5 greseli de educatie pe care le face si cea mai buna mama

Greseli de educatie frecvente: Lauda in exces

"Bunicul meu m-a invatat ceva, cand am ramas insarcinata cu Amalia", ne povesteste Ioana, mamica unei pistruiate de 5 ani." Asa am fost crescuta si eu. Si cred ca mi-a prins bine... M-a invatat ca este nevoie de mare luare aminte atunci cand ii imbarbatezi pe copii. Ca micutilor le face rau lauda. Suna ciudat, nu? Am intalnit si eu mamici care una, doua, brrravo mama, ce copil destept esti! La asta se refera si bunicul meu. Lauda asta excesiva si gratuita. Nu-l pregatesti pe copil pentru greutatile vietii, ci ajunge inadaptabil, se pierde si, in cele din urma, se nenoroceste, zicea el."

Adina (mamica lui Andrei, de 4 ani), este de acord. "Ce-i drept, copilului mic i se spun numai cuvinte de lauda azi. Vorbeam si la gradi cu cateva mamici si parca avem o frica asa, de mamici incepatoare. Ne este teama sa nu cumva sa il atingem cu ceva pe copil. Parca ar fi de portelan. Sa nu-l certam, sa nu ne impotrivim, sa nu ii impunem vreun lucrusor oricat de mic.

Andrei este comoara vietii mele, dar vreau sa il si cresc... cum sa zic, sa se faca mare si sanatos, nu un sensibilos. Daca il laud la orice, si cand nu este meritul lui, se invata asa si nu poate reactiona corect nici la cea mai mica greutate, atunci cand nu mai sunt langa el. Cum o sa i se impotriveasca cineva, o sa se simta ranit, o sa se irite... Nu vreau sa il cresc numai in laude si fara putere morala."

"Bineinteles ca iti trebuie discernamant", continua Olimpia, mamica lui Luca, de 2 anisori. "Uite, eram in Mall aseara si ne jucam cu un ou de plastic. De-asta din doua parti, gen ou cu surprize. La cateva minute, oul se desface, normal, daca ai 2 ani si il tot arunci din mana.

Ei, cine tine mortis sa il repare? Luca. Sa-l fi vazut: punea micutul jumatatile una peste alta, cat de cat, dar nu mergea sa le imbine, ca inca e micut. Dar asa de mult vroia si se straduia! Le uneam eu cu manutele lui, fara sa isi dea seama, si apoi el se bucura. Uite asa i se insenina fetisoara si dadea un zambet pana la urechi! Si gangurea "Luca repara".

Pai cum sa nu il incurajezi? Il mai lasi si sa castige. Il lauzi, pentru ca pentru el asta este o reusita, chiar daca nu a dus-o pana la capat. Alt copil nici nu incearca sa repare oul, ti-l da tie direct sau plange. Deci asta zic, iti trebuie discernamant".

Greseli de educatie frecvente: Lauda mincinoasa

Prea des, parintii il lauda pe copil, din dorinta de a-l convinge sa faca ceea ce parintii au decis deja ca este mai bine. Sau, dimpotriva, il laud ca sa ma asigur ca va continua acest comportament pe care eu il consider "bun" si ca nu va incerca altul. Adica daca vine si mi-l paraste pe fratiorul sau pe tatal lui, iar mie imi convine, ii zic ce baiat bun esti, ce mult o iubesti tu pe mama!. Nici nu mai este necesar sa ii dau indicatii, pentru ca aprecierea mea a spus tot. Pe viitor stie ce are de facut.

Deci, laudarea copilului este folosita ca manipulare. Si cateodata poate sa afecteze puternic relatia parinte - copil. Problema este ca, uneori, actionam astfel fara sa urmarim ceva neaparat rau... dar greseala ramane o greseala.

Copilul mic este dependent de reactiile mamei si el masoara iubirea ta in "cat de multumita se arata mama de mine". Tu trebuie sa il inveti altfel, pentru ca el singurel nu stie. El cauta sa te multumeasca si fiecare cuvant de lauda de la tine il face sa se simta iubit. De vreme ce iubirea mamei este pentru copil ca aerul, acesta va repeta comportamentul laudat, cu pretul personalitatii si nevoilor lui.

"Eu sunt ceea ce sunt acum pentru ca am plecat din familia mea... si mai ales de langa mama!" marturiseste Adina, mamica lui Andrei. "Am facut doua cursuri de parenting de cand il am pe Andrei, pentru ca am tendinta sa procedez cum facea ea. Folosea lauda ca pe o rasplata. Ma lauda cand faceam ce ii convenea si ma pedepsea, altfel. Si oricare din noi va repeta in viata acel comportament care ne-a adus recompense in trecut. E logic. Dar eu am crescut, facand ceea ce vroiau altii... Mi-era frica sa fac ce vroiam eu. Pentru ca nu eram obisnuita. La un moment dat, nici nu mai stiam cine sunt."

Cum iti dai seama ca folosesti lauda in mod gresit? Atunci cand copilul nu se recunoaste, cand nu este de acord. Ioana, mamica Amaliei, are un exemplu:

"Recent, am invatat sa mergem pe bicicleta. In prima zi, se descuraja usor. La un moment dat, (iesisera si alti copii in fata blocului, care stiau mai bine) i-am zis, ca sa o incurajez: Incepi sa iti mentii echilibrul din ce in ce mai bine!
Ce mi-a raspuns? Nu! Nu sunt deloc la fel de buna ca Alina! (Alina era unul din copiii din fata blocului).

Alina avea 7 ani si stia de mai mult timp sa mearga. A doua zi am mers in parc, intr-o zona numai cu copii mici, ca sa nu se mai compare cu cine nu trebuie. Dar asta mi-a aratat ca m-am grabit cu lauda, am presat-o, ca sa ii intaresc comportamentul. De fapt asta urmaream: sa nu renunte ea. Dar nu am fost atenta la cum se simte ea, ci la "sa nu renunte".

Greseli de educatie frecvente: Empatia exagerata

"Vai saraca, ai cazut! Vai, cum trebuie sa te simti! Sau Ai alergat toata ziua, sarmana de tine! Mama si acum ma abordeaza la fel. Ii sunt recunoscatoare ca ma compatimeste, dar o face prea mult. Ma face sa ma simt... o victima! La fel vorbeste si cu Andrei, dar el este mai autonom decat eram eu la 4 ani. Si incerc sa contracarez de fiecare data... fluxul ei de empatie exagerata. Nu il las pe Andrei cu bunica mult timp." (Adina, mamica lui Andrei)

Intr-adevar, dragostea de mama o face pe aceasta foarte receptiva la nevoile si supararile micutului. Riscul este sa "pui" de la tine. Sa faci din tantar, armasar. In acest caz, vei cocolosi copilul, il vei creste cu multa precautie, il vei obisnui sa fie ultra-sensibil. Pe plan psihologic, copiii crescuti altfel dezvolta adesea un sentiment de neputinta, de inadecvare si, in timp, o furie impotriva mamei.

"Imi induce panica! Daca ii spun: Andrei nu a mers la gradi azi, ca avem putina febra, imediat se apuca ea sa puna 15 intrebari, se agita, suna medicul de familie, intreaba vecina, apoi ma suna sa imi spuna Saracutul, sufera? Il vezi incruntat? E asa micut, cred ca ii vine asa de greu...

Deci dramatizeaza. Ma lupt si acum cu un sentiment ca totul este mai greu pentru mine decat pentru altii. Ma uit in jur si vad ca altii abordeaza altfel lucrurile, nu li se par atat de apasatoare... Cred ca este si vina ei.

Ma uit la alte mamici. Daca puiul cade, il ajuti sa se ridice. Nu tresari, nu alergi cu limba de-un cot, nu il acoperi cu sarutari, nu il intrebi, sfasiata la maxim, daca il doare rau, nu plangi in locul lui. Toti copiii cad. Daca ii faci asa, nici nu il lasi sa se ridice!" (Adina, mamica lui Andrei)

Greseli de educatie frecvente: Sa ii dam na-na la scaun!

"Multe mamici fac asa", povesteste Ioana, mamica Amaliei de 5 anisori. "Copilul - care abia incepe sa mearga - face o miscare gresita, cade si se loveste de scaun. Incepe sa planga, iar mama da fuga la el, il ia in brate si, ca sa il potoleasca, il invata: Gata cu mama, ii dam na-na la scaun! Ce scaun rau, rau scaun! Na, na, sa nu mai lovesti tu copilul! Da, mamica? Iar copilul se linisteste treptat, inca scancind cu degetul in gura.

Si uite asa il invatam ca, atunci cand el cade si se loveste din pricina lui, este vina altuia. Sau poate ca nici n-a fost vina lui - pentru ca in viata cazi oricum - dar un vinovat tot trebuie sa gasim. Ce spun psihologii? Eu nu sunt psiholog, dar cred ca este o chestie psihologica. Nu recunosti mentalitatea, la atatia adulti de astazi? Nu este niciodata vina mea, este vina altuia, a imprejurarilor, a situatiei ... este vina cuiva!

Si asa il instigam la lupta, la confruntare, pe micut. In capul lui se intipareste orice il invatam noi; cu cat este mai mic, cu atat se modeleaza ca aluatul in mainile mamei. Pai cand o sa implineasca 4-5 ani, sa te intrebi de ce se impunge si se bate cu copiii. Serios, urmariti niste copii, cateva ceasuri. In parc sau la gradinita. Sunt unii care, daca se lovesc mai tare, nu doar plang, ci merg la alt copil si dau in el! Este un tipar! Au nevoia sa pateasca si altul ce au patit ei! Sa razbune lovitura! Pentru care nu este vinovat nimeni.

Decat mama. Uite cum suntem noi vinovate.

Dar ia sa il invatam ca vai, si pe scaun il doare si sa-i facem mai-mai la scaun, mai-mai, pentru ca atunci cand te lovesti de cineva, va doare pe amandoi... Ce-ar fi daca il invatam asa? Cand va creste, va avea deprinderea sa aplaneze conflictele, sa se puna in papucii celuilalt, va avea empatie, va avea o usurinta in relatiile interumane, va comunica usor... De ce nu ne invata nimeni sa il invatam asta pe copil?"

Greseli de educatie frecvente: Cum sa nu-l iubesti pe fratele tau?

"Acesta este un lucru pe care eu nu l-am stiu pana recent. Poate multe dintre noi nu il stim. Si anume: copilul are voie sa nu isi iubeasca fratii si surorile. Intelegeti?"

Olimpia, mamica lui Luca, are 35 de ani si trei surori. Sunt patru fete la parinti. "Nu va intrebati de ce sunt atatia copii care recunosc, atunci cand li se nasc fratiori sau oricand, pe parcursul copilariei, ca nu ii iubesc pe acestia? Daca are incredere sa iti zica, micutul va recunoaste: Nu-mi place de Mihai. Ma enerveaza de mor. Plange tot timpul. Este un rasfatat. Nu il suport. Il iubesti mai mult. Toata lumea il alinta. Il urasc.

Am auzit atatea mamici cu Hei, cum poti sa zici asa ceva?! Cum sa nu-l iubesti, e fratele tau, normal ca il iubesti, sa nu te mai aud cu asa ceva!

Dar firescul este ca dragostea de frati se invata si creste in timp. Asigurati-i pe copii ca au voie sa nu ii iubeasca pe fratii lor! Eu i-am dat viata, nu i-ai dat tu. Eu sunt mamica lui si eu il iubesc, pentru ca l-am nascut. Tu ai voie sa nu il iubesti!

Noi, mamicile, sa intelegem ca nu este acelasi tip de dragoste intre frati ca intre mama-copil. Intre frate si frate (sau intre surori) este o relatie de iubire care se invata. Si glasul sangelui apare mult mai tarziu, pentru ca acum iubirea asta se invata in cadrul legaturii cu parintii.

Sa ii spunem: Nu il iubesti acum? Nu-i nimic, ai rabdare. O sa il iubesti, in timp. Acum te supara, va certati, este nesuferit cu tine... Este si normal sa fii suparat pe el, te inteleg. In acelasi timp, mama il iubeste si pe el, la fel de mult ca pe tine. Va iubesc pe amandoi foarte, foarte mult, sunteti copilasii mei pretiosi. Chiar daca voi acum nu va placeti unul pe altul.

Si asa, ii lasam libertatea sa iubeasca. Pentru ca iubirea pentru fratior apare; mai tarziu, o va simti. Dar numai daca ii dam voie mai intai sa il displaca! Pentru ca daca il constrangem sa aiba din prima sentimente frumoase si sa le nege pe cele reale, atunci nu ii dam voie sa aleaga. Micutul are voie sa aleaga iubirea. Va spune mai tarziu: Ei, frate-miu este un nesuferit, dar il iubesc! Insa daca il fortam, va zice: Numai pe frate-miu l-ai iubit si mi l-ai bagat si mie pe gat!"

Ce parere aveti, mamicilor? Ati trecut prin experiente asemanatoare pana acum? Ce alte greseli in educatia copilului ne puteti impartasi, ca sa le evitam?