Sunt foarte multe lucruri pe care un parinte este bine sa NU le faca de fata cu copiii lor (sa nu se certe sotii in fata copilului, sa fie mereu in acord etc.) dar acest articol trateaza 6 atitudini gresite care privesc strict relatia parintelui cu copilul.
1. NU ii tine discursuri nesfarsite!
Unii parinti se simt neputinciosi in fata constrangerii, necesitatii de a da o educatie copilului, mai bine spus se simt speriati in fata responsabilitatii de a creste un copil. De aceea, multi fac lucrurile pe care le considera ei corecte pentru a-si educa copilul, dupa capul lor. Dar pentru a fi parinte este nevoie sa te pregatesti ca si pentru o meserie. Si in primul rand ai nevoie sa lucrezi cu tine.
Atunci cand ii tii discursuri neasfarsite, « morala », asa cum o numesc unii copii, acest lucru nu este decat o manifestare egoista a ta. Poate ti se pare o afirmatie dura, dar acesta este adevarul, tu vrei doar sa te auzi si sa iti faci datoria de parinte, dar fara sa faci efortul de a te implica cu toata fiinta ta in discutie sau in relatia cu copilul tau. El are de cele mai multe ori nevoia sa fie ascultat, iar atunci cand ii insiri niste fraze sterile, aratandu-i de fapt ca nu l-ai inteles, el se va simti singur si neinteles si poate chiar va incerca stari depresive.
2. NU il compara!
Fiecare om are o personalitate distincta, calitati si defecte personale si merita sa fie apreciat pentru acestea. Educatia este bine sa se concentreze pe cum poti folosi potentialul pe care il are deja copilul tau, aptitudinile sale si nu pe incurajarea competitivitatii fata de ceilalti colegi si incurajarea de a fi « mai bun » decat un anumit copil.
Chiar daca nu iti spune, copilul se simte nepretuit si neiubit atunci cand tu il compari cu altcineva si poate chiar nutri dorinta ascunsa de a fi acea persoana pe care tu o dai mereu de exemplu doar pentru a-ti fi tie pe plac, sau dimpotriva, poate dezvolta sentimente negative fata de acel copil, doar pentru ca tu il apreciezi mai mult decat pe el.
3. NU il invinovati fara motiv!
La nervi mai ales, multi parinti isi cearta copiii si chiar ii lovesc fara ca acesta sa aiba cu adevarat o vina. La o privire mai atenta a situatiei, reiese ca nu a fost vorba decat de un rationament gresit al parintelui si ca si-a invinuit copilul doar ca sa se « descarce ».
Gandeste-te bine inainte sa ii induci sentimentul de vina sub orice forma, fie ca i-o spui, fie ca te trezesti vorbind ca « daca nu erati voi, copiii/ daca nu erai tu... » sau « din cauza ta, am facut asa.. .» sau chiar «nu te uiti pe unde mergi/ ce faci ?» daca acesta varsa ceva pe jos, sa zicem. Orice urma de invinovatire exagerata sau fara sa aiba un fundament real reprezinta un mic abuz pasiv pentru copil.
4. NU fi partinitor!
Pentru a se dezvolta armonios, copilul are nevoie sa creasca raportandu-se la o autoritate corecta si dreapta. Atunci cand tu iei partea altei persoane, fie chiar si tatalui lui, cu subiectivitate (de cele mai multe ori se intampla asta din cauza unei relatii bolnavicioase dintre sot si sotie), ceva din demnitatea lui va avea de suferit. Consecintele acestui comportament al tau poate avea consecinte nu tocmai placute: copilul se poate insingura si mai ales, indeparta de tine, simtindu-se neinteles, neiubit, neapreciat.
5. NU il forta!
Nu il forta sa manance « tot din farfurie » daca nu mai poate. Nu il forta sa imparta jucariile, daca nu vrea asta. Nu il forta sa urmeze cursurile unui anumit sport, daca lui nu ii place. Nu il forta sa faca nimic din ce doresti tu, chiar daca stii sigur ca acel lucru este bun pentru copil. In schimb, stai de vorba cu el, si afla de ce opune rezistenta. Unii copii refuza sa faca lucrurile de mai sus din total alte motive decat cele aparente. De exemplu, un copil care nu vrea sa imparta jucaria, poate vrea pur si simplu sa provoace interactiune sau chiar un mic conflict, de obicei inconstient.
6. NU il umili!
Unul din modurile in care parintii reusesc sa isi umileasca copiii este critica. Tipand le el, comparandu-l cu altii mai buni decat el, aratandu-i dispretul tau pentru fiecare miscare gresita pe care o face, smucindu-l, nu faci decat sa il umilesti. |
Mai bine pedepseste-l ! Este mult mai buna o pedeapsa motivata decat umilirea constanta care contribuie foarte mult la scaderea stimei de sine. Cea mai buna pedeapsa pe care poti sa i-o aplici atunci cand greseste este sa il privezi de ceea ce ii place cel mai mult pentru o anumita perioada de timp. Asa va intelege ca un anumit comportament al lui este gresit si ca trebuie sa plateasca pentru asta, pana si-l corecteaza.
Ce alte comportamente crezi ca este bine sa eviti in educatia copilului tau?