1. Formarea stilului personal
Stilul de viata al oricarui individ reprezinta un model singular de gandire, simtire si actionare, unic al acelui individ, reprezentand contextul in care trebuie considerate toate manifestarile sale specifice. Stilul vietii este vazut de catre unii psihologi ca un principiu unificator ce organizeaza toate pornirile, straduintele, tendintele si aspiratiile intr-un model unificat, care poate fi inteles de observatorul antrenat.
Acum ca ai inteles ce este acela un stil de viata, este nevoie sa stii ca fiecare individ se naste cu aceasta dorinta de a-si crea un stil de viata, care sa il ajute sa se adapteze la noua realitate cu care se confrunta inca din primele secunde de viata. De ce crezi ca plange atat de mult copilul cand abia se naste si in primele luni? Pentru ca nu stie altceva. Ramane sa cunoasca si sa invete toate (sa vorbeasca, mearga etc.), pe masura ce va creste.
Tu si sotul tau jucati un rol fundamental in formarea stilului personal al copilului. De ce? Pentru ca metoda prin care el invata cele mai multe lucruri in viata- majoritatea- este imitarea. Imagineaza-ti ca el este ca o foaie alba. Tu si sotul tau veti scrie primele semne pe aceasta foaie, fara ca micutul sa aiba nicio putere de a refuza. El va prelua pur si simplu tot ceea ce voi ii „scrieti" in acele sinapse ale creierului cu care el percepe lumea si mediul inconjurator. Este o responsabilitate, nu..?
El va cauta sa te urmareasca pentru a vedea comportamentul tau in cele mai banale situatii, pentru a INVATA ce raspunsuri si ce atitudini trebuie sa aiba si el fata de situatii, oameni, viata. Te va urmari sa vada cum te comporti cu vecina, cu un caine, cu prietenul cel mai bun etc. Pentru a invata si el modele de comportament, care, impreuna cu datul nativ (despre care vom vorbi mai jos) ii vor forma stilul de viata.
 |
2. Regulile de viataModelul timpuriu este o regula de baza. Modelul timpuriu este modelul de comportament al tatalui si al mamei, si in principiu, al primelor persoane din viata copilasului, intiparit in mintea si psihicul acestuia. Modelul este intarit constant pe masura ce copilul creste, pana cand regula de baza este ridicata la rang de lege, ca "lege unica a miscarii".
|
 |
3. Imaginea de sine/ constiinta de sine
Imaginea de sine (ce sunt eu in ochii mei) este foarte importanta pentru conturarea identitatii copilului. Aceasta implica 3 aspecte: imaginea asupra propriului corp, imaginea despre lume si imaginea pe care crede ca o are lumea despre el. De exemplu gandul "Nu sunt destul de destept" este o afirmatie de imagine de sine. Imaginea de sine se refera la abilitati si statut. Imaginea de sine poate sa mai includa convingeri despre potentialul persoanei - cum ar fi "Daca as fi fost iubit cum trebuie cand eram copil, as fi putut realiza ceva in viata."
Fiecare din cuvintele cu care tu „marchezi" un anumit comportament, propozitie sau activitate ale micutului se imprima pe scoarta lui cerebrala, si vor deveni „scheme de viata" care ii vor influenta intr-o masura mai mare sau mai mica viata si imaginea de sine! Toate credintele despre el insusi, despre ceilalti oameni, vor fi influentate de aceste injoctiuni.
O persoana poate sa creada ca "Daca mananc prea mult, o sa ma ingras" si aceasta afirmatie este despre "ce sunt eu" si "ce pot sa imi fac mie". Aceasta poate fi o injoctiune despre imaginea pe care o vor avea ceilalti despre mine. Sau „daca rad prea mult, vor crede ca sunt prost" etc. Toate aceste scheme de gandire sunt formate in copilaria timpurie (primii 7, 8 ani) si se intiparesc foarte bine in minte, pe masura ce copilul va dezvolta comportamente conforme cu aceste credinte.
 |
4. Stima de sine
Stima de sine este evaluarea valorii de sine si este foarte importanta, pentru ca aceasta va influenta mai ales relatiile copilului tau cu alti oameni. Este adevarat ca cele mai importante convingeri despre relatiile umane sunt individuale, si se dezvolta din experiente de viata personale, insa multe dintre ele exista in afara discernamantului constient.
Cineva poate crede ca oamenii sunt prieteni sau dusmani, mai puternici sau nu, abordabili sau nu, ostili, respingatori, nepasatori, de neinteles sau imprevizibili. Uneori toate relatiile umane sunt vazute ca de neincredere, sau sexelor li se acorda calitati diferite, in functie de perceptiile timpurii ale copilului!
Cineva poate sa se simta incapabil de a-i influenta pe altii in vreun fel, sau ii poate privi pe altii ca operand dupa mofturi arbitrare. Altcineva poate sa creada ca oamenii pot fi satisfacuti cu succes, daca li se face pe plac si se evita mereu ofensarea lor. Toate aceste credinte rezulta din semnificatiile pe care le da copilul evenimentelor din copilarie.
5. Datul nativ
Factorii genetici au procentul lor de influentare a personalitatii si caracterului copilului. Trasaturile de caracter ale tale, ale sotului sau unei alte rude se pot transmite la copii, intr-o masura mai mica sau mai mare.
Constitutia poate influenta foarte mult viata si personalitatea copilului. De exemplu o fata foarte frumoasa va primi reactii diferite de la mediul sau fata de una mai putin frumoasa. Un copil bine facut, atletic va gasi anumite oportunitati in viata care sunt inchise semenilor sai mai putin atletici. De asemenea, copilul istet va vedea alternative care celui lent ii scapa si probabil va castiga astfel mai multa aprobare de la adulti.
Defectele fizice pot influenta si ele dezvoltarea stilului de viata, in functie de raspunsul subiectiv al copilului (modul in care acesta raspunde, reactioneaza la acest „defect"). Ceea ce este perceput (de catre societate) ca inferioritate functioneaza ca si cum ar fi un defect. Cand copilul se naste cu un defect, capata unul pe parcursul dezvoltarii sau isi imagineaza ca are unul, acesta devine un "dat" al vietii individului, la care persoana trebuie sa raspunda si sa ii faca fata. Aceste „raspunsuri" se pot insa modifica de-a lungul vietii.
Idei sustinute de teoria adleriana privind "stilul vietii".
Tu ce crezi, este important sa acorzi atentie acestor pasi importanti in dezvoltarea copilului?
Urmareste-ne pe Google News
