, gorila cea uriasa a atins-o pe umar si a strigat:

- Leapsa! Tu esti!

Poveste din Statele Unite ale Americii, adaptata dupa povestitorii Martha Hamilton si Mitch Weiss si publicata pe copiiispunpovesti.ro.

Monstrul inspaimantator din casa iepurelui

Intr-o dimineata, in vreme ce iepurele se apropia de pestera in care era ascunsa casuta lui, a auzit un zgomot straniu. A strigat speriat:

- Cine e in casa mea?

Din interiorul pesterii a bubuit o voce:
- Sunt un monstru, un monstru inspaimantator, o bestie nemaipomenita! Pot manca lei la pranz si rinoceri la cina! Vino sa te lupti cu mine daca ai curaj!

Iepurele a tremurat de frica. Cum ar putea el vreodata sa se lupte cu asa un animal feroce? S-a uitat in jur dupa ajutor si l-a vazut pe sacal venind pe poteca, asa ca l-a rugat:

- Sacalule, esti mai mare si mai puternic decat mine. Te rog, ajuta-ma sa scot o creatura groaznica din casa mea.

Sacalul s-a dus la pestera si a strigat:
- Cine il supara pe prietenul meu iepurele?

Vocea a racnit din nou:
- Sunt un monstru, un monstru inspaimantator, o bestie nemaipomenita! Pot manca lei la pranz si rinoceri la cina! Vino sa te lupti cu mine daca ai curaj!

Cand sacalul a auzit vocea tunatoare, a luat-o la goana asa de repede, ca era sa-l darame pe iepure.
Dupa o vreme, pe acolo a trecut si leopardul. Cand iepurele i-a povestit despre intrus, leopardul nu s-a speriat deloc. A pasit increzator catre pestera si a marait:

- Cine indrazneste sa puna stapanire pe casa Iepurelui?

Vocea a urlat:
- Sunt un monstru, un monstru inspaimantator, o bestie nemaipomenita! Pot manca lei la pranz si rinoceri la cina! Vino sa te lupti cu mine daca ai curaj!

Leopardul a luat-o la goana asa de repede ca era sa-si uite petele. Iepurele incepuse sa se descurajeze, dar mai avea o speranta. Poate ca leul, regele junglei, l-ar putea ajuta. Cand leul a auzit povestea iepurelui, s-a laudat:
- Ii voi da o lectie acestei creaturi impertinente.

Apoi s-a dus si a scos un raget chiar in gura pesterii:
- Cine e in casa iepurelui?

Neinfricata, creatura a bubuit:
- Sunt un monstru, un monstru inspaimantator, o bestie nemaipomenita! Pot manca lei la pranz si rinoceri la cina! Vino sa te lupti cu mine daca ai curaj!

Cand Leul a auzit vocea feroce, s-a ingrozit. Nu vroia sa fie mancat la pranz! A luat-o la goana, nelasandu-i iepurelui o alta alegere in afara de a-si gasi o noua casa. Chiar in clipa aceea, a trecut topaind pe acolo si broasca. Ea a intrebat:

- Iepure, arati asa trist. Te pot ajuta cu ceva?
- Mi-e teama ca nu, broscuto, a raspuns iepurele. O bestie salbatica a pus stapanire pe casa mea. Nici unul dintre animalele mari nu a reusit s-o goneasca, asa ca sunt sigur ca nici tu nu poti.
- Nu strica sa incerc, a spus Broasca. A topait pana la pestera si a oracait:
- Cine e in casa Iepurelui?

Creatura a tunat:
- Sunt un monstru, un monstru inspaimantator, o bestie nemaipomenita! Pot manca lei la pranz si rinoceri la cina! Vino sa te lupti cu mine daca ai curaj!

Broasca a examinat urmele care duceau in pestera iepurelui. Aratau familiar. Broasca si-a pus capul in gura pesterii si cu vocea ei cea mai puternica si mai amenintatoare a oracait:

- Razboinic maret, ti-ai gasit nasul! Eu, marea broasca verde, mananc monstri la micul dejun!

Spre marea mirare a Iepurelui, o omida tremuranda s-a tarat afara din pestera, rugandu-se:
- Broasca, te rog nu ma manca. Doar ma distram putin. Ecoul din pestera face ca pana si vocea mea sa sune tare si inspaimantator. Sper ca nu esti foarte suparat, iepure.

Apoi s-a grabit sa dispara in jungla. Iepurele i-a multumit broastei si apoi a topait in pestera, bucuros ca avea inca o data casa numai pentru el.

O poveste din Kenya si Tanzania, adaptata dupa povestitorii Martha Hamilton si Mitch Weiss si publicata pe copiiispunpovesti.ro.

Povesti nemuritoare scurte

Povestile nemuritoare sunt fascinante si raman toata viata intiparite in mintea copiilor. Iata cateva povesti scurte de citit celor mici:

Ploaia de stele

Era odata o fetita careia ii murisera mama si tata si ea ramasese asa de saraca, incat nu mai avea nicio camaruta unde sa locuiasca, nici un pat unde sa doarma, in sfarsit, nimic altceva decat hainele de pe ea si bucatica de paine pe care unii trecatori milosi i-o dadeau din cand in cand.

Ea era insa o fetita buna si credincioasa. Si, cum era parasita de toata lumea, pleca, cu Dumnezeu in gand, pe camp, la voia intamplarii. La un moment dat se intalni cu un om sarac care-i spuse:

- Da-mi si mie ceva de mancare, sunt mort de foame. Ea ii dadu ultima bucatica de paine ce-o avea la ea, apoi zise: „Dumnezeu sa te binecuvinteze”, si pleca mai departe.
In drum intalni un copil care-i spuse:
- Mi-e tare frig la cap, da-mi ceva sa ma acopar. Fetita nu statu mult pe ganduri, isi lua caciulita de pe cap si i-o dadu.

Si iar aparu un copil gol-golut, tremurand de frig. ii dadu hainuta ei si pleca mai departe. Ajunse intr-o padure pe inserat; o femeie sarmana veni la ea si fetita ii dadu si camasuta pe care o mai avea, gandind: „E noapte, nu ma vede nimeni, pot sa stau si dezbracata”.

Si, cum statea ea asa, deodata vazu deasupra capului o ploaie de stele care, cand cadeau pe pamant, se prefaceau in monezi de aur. Din cer ii cazu la picioare o tunica tesuta din fir de aur si un inel pretios. Ea imbraca tunica, isi puse inelul pe deget, apoi incepu sa adune monedele de aur; deveni, astfel, foarte bogata si trai apoi in belsug si fericire toata viata.

Degetica

In urma cu mult timp, intr-un taram indepartat, o batrana statea in balansoarul ei si se gandea cat de multa bucurie i-ar aduce un copil. Apoi a auzit o bataie in usa si s-a dus sa deschida. O femeie statea in prag si i-a spus „Daca ma lasi sa dorm aici la noapte , iti voi indeplini o dorinta.” Batrana i-a deschis pentru ca i se facuse mila de femeie si pentru ca stia exact ce dorinta voia sa-si puna: un copil.

A hranit-o pe musafira si a lasat-o sa-si faca o baie, apoi a luat seama ca era foarte frumoasa. Femeia a dormit bine peste noapte, iar cand s-a trezit, inainte sa plece, a intrebat-o pe gazda primitoare: - Ei, ce dorinta vrei sa iti indeplinesc? Femeia si-a amintit cum majoritatea celor pe care ii intalnea isi doreau bogatii, putere si frumusete. Iar cand i-a auzit dorinta femeii, nu i-a venit a crede.

- As vrea sa am un copil.
Femeia a pus o samanta micuta in mana batranei si i-a spus:
- Planteaza aceasta samanta, ud-o cu grija, vegheaz-o si iubeste-o din toata inima. Daca faci toate acestea, vei avea un copil.

Batrana i-a ascultat sfaturile cu sfintenie. O saptamana mai tarziu, in locul semintei era o floare galbena. A doua zi floarea s-a deschis, iar din floare a iesit o fetita de dimensiunea degetului mare al batranei. Astfel, femeia a numit-o Degetica.

Batrana i-a cusut o rochie micuta, cu fire aurii si i-a pregatit patul intr-o coaja de nuca. Amandoua erau fericite si se bucurau una de prezenta celeilalte. Intr-o buna zi, cand Degetica s-a dus la culcare, o broasca a sarit in camera ei, pe geam, si a spus „Tu vei fi mireasa perfecta pentru fiul meu”.

Broasca a inhatat-o pe Degetica si a dus-o pe o frunza de nufar, apoi a plecat sa-si caute fiul. Degetica a inceput sa planga atat de tare, ca pestii din lac au auzit-o si au inceput sa roada radacina nufarului, ca ea sa poata pluti pe lac Ore intregi a plutit Degetica pe frunza de nufar, pana cand a ajuns la mal. in timpul verii, se hranea cu fructe de padure si cu roua frunzelor.

Dar a venit iarna friguroasa si a fost nevoita sa-si gaseasca un adapost. Un soricel prietenos a lasat-o sa stea la el, insa i-a explicat ca nu o poate gazdui prea mult si ca va trebui sa se marite cu un prieten de-al soricelului.
Plecand sa-si cunoasca viitorul sot, Degetica a ajuns intr-un tunel unde a gasit o pasare ce parea fara suflare. Fetei i s-a facut mila de ea si a vrut sa o ingroape, insa si-a dat seama ca pasarea era doar ranita. A ingrijit-o pana ce, la venirea primaverii, pasarea si-a revenit complet si a zburat in vazduh.

Primavara si vara au trecut, iar Degetica, desi nu-si dorea, se pregatea de nunta cu viitorul ei sot, soricelul. Exact inainte de nunta, a auzit un ciripit familiar: era pasarea pe care ea o vindecase:

- Poti veni cu mine, in tarile calde, i-a spus pasarea.

Degetica a sarit pe spatele pasarii si a zburat catre tarile calde. Oamenii de acolo, care erau la fel de mici ca ea, au numit-o Erin. Acolo Erin a intalnit un print si cei doi au trait fericiti impreuna, pana la adanci batraneti.

Povesti de adormit copiii

La ceas de seara sau la pranz, cand cei mici se pregatesc de culcare, ce poate fi mai frumos decat sa ii citesti copilului tau o poveste frumoasa? Iata doua povesti de adormit copiii scurte, numai bune de spus cand vine ora de somn:

Aladdin si lampa fermecata

A fost odata un baiat sarac, pe nume Aladdin. intr-o zi, un mare dregator ii fagadui o rasplata insemnata, in aur si giuvaiere, cu conditia sa-l ajute la implinirea unei ispravi. Aladdin se invoi. Ducandu-l pe baiat la gura stramta a unei pesteri, dregatorul, care era si vrajitor, ii porunci sa se strecoare inauntru, sa caute si sa-i aduca de acolo o lampa veche. Iar ca sa se pazeasca de cine stie ce rele, ii dadu un inel fermecat. Aladdin gasi lampa cu pricina, dar vrajitorul nu-l lasa sa iasa din pestera inainte de a-i da vechitura aceea prafuita.

Banuitor, baiatul nu se invoi la asa ceva ... infuriat, vrajitorul rasturna o piatra grea peste gura pesterii, inchizandu-l acolo pe Aladdin. Numai ca baiatul, amintindu-si de inelul primit, il rasuci pe deget de trei ori si dintr-odata aparu Duhul Inelului! Aladdin ii porunci sa-l duca numaidecat acasa, unde si ajunse cat ai bate din palme!

Intr-o buna zi, dand peste lampa prafuita luata din pestera, Aladdin se apuca s-o curete si, frecand cu nadejde, din ea aparu o alta aratare - Duhul Lampii! Si cum acesta ii spuse ca ii poate indeplini orice dorinta, baiatul ii ceru un palat semet si saci doldora de aur.

Peste ceva vreme, Aladdin se indragosti de fiica sultanului de prin partea locului. Curand, cei doi tineri se casatorira si parea ca nimic nu le putea umbri fericirea.

Intr-una din zile insa, vechea cunostinta a lui Aladdin, vrajitorul, afla ca tanarul scapase din pestera, cu tot cu lampa fermecata. Ca sa i-o poata lua, el se prefacu intr-un negustor de lampi si se infatisa la palatul lui Aladdin, strigand cat il tinea gura: „Dau la schimb lampi noi si aratoase, pe lampi vechi!".

Printesa nu stia de puterile lampii lui Aladdin, asa ca dadu vechea lampa si primi de la negustor una noua-nouta! Plecand in graba mare, vrajitorul prinse sa frece lampa, chemand Duhul Lampii si poruncindu-i:

- Ia chiar acum palatul lui Aladdin, cu frumoasa printesa cu tot, si du-ne intr-un loc cat mai departe de aici! Iar duhul indeplini numaidecat porunca vicleanului vrajitor.

Mare a fost sperietura lui Aladdin cand s-a intors acasa si s-a pomenit fara de palat si fara de sotie!

Tanarul ii porunci Duhului Inelului sa-l duca neintarziat acolo unde se afla sotioara lui si lampa fermecata. si, cat ai clipi, se trezi in palatul care ii fusese furat! Cum vrajitorul dormea, Aladdin isi lua lampa inapoi. Cand aparu Duhul Lampii, ii porunci sa-l duca pe vrajitor intr-un taram indepartat, din care sa nu se mai poata intoarce vreodata.

Apoi, ii ceru sa-l duca inapoi, cu tot cu palat, in orasul lui. si, din ziua aceea, Aladdin si sotia lui au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Citeste si: Top 10 cele mai frumoase povești de adormit copiii

Cei trei purcelusi

Au fost odata trei purcelusi care au plecat de-acasa. Asa au ajuns intr-o padure de la marginea unui camp cu grane, un loc numai bun sa-ti ridici o casuta.

- Eu o sa-mi fac o casuta din paie, spuse primul purcelus. O sa fie calduroasa si o s-o termin iute!
Si, cum era de asteptat, in vreo doua ore isi ridica o casuta din paie. Cel de-al doilea purcelus, la randu-i, spuse:
- Casuta mea o sa fie din lemn. O sa ma apere de vant si de ploaie, iar daca s-o arata lupul cel rau prin preajma, o sa fiu la adapost!
De data asta insa, lucrul la ridicatul casei tinu cat fu ziulica de lunga. Cel de-al treilea purcelus se apuca sa-si construiasca o casa din caramizi, la care munci neintrerupt, vreme de doua zile.
- Vreau si eu sa ma simt la adapost, atunci cand o veni lupul cel mare si rau!
Si, rostind vorbele astea, intra in casuta si incuie usa. Chiar "in ziua urmatoare, lupul cel mare si rau se duse la casuta din paie si racni:
- Deschide usa, purcelusule, ca de nu, o sa iti pun casuta la pamant dintr-o suflare!
- Nu-ti deschid, pentru ca tu vrei sa ma mananci! ii striga purcelusul, speriat.

Umflandu-si pieptul, lupul sufla din rasputeri inspre casuta, iar paiele din care fusese facuta zburara cat colo. Numaidecat purcelusul alerga sa se adaposteasca in casuta de lemn a fratelui sau mijlociu. Cand ajunse si acolo, lupul racni din nou:

- Dati-mi drumul inauntru, purcelusilor, ca de nu, o sa va dobor si casa asta dintr-o suflare!
- Nu-ti deschidem, pentru ca tu vrei sa ne mananci! Ii raspunsera purcelusii.

Atunci, lupul isi umfla si mai abitir pieptul si se puse pe suflat: o data, de doua ori, de trei ori... A treia oara, lemnele din care fusese construita casuta zburara care incotro, iar cei doi purcelusi isi cautara adapost in casa de caramida a fratelui lor. Casa asta ii veni insa de hac lupului, caci nici nu putea fi vorba s-o spulberi numai sufland asupra-i. Vazand ca nu izbandeste, lupul se catara pe acoperis. Apoi isi dadu drumul sa lunece pe horn, in casa.

Numai ca jos, pe focul din vatra, se afla un ceaun plin cu apa clocotita! Urland de durere, lupul
Tasni prin horn in sus, cazu de pe acoperis si se pierdu in padure. Si de atunci nu-l mai vazu nimeni prin acele locuri!

Povesti de adormit copiii cu printese

Sarea-n bucate

A fost o data un imparat, care avea trei fete pe care le iubea foarte mult. Mai ales de cand i-a murit sotia, se ocupa mult de educatia fetelor si le indelpinea orice dorinta. Le-a cumparat fetelor cele mai frumoase rochii, cele mai scumpe bijuterii si cele mai minunate carti. La randul lor fetele il indrageau nespus pe tatal lor.

Intr-o zi imparatul a intrebat-o pe fata cea mare, cat de mult il iubeste.

-Te iubesc ca mierea, raspunse fata.
Tatal a fost multumit de raspuns si a intrebat-o si pe fata cea mijlocie.
-Eu te iubesc ca zaharul, raspunse aceasta.
Imparatul era de-a dreptul induiosat de atata iubire.
Atunci a intrebat-o pe fata cea mica:
-Si tu fetito, cat de mult ma iubesti?
-Eu te iubesc ca sarea in bucate, tata, raspunse mezina.
Surorile ei au inceput sa rada de ea si imparatul s-a infuriat.
-Ce fel de raspuns este acesta. Sa pleci din casa mea!

Fata nu a fost lasata sa dea nici o explicatie si a fost alungata. Surorile si-au batut joc de prostia ei si s-au bucurat ca pleaca, fiindca tot nu prea o aveau la inima. Mezina s-a imbracat in niste haine simple si a plecat mahnita, cu lacrimi in ochi.

Dupa o cale lunga a ajuns la palatul unui alt imparat si s-a angajat servitoare. Era atat de harnica si de priceputa, incat toata lumea a ajuns sa o indrageasca. Stia sa pregateasca bucate alese si facea curatenie luna. Imparateasa a auzit de servitoarea cea isteata si a chemat-o la dansa. Dupa ce au vorbit ele putin, au devenit nedespartite. Fata nu mai trebuia sa munceasca la bucatarie, statea numai cu imparateasa, brodand sau pictand si tot ceea ce facea era neasemuit de frumos.

Imparatul a trebuit sa plece la razboi, luandu-l cu el si pe fiul sau. Printul a fost ranit, iar imparatul si imparateasa erau foarte necajiti. Imparateasa nu s-a miscat zi si noapte de langa patul bolnavului, iar fata de imparat statea si ea cu dansii. L-a ingrijit foarte bine pe baiat, simpla atingere a mainii sale delicate alina orice durere.

Cand s-a inzdravenit, printul a mers la imparateasa si i-a spus ca vrea sa se insoare. Imparateasa s-a bucurat si l-a intrebat daca vrea sa se insoare cu cine anume. Printul i-a spus ca vrea sa se insoare cu servitoarea care l-a ingrijit cand era bolnav, ca alta fata mai frumoasa si mai cuminte nu cunoaste. Imparateasa la inceput nu a fost de acord, vrand pentru fiul sau o mireasa de sange nobil, dar pana la urma printul a convins-o. Impreuna nu le-a fost greu sa-l convinga si pe imparat si au si fixat data nuntii.

Tanara mireasa i-a rugat pe viitorii socri sa-l invite si pe un anume imparat, dar nu a marturisit ca acesta este tatal ei. A venit si ziua mult asteptata a cununiei. Fata a pregatit separat bucatile pentru tatal sau si a dat porunca unui slujitor sa i le duca personal si nu cumva sa ajunga din greseala la vreun alt oaspete.

Imparatul de cum a sosit s-a tot uitat la frumoasa mireasa si i se strangea inima gandindu-se ce mult seamana cu fata lui, pe care nu a mai vazut-o de foarte mult timp.

Cand au aparut pe masa bucatele imbietoare toti mancau cu pofta, numai imparatul, tatal fetei inghitea cu greu cate ceva ce i se paru rau si fara nici un gust. A intrebat in dreapta si in stanga, daca e buna mancarea si toti au raspuns ca sunt cele mai delicioase bucate pe care le-au gustat vreodata. A luat si el de la vecini un pic cu furculita si s-a convins ca intr-adevar erau foarte bune.

Pana la urma nu a mai putut rabda si s-a ridicat in picioare, acuzandu-l pe imparatul gazda ca isi bate joc de dansul. Acesta a chemat bucatarii, ca sa-i pedepseasca pe cel care a facut pozna atunci mireasa a recunoscut ca ea a gatit pentru tatal sau doar cu miere si zahar si chiar si in solnita a turnat zaharul praf, sustinand ca imparatul prefera mierea si zaharul in locul sarii.

Tatal si-a recunoscut greseala si a imbratisat-o cu drag pe fata pe care a crezut-o pierduta. Iar celalalt imparat s-a bucurat ce nora vrednica si desteapta are, si mai e si fiica de imparat pe deasupra.

Printesa si bobul de mazare

Era odata un print si printul acela voia sa se insoare cu o printesa, dar cu o printesa adevarata. Si a cutreierat toata lumea ca sa gaseasca una pe placul lui si tot n-a gasit. Printese erau destule, dar el nu putea sa stie daca erau cu adevarat printese, fiindca tuturora le lipsea cate ceva. Si printul s-a intors iar acasa si era foarte necajit, pentru ca tare ar fi vrut sa gaseasca o printesa adevarata.

Intr-o seara, tocmai se starnise o furtuna cumplita, tuna si fulgera si ploua cu galeata; era o vreme ingrozitoare. Deodata s-a auzit cum bate cineva la poarta orasului si regele, tatal printului, s-a dus sa deschida. La poarta era o printesa. Vai, dar in ce hal era din pricina ploii si a vremii rele! Apa ii curgea siroaie pe par si pe haine si ii intra in pantofi pe la varfuri si tasnea inapoi pe la calcaie. Dar zicea ca-i printesa adevarata.

- Bine, las’ ca vedem noi indata! s-a gandit regina, dar n-a spus nimic; s-a dus in odaia de culcare, a luat toate saltelele din pat si a pus pe scandurile patului o boaba de mazare. Pe urma a pus peste mazare douazeci de saltele de lana si pe saltele douazeci de perne mari de puf.

Aici s-a culcat printesa. Dimineata au intrebat-o cum a dormit.

- Groaznic de prost! a raspuns printesa. Toata noaptea n-am inchis ochii. Dumnezeu stie ce a fost in pat! Am sezut pe ceva tare si acuma-s toata numai vanatai! Groaznic!

Si atunci au vazut cu totii ca era o printesa adevarata, daca a simtit ea o boaba de mazare prin douazeci de saltele si douazeci de perne de puf. Asa de gingasa la piele nu putea sa fie decat numai o printesa! Si printul a luat-o de nevasta, fiindca acum stia hotarat ca asta-i printesa adevarata; iar boaba de mazare au pus-o in odaia unde erau bijuteriile coroanei si se mai poate vedea acolo si astazi daca n-o fi luat-o careva. Si asta sa stiti ca-i o poveste adevarata!

Tu ce alte povesti scurte pentru copii mai cunosti? Obisnuiesti sa ii citesti copilului tau astfel de basme? 

• Surse: "Povesti cu morala pentru copii" repovestite de Sanda Arsene, kidsworldfun.com, copiiispunpovesti.ro/povesti/povesti-inspaimantatoare, baby.unica.ro, povesti-nemuritoare.ro, copiiispunpovesti.ro, povesti-ro.weebly.com, povesti-pentru-copii.com, rum.mainstreetartisans.com
• Sursă foto principală: istockphoto.com