Asa mama, asa copil. Tu ce fel de mamica esti?

Aceste tipuri de parinti si de copii sunt, mai degraba, niste tipare comportamentale. Psihologii specializati in dezvoltarea copilului le-au identificat, in urma unor cercetari serioase. Cum au procedat? Au luat in vizor un numar de copii care, toti, manifesta comportamentele sanatoase pe care ne bucuram sa le vedem la un micut: sunt independenti, suficient de maturi, au curaj, curiozitate, incredere in propriile forte si sunt prietenosi.

Tu ce fel de mama esti?

Pe parintii acestor copii i-au cooptat intr-un interviu, ca sa afle ce anume din comportamentul parintilor ii determina pe copii sa fie in acest fel. Si ce au gasit? In primul rand, parintii acestor copii sunt suportivi, calzi, adica ii sprijina pe micuti, le sunt alaturi. Si in al doilea rand, parintii manifesta un grad de control si de asteptari, de "pretentii" din partea copilului.

Tipurile de parinti

In functie de cat de puternic manifesta parintii aceste doua "ingrediente" principale, psihologii au identificat tipurile de parinti, despre care vom vorbi noi imediat: tipul autoritar, moderat, permisiv si neimplicat.

Mamica autoritara

Mamica autoritara este extrem de stricta si are tendinta sa controleze fiecare miscare a celui mic. Ea il invata cum sa se poarte, ce bluzite sa imbrace, cand sa taca, la ce sa priveasca la TV... Toate mamicile procedeaza asa, insa ea face asta foarte des si nici tatalui parca nu i-ar da voie sa preia din responsabilitate. Mamica autoritara, daca spune ceva, asa se si intampla. "Pentru ca asa spun eu", fara prea multe lamuriri.

Are pretentia sa fie ascultata, inclusiv cand isi da seama ca solicitarile ei nu sunt cele mai rationale sau accesibile. Dar trebuie sa fie ascultata, "pentru ca ea este mama" si nu accepta negocieri ori discutii. Ea este cea care isi tine copilul in frau fara prea multa riposta din partea lui ("Treci imediat inapoi si termina de mancat. Acum!") si care nu va avea parte de destainuiri din partea viitorului adolescent sau de prea mult timp de calitate petrecut impreuna.

Mamica moderata

Mamica moderata se numeste astfel, pentru ca foloseste autoritatea intr-un mod mai cumpatat. Stabileste si ea limite pentru copil: cand spune ”nu”, "nu" ramane. Spre deosebire de mamica autoritara, ea va explica, de obicei, cum a ajuns la concluzia acestui "nu" sau de ce este el util. Daca micutul se revolta din principiu sau tine sa ii testeze limitele, atunci mamica pune piciorul in prag.

Mamica moderata prefera sa nu isi impuna autoritatea pentru a-l corecta pe cel mic, ci mai degeaba sa ii dea voie sa invete din greseli. Se bizuie pe consecintele naturale, mai degraba decat pe reguli impuse. Spre exemplu, sa zicem ca Marinela, de 3 ani, tine mortis sa adorma cu hanoracul flausat pe ea, pentru ca il are pe Domnul Cangur pe burtica. O mamica autoritara nu ar permite asa ceva si gata, este foarte simplu.

Mamica moderata incearca sa ii explice fetitei ca va transpira, ii va fi cald peste noapte si se va trezi, sau nu va dormi bine. Daca nu are noroc de buna-vointa copilului, ii poate permite sa adoarma asa. Marinela va pati exact cum a spus mama (geamul la camera este inchis si temperatura este adecvata, asa incat un copilas sa nu raceasca). Data viitoare il va dezbraca la culcare pe Domnul Cangur, pentru ca au convins-o consecintele naturale, nu pentru ca "asa spune mama".

Prin urmare, mamica moderata este cumpatata, intelegatoare si ia seama la nevoile si preferintele copilului.

Mamica permisiva

Indulgenta, mamica permisiva iti lasa, uneori, impresia ca "nu ii pasa".

Foarte calda si afectuoasa fata de cel mic, ii permite, insa, prea multe. Nu ii traseaza granite si il opreste numai atunci cand acesta este evident in pericol (daca se indreapta spre un caine periculos, de exemplu). Se pliaza ea dupa cel mic: ii da dulce daca cere dulce, ii pune masa atunci cand cere de mancare, il trimite la somn atunci cand alege cel mic, se uita la TV la ce prefera el si tot asa... Poate parea mamica ideala, insa are un deficit major in atitudine: nu ii da ocazia celui mic sa invete pana unde se poate "intinde".

Micutii nu isi pot pune singuri limite si o libertate prea mare ii bulverseaza. In plus, lipsa unei rutine, a unor obiceiuri in program, il dezorienteaza pe cel mic.

Mamica neimplicata

Ca si cand ar vrea "sa si-l ia de pe cap" pe cel micut, mamica neimplicata se distanteaza de cresterea lui. Nu ii cere mare lucru si nu asteapta prea multe de la el. Dar nici nu raspunde prea des la nevoile copilului... Ar prefera sa predea responsabilitatea lui altcuiva. Pentru ca nu gaseste resursele si dorinta de a avea grija de micut, il neglijeaza, iar uneori chiar il respinge.

Asa mama, asa copil

Haide sa iti povestim ce s-a descoperit in urma unui studiu, realizat de o echipa de psihologi din Boston, pe un numar de 872 de copii. Se pare ca micutii cu mame autoritare au un risc de a deveni supraponderali inca din copilarie, de cinci ori mai mare decat copiii cu mame moderate.

Aceasta pentru ca o disciplina prea stricta si prea "din scurt" are efect negativ asupra obiceiurilor alimentare. Copilul trebuie sa termine tot din farfurie, sa manance atunci cand i se cere si numai atat cat considera parintii. Cel mic nu are ocazia sa isi asculte senzatiile de foame si de satietate, asa ca el nu invata, practic, sa manance de unul singur.

Tipurile de copii

Acum, si copiii difera mult intre ei. In mare, putem sa ii incadram in trei tipuri temperamentale, in functie de inclinatia pe care o arata. Unii sunt mai cooperanti si maleabili, altii mai inversunati si caposi, iar altii ies in evidenta prin ritmul propriu molcom, neperturbat de insistentele sau presiunile adultilor. Acestea fiind spuse, avem...

Copiii cooperanti

Calmi, senini, zambesc mult si se adapteaza usor. Prefera si mentin usor o rutina in programul de somn si de masa. Starea lor emotionala este in marea parte a timpului pozitiva, nu se sperie si nu se supara cu una, cu doua. Sunt prietenosi si interesati de ceea ce se intampla in jurul lor.

Copiii dificili

Par sa fie opusi celor de mai sus. Ei au reactii intense si reactioneaza cu usurinta la stimuli. Se infurie usor si se pot manifesta chiar agresiv. Curiozitatea, dorinta, refuzul, teama, bucuria, surpriza - toate emotiile lor sunt, de obicei, traite intens si manifestate cu putere, intr-o modalitate evidenta. Ei sunt incapatanati, dezordonati in programul somn-papa si se adapteaza mai greu la schimbari de situatie.

Copiii molcomi

Par destul de imperturbabili si, uneori, inchisi in sine. Poti spune despre ei ca sunt interiorizati si nu neaparat prietenosi. Mai degraba linistiti decat activi, prefera sa reflecteze decat sa participle la activitati. Daca insisti sau daca le impui schimbari de situatie, pot reactiona negativ: prin refuz si plans. Se aseamana copiilor dificili, prin faptul ca se adapteaza mai lent.

Spre deosebire de acestia, copilasii molcomi nu se agita si nu "intampina" schimbarea cu revolta si gata de lupta. Ei o ignora si refuza, stoic, sa se conformeze. Reactioneaza emotional atunci cand sunt constransi sa se adapteze. Pe masura ce cresc si se integreaza in grupul de copii si in grupurile de adulti, reactiile si inclinatia aceasta spre izolare si refuz, se mai imblanzesc. Adaptabilitatea si implicarea lor se imbunatatesc, dar in ritmul propriu...

  

Copilul mic si temperamentul mamei

Ei bine, aici incepe "aventura". Copilul care va creste si se va modela in mainile noastre, este o combinatie intre temperamentul mamei (mai autoritar sau mai permisiv) si temperamentul lui, propriu, cel pe care il are inca de la nastere. Intr-un fel se va intelege o mama autoritara cu un copil molcom, care, prin natura lui, nu o confrunta, dar izbucneste atunci cand pur si simplu nu poate accepta ceva. Si in alt fel va relationa mama autoritara cu micutul dificil: probabil ca cel din urma va deveni mai supus si mai disciplinat... dar nici nu il vedem sa devina un copil senin si fericit.

Mama si copilul sunt interdependenti. Se modeleaza reciproc. Rabdarea si flexibilitatea sunt de asteptat din partea mamei, totusi, nu din partea puiului. O mamica poate sa isi adapteze comportamentul in functie de personalitatea micutului, astfel incat sa il "modeleze" pe acesta. Ea va trata in mod diferit un copil impulsiv si activ, fata de unul timid. Va descuraja comportamentul exploziv al primului, dar il va stimula pe cel de-al doilea sa ia atitudine si sa gandeasca mai putin inainte de a intra in jocul copiilor.

Cu un copil molcom, mamica va avea rabdare si ii va acorda mai mult timp in care sa imbratiseze noile reguli: noua camera, introducerea pastarnacului in alimentatie si ora de masa in grup, la gradinita, de exemplu.

Ce parere aveti voi de toate acestea? Va recunoasteti intr-un tip de mamica, mai mult decat in altul? Daca aveti mai multi copilasi, difera ei ca temperament?