Ce este si cat de pretioasa este educatia non-formala

Invata, invata, invata... orice... oricat...

la sfarsit sa te orientezi catre o profesie/un job care stii ca iti va aduce bani si ca va fi cautata oricand. In cazul meu... contabilitatea. Nu spun ca nu mi-a folosit la nimic scoala sau meseria mea. Nu spun ca nu ar trebui ca si copiii nostri sa invete... Spun doar ca eu, personal, m-am lasat atrasa usor de catre o activitate ce imi era la indemana, ce parea banoasa si de viitor...

Nici o clipa nu mi-a mai trecut prin cap ca poate menirea mea era sa fac altceva, ca poate mi s-ar fi potrivit alta activitate, sau ca m-as fi putut implini prin alta profesie decat cea de contabila.

E clar ca acum nu profesez contabilitate in adevaratul sens al cuvantului si nici nu mi-ar placea sa o fac. Ani de zile am muncit sa construiesc impreuna cu sotul meu afacerea familiei si m-am simtit bine cu asta. Dupa ce au venit copiii, insa, eu, personal am luat o pauza... Sotul meu a ramas la fel de ocupat si implicat, dar eu a trebuit sa ma retrag. Solicitarile de zi cu zi m-au atras intr-o rutina dureroasa. Nu ma mai simteam completa, nu simteam ca imi aduc vreun aport si nu intelegeam de ce atata nemultumire, cand eu aveam, de fapt, tot ce imi trebuie.

Dar nu ma aveam pe mine si nimic al meu.

Incet, incet... pentru ca mi-a placut sa ma ocup cu adevarat de copiii mei, de fizicul lor, dar si de sufletul lor, mi-am redescoperit prin multe carti citite, pasiunea mea pentru psihologie. Incercam sa aplic ce invatam pentru copiii mei, am descoperit, insa, in cele din urma ca pot aplica si pentru mine. Momentul acela a fost pentru mine unul de cumpana. Mi-am dat seama ca eu nu ma desavarsisem personal.

Asa ca, acum, aveam de ales:

- Sa raman pentru totdeauna in urma celorlalti, sa ii sprijin, sa le ridic moralul, sa ii ajut cu ce pot.

Sau sa ma gandesc si la mine intre timp, sa ma dezvolt intr-o latura in care imi place sa muncesc, care imi aduce implinire pe termen lung si ma face fericita in interior, indiferent de ce se intampla in exterior.

Am ales.

Am ales sa ma interesez de sufletul meu, al copiilor mei, cum pot face mai multe ca lucrurile sa decurga mai frumos in familia mea. Si am invatat. Am invatat foarte multe, apoi mi-am dorit sa dau mai departe.
Ce m-a facut sa ma gandesc?
Nu aveam facultate in nici un domeniu ce tine de psihologie. Dar nu m-am mai gandit prea mult. Am actionat.

Astazi, in Romania, avem mai la indemana ca oricand, educatia non-formala.

Ce este ea?
"Orice activitate educationala, intentionata si sistematica, desfasurata de obicei in afara scolii traditionale, cu continut adaptat nevoilor individului si situatiilor speciale, scopul ei fiind maximizarea invatarii si cunoasterii si al minimizarea problemelor cu care se confrunta individul in sistemul formal (stresul notarii in catalog, disciplina impusa, efectuarea temelor)" J.Kleis
Mai pe scurt: cursuri, seminarii, educatie prin mentori.
La ora aceasta, eu, personal, ma bucur nespus ca nu am urmat facultatea de psihologie.
Avand o cale aparte am invatat foarte multe din experienta, sunt mai aproape de mamele pe care le ajut si problemele pe care le infrunta ele, in loc sa fiu angajata psiholog la o scoala sau institutie si sa nu pot, cu adevarat sa ies in lume si sa strig mesajul meu, sa impartasesc povestea personala, sa inspir cat mai multe femei in a se intoarce la ele insele si a produce schimbari.

Asa ca, dragi parinti si copii! Urmati-va pasiunile!

Aveti copiii mai mari, mai mici?
Daca nu sunteti voi insiva multumiti de profesia pe care o aveti sau activitatea pe care o prestati, firma la care munciti...
Va spun din proprie experienta, putin cate putin puteti invata ceva nou, puteti sa va desavarsiti abilitatile intr-un domeniu ce va pasioneaza.

Poate fi o pasiune, un hobby la inceput si, perseverand, poate deveni activitatea principala din care sa aveti si venituri si din care va castigati ceva mai de pret decat orice... libertatea.

Copiii vostri urmeaza scolile teoretice, cu materiile acelea la general, multe... si cu multe teme de facut...
Nu li se vede sclipirea in ochi si va cer mereu ca ei vor sa faca si altceva?
Atunci exista peste tot ateliere, workshop-uri, tabere tematice unde pot face ce le place cu adevarat si de unde, nu se stie niciodata poate porni ceva pentru o viata intreaga.

Acum, mai mult ca oricand, pot afirma ca singurul lucru ce iti tine de cald zi si noapte cand, poate din cauza ca tu, mama, trebuie sa ai grija de copiii mici si ceilalti isi vad de treburile lor in viata asta zgomotoasa, te simti singura si obosita... singura adevarata valoare in viata ta poate fi pasiunea ta!!!

Asa ca nu mai stati: mame, parinti, copiii si, de ce nu, bunici.
Implicati-va acum intr-o activitate ce va pasiona din copilarie...
Poate fi... sa dau un exemplu... farmacia, chimia, programele pe calculator, orice... nu toti suntem artisti, pictori, dansatori, muzicieni...

Studiati in particular, cumparati-va carti, participati la seminarii, inscrieti-va in grupuri cu acelasi interes.
Niciodata nu veti mai fi singuri!
Niciodata nu va veti mai simti neimpliniti!

Va astept pe www.mamainvingatoare.ro cu un cadou: Ghidul "Cum sa pastrezi echilibrul familiei tale si dupa venirea copiilor"
De asemenea sunt sigura ca v-ar fi de folos si articolul:http://mamainvingatoare.ro/articole/tu-mama/de-ce-incetam-sa-mai-invatam

Scriu in dorinta de a ajuta cat mai multi parinti sa treaca cu brio peste primii pasi si peste problemele pe care le intampina in viata de familie si astept, mai ales mamele, dar si tatii in comunitatea noastra.

Cu drag,
Cristina Ivan