1. Abilitatea de a sti sa piarda
In interactiunile de orice fel cu ceilalti, se intampla fie sa castigi, fie sa pierzi: de la o disputa in legatura cu un anumit subiect, pana la un meci de fotbal sau tenis. Este foarte important sa stii sa faci fata atat succesului, cat si esecului, sa iti pastrezi prietenii in ambele cazuri, sa relationezi cu partenerul intr-un mod onorabil in ambele cazuri.
Cel mai bun mod de a-l invata pe copil ceva, asa cum am mai spus in articolele noastre, este acela de a fi tu insati un model. Asadar, intreaba-te in primul rand pe tine: "Stiu sa pierd? Stiu sa fac fata unei infrangeri? Stiu sa imi pastrez echilibrul atunci cand lucrurile ies de sub control si iau o intorsura neasteptata?" Copilul invata cel mai multe din cele pe care le faci tu, din reactiile pe care le ai tu in fata anumitor situatii si evenimente, mai mult decat din cele pe care le zici ca vrei sa le faci sau ca ar trebui sa le faci.
Exemplu: Sa zicem ca jucati impreuna un joc. Daca el castiga (sau ai putea sa il lasi pe el sa castige tocmai pentru a construi lectia) ai putea sa spui ceva de genul: "Oau, m-ai batut mar! A fost distractiv! Hai sa mai jucam o data!"
Prin aceasta atitudine repetitiva, ii arati ca nu este atat de important cine castiga sau pierde in viata, ci ca mult mai important este sa te bucuri de frumusetea jocului. Copilul poate invata ca nu scopul unei activitati este cel mai important, ci activitatea in sine, si ceea ce inveti pe parcursul derularii ei, sau nu ca finalitatea unui drum este fundamentala, ci calatoria. De asemenea, in ceea ce priveste relatiile, poate invata ca preietenia si iubirea sunt mai importante decat a avea dreptate sau a "castiga" intr-o anumita discutie care poate deveni contradictorie.
2. Abilitatea de a se imprieteni
A invata sa nu te insinuezi in mod abuziv sau sa nu stai intr-un colt stingherit intr-un grup de oameni, fie ca este vorba despre un grup de prieteni, un grup de oameni necunoscuti sau de colegi de munca, este, de-asemenea, un efort pe care fiecare om are nevoie sa il depuna inca de cand este mic.
Psihologul Lawrence Shapiro spune ca este necesar ca parintele sa il invete pe copil cum sa "isi faca intrarea" intr-un grup de oameni. De exemplu, daca vrea sa isi spuna parerea si grupul de oameni este mai mare, pentru inceput, ar putea sa isi aleaga o anumita persoana mai sociabila, sau mai prietenoasa, pentru a-i comunica ei ce are de comunicat, a o privi in ochi, a i se adresa ei. In cazul in care vrea sa se alature unui grup de copii care joaca un joc care ii place si lui, se poate apropia de grup, poate privi persoana respectiva in ochi si o poate intreba simplu: "pot sa ma joc si eu?"
3. Abilitatea de a lupta pentru ceea ce este corect
A lua apararea cuiva in lumea adulta este un act de curaj si incredere in sine. Aceste calitati se pot dobandi inca din copilarie , mai ales daca sunt incurajate de tine, ca parinte, dar si mai mult, daca micutul observa aceste calitati in reactiile si actiunile tale. Aceste calitati implica altele cum ar fi empatie, adica intelegerea starii "victimei", si abilitatea de a pune la punct o mica strategie pentru a lua apararea cum se cuvine in contextul de viata respectiv.Acest lucru se poate face, dupa caz: fie poate merge la cel care acuza pentru a vorbi cu el intre patru ochi, fie poate zice in fata celorlalti ceea ce are de zis in apararea "victimei". In caz ca micutul vine la tine si iti prezinta o atare situatie, fie ca este in rolul de "victima", "calau" sau persoana care a luat parte la acest mic eveniment, este bine, in primul rand, sa apreciezi faptul ca a venit la tine sa iti spuna.
Daca este in rolul de "calau"."Tie ti-ar placea sa ti se spuna "cap de melc"? Cum te-ai simti?" In acest fel il ajuti sa traiasca sentimentul pe care l-a trait "victima" si sa empatizeze cu ea si chiar sa inteleaga ca a gresit.
Daca este in rolul persoanei care vrea sa ia apararea "victimei":"Cum crezi ca s-a simtit Olivia cand Andrei i-a spus ca nu stie nici sa mearga? Rusinata, nu? Ce-ai fi vrut sa faci ca sa ii iei apararea Oliviei? Crezi ca ai fi ajutat-o daca i-ai fi spus un cuvant urat lui Andrei?"
Este important sa ai aceasta atitudine si acest dialog cu el de fiecare data cand este cazul. Repetitia este mama invataturii, spune un proverb latin.
4. Abilitatea de a juca putin teatru
De fapt aceasta abilitate se refera mai mult la inteligenta sociala, pe care orice copil si orice om o poate dezvolta. A intelege cauza unui anumit conflict, a sti ce sa spui la momentul potrivit si ce sa nu spui sunt lucruri care fac parte din abilitatile care presupun dezvoltarea inteligentei sociale. Copiii tind sa fie putin cam brutali sau agresivi atunci cand este vorba de comunicare verbala, asa ca daca vrei sa auzi adevarul raspicat, neslefuit, intreaba un copil ce parere are despre un anumit lucru. De exemplu daca o matusa care abia s-a coafat il intreaba pe pustiul tau de 4 ani cum ii sta parul, daca acesta a auzit pana acum cuvantul "groaznic" se prea poate sa ii vina cheful sa il foloseasca tocmai atunci! Atunci poti interveni tu... dar nu de fata cu matusa. Ii poti pune orice gen de intrebare care sa faca apel la compasiune si empatie:"Cum crezi ca s-a simtit matusa?" sau ""Groaznic" este un cuvant "foarte urat"... chiar crezi ca matusei ii statea atat de urat parul?" "Data viitoare cand iti mai vine sa spui cuvantul asta, te rog sa nu il mai spui, ci sa iti pui mana la gura daca nu poti spune ceva dragut."
Daca primeste un cadou pe care nu si l-a dorit de ziua lui, si va reactiona agresiv, din nou il poti lua deoparte pentru a-l lasa sa planga sau sa strige cat vrea el. Dupa ce se linisteste, ati putea incerca urmatorul dialog:- Data viitoare cand mai primesti un cadou de ziua ta, vreau sa spui "multumesc" chiar daca iti place sau nu, ne-am inteles?
- Dar de ce, daca nu imi place?
- Pentru ca Ionut s-a straduit sa iti caute un cadou care sa iti placa...
- Dar stia ca as vrea altceva...
- Poate nu a reusit sa iti cumpere ce ai vrut tu, sau nu a avut bani. Important este ca ti-a luat ceva, si pentru asta trebuie sa ii multumesti, bine?
5. Abilitatea de a pune la indoiala autoritatea
Este usurator sa stii ca ai un copil ascultator in toate. Dar sa stii ca un copil care pune intrebari in legatura cu autoritatea, este un copil care va sti sa isi poarte de grija pe termen lung. Daca ai un copil care pune la indoiala autoritatea inseamna ca iti pune intrebari non-stop de genul: "De ce trebuie sa fac asta, la ce este bun?"
Daca ai un astfel de copil, care pune la indoiala tot ce inseamna autoritatea, ai nevoie sa il inveti cum sa devina mai politicos, cum sa ceara ceva pe un ton potolit ceea ce vrea, si nu cu un ton putin agresiv si ordonator ca si cum i s-ar cuvine acel lucru. Asta presupune si ca tu sa ii spui mai des "da" decat "nu". Pentru asta, tu ai nevoie sa stii sa discerni ce este mai important si ce este mai putin important, si sa il lasi pe el sa aleaga atunci cand alegerea nu este atat de importanta. De exemplu, in cazul in care micutul trebuie sa aleaga ce sa poarte intre tricoul cu dinozauri sau tricoul cu maimute, il poti lasa sau chiar incuraja sa aleaga el.Crezi ca micutul tau si-a dezvoltat aceste abilitati?
Urmareste-ne pe Google News
