5 sfaturi pe care trebuie sa le cunosti in cresterea primului si celui de-al doilea copil

In mod normal, un parinte sanatos ar trebui sa aiba rezervorul cu iubire suficient de "plin" astfel incat sa daruiasca fiecarui membru al familiei aceeasi cantitate fara sa se goleasca! Acest lucru este posibil numai daca te iubesti pe tine cu adevarat.

1. Renunta la pretentii in ceea ce priveste sexul celui de-al doilea copil

De regula se intampla ca primul copil sa fie primit cu toata dragostea si atentia pe care, in mod firesc, sunt datori parintii sa o ofere copilului lor. Toate analizele la zi, cele mai frumoase si scumpe hainute, dragalit toata familia, pupat, deocheat, ingrijit si ras-ingrijit. Totul trebuie sa fie perfect pentru ca este PRIMA OARA...pentru ca este PRIMUL COPIL.

Fara sa iti dai seama, lucrurile se schimba un pic atunci cand vine vorba de al doilea copil. In primul rand pentru ca, daca la primul copil nu prea erau pretentii in ceea ce priveste sexul, "numai sanatos sa fie", in cazul celui de-al doilea, apar asteptarile: "parca as vrea sa fie totusi baiat de data asta..." (sau fetita daca primul copil a fost baiat). Daca vine pe lume tot fata, sau tot baiat, tu sau sotul tau veti suferi o usoara dezamagire (involuntara) pe care copilul tau o va simti si care il poate influenta mult timp sau chiar toata viata.

Aceste asteptari pot influenta dezvoltarea emotionala a copilului tau, pentru ca el simte daca este dorit sau nu, si fiecare sentiment din jurul lui. El simte inca din burtica, ceea ce simti tu, ceea ce gandesti si fiecare lucru pozitiv sau negativ il influenteaza in bine sau in rau. De aceea atentie mai mare la ceea ce gandesti si ceea ce iti doresti atat tu cat si sotul tau, inca din timpul sarcinii!

2. Nu fi partinitoare!

Desi este normal sa stai mai mult cu cel de-al doilea copil, atunci cand se naste (pentru ca este mai mic), nu transforma aceasta situatie intr-una nefavorabila fata de copilul mai mare. Involuntar, acesta va nutri ceva sentimente de invidie, si din acest motiv, se poate chiar sa il loveasca (fara sa vezi tu) pe cel mic.

Fa-ti timp si pentru primul copil, joaca-te cu el, explica-i situatia cu cat mai mult calm. Mangaie-l si arata-i ca il iubesti ca si inainte, doar ca acum cel mic are mai multa nevoie de tine.

3. Invata din greselile cu primul copil!

Cel de-al doilea copil are sentimentul ca trebuie sa se intreaca permanent cu cineva, asta pentru ca simte, in adancul lui, ca primul copil, fratele sau sora lui, este mai iubit. Este nevoie sa faci eforturi sa acorzi aceeasi sau poate mai multa atentie celui de-al doilea copil, care, asa cum spun psihologii, va avea sentimentul de competitivitate mai accentuat. Astfel, el va dezvolta o anumita carenta emotionala, avand impresia ca trebuie neaparat sa ajunga pe cineva, sa demonstreze ceva.

Este foarte important sa nu iti pierzi interesul si efortul in a incepe "din nou" educatia si cu cel de-al doilea copil asa cum se intampla uneori...Ci dimpotriva, ambitioneaza-te si invata din greselile facute in cresterea primului copil pentru a nu le mai repeta!

4. Incurajeaza prietenia intre frati!

Fa tot posibilul sa ii apropii, sa ii faci sa se joace impreuna, sa imparta jucariile preferate, sa aiba grija unul de celalalt. Lasa-l pe cel mare sa stranga jucariile dupa cel mic, si daca marimea patului permite, lasa-i sa doarma impreuna.

Imparte responsabilitati in mod egal, bineinteles, dupa putinta fiecaruia. Cauta sa incurajezi spiritul de echipa punandu-i sa desfasoare impreuna o anumita munca. Tu ai foarte mare responsabilitate in a-i face sa se apropie si sa devina prieteni adevarati.  Daca nu faci aceste eforturi, nu este exclus ca ei sa devina, in timp, mai degraba dusmani.

5. Vorbeste cat mai mult cu ei!
 

Este crucial sa comunici permanent cu amandoi si cu fiecare dintre ei in parte. Celui mare trebuie sa ii spui inainte de a veni cu cel de-al doilea de la maternitate la ce trebuie sa se astepte. Sa ii spui ca va veni un bebe care va fi fratiorul sau surioara lui, ca a fost si el la fel, ca o sa planga, ca o sa stai mai mult cu el sau cu ea, pentru ca este mai mic si are mai multa nevoie de tine. Dar ca sunteti si veti ramane aceiasi prieteni dintotdeauna dar ca doar il rogi sa te inteleaga o perioada, pana mai creste cel mic. Este bine sa ii prezinti practic unul altuia. Sa ii spui celui mic (atunci cand acesta va putea intelege)ca trebuie sa asculte de fratele sau de sora lui mai mare, ca este bine sa imparta jucariile, si chiar joaca-te si tu cu amandoi. Daca tu nu vei face diferente de tratament intre ei, si nu vei fi partinitoare, in tot ceea ce faci, atunci nu va fi nevoie de prea multe cuvinte pentru ca ei sa se iubeasca si sa inteleaga "ca fratii".

Tu cum te descurci cu cei doi copilasi? Ce crezi ca ar mai trebui sa faci pentru a se putea dezvolta o relatie armonioasa intre ei?