Puterea cuvantului „nu"

In general, persoanele care raspund „nu" beneficiaza (intr-un oarecare context) de mai multa putere. Asta pentru ca de regula cel care are „curaj" sa refuze are si motive bine intemeiate, si da dovada astfel de demnitate si stapanire de sine.

Foloseste si tu cat mai rar cuvantul "nu"

Cand sunt mici, copiii fac o gramada de prostioare, asa-i? Parca nici n-ar gandi...baga mana in priza, se baga in balti, se apleaca tare pe balcon, isi lovesc colegul de joaca daca acesta le ia jucaria si multe altele. Aceste lucruri se intampla pentru ca ei, desi vin cu o multime de calitati, nu au si constiinta binelui si a raului, si in consecinta, nu au discernamant. Asta ramane sa ii inveti tu.

Din pacate, parintii sar ca speriati sau revoltati atunci cand bebele este pe cale sa faca iar o „prostie": „NU e voie!" „NU e bine!" „Ti-am spus sa NU..." „NU mai face asa!" Copiii sunt „nevoiti" sa auda de atatea ori acest cuvant incat li se impregneaza si lor in minte. Vor cauta astfel in viitor sa il foloseasca si ei, pentru a a avea si ei aceeasi pozitie autoritara pe care o au parintii cand ii cearta spunandu-le sa „NU..."

Cel mai important lucru este sa incetezi sa spui tu atat de des „nu". Cand il vezi ca este pe cale sa faca ceva ce va avea consecinte negative (gandeste-te bine inainte sa sari si sa il feresti) asupra lui sau asupra altcuiva incearca sa inlocuiesti orice expresie care il contine pe „nu" cu alte fraze. Explica-i mai degraba care sunt consecintele faptelor lui: „este rau sa faci asa", „daca intri cu picioarele in balta, te las murdar toata ziua", „daca te apleci prea tare pe balustrada, cazi" etc.

Da-i de ales

Daca il rogi pe copil sa isi stranga jucariile si el iti zice de ceva timp numai „nu", este timpul sa aplici o alta tactica. Intra in jocul lui. Daca urmeaza de exemplu ora pranzului, poti sa ii spui „daca nu iti strangi jucariile, nu mai papi desert astazi". Daca se plange, nu te inmuia. Stai calma si ferma, repetand aceeasi replica. Va face cum spui tu pana la urma...

Ai grija insa ca acest scenariu sa nu se transforme intr-un soi de santaj: „daca faci asa, iti dau aia". Mai degraba propune-i doar ceva ce stii ca ii place si urmeaza sa se intample in ziua respectiva. Stii ca abia i-ai cumparat un desert care ii place mult, sau o rochita si ca trebuie sa o poarte in ziua respectiva. Fa in asa fel incat sa il faci pe el sa realizeze ca nu e bine sa se poarte irational in viata, spunand „nu" doar pentru ca asa-i vine sau din incapatanare, si ca trebuie sa se supuna unor reguli si mai ales ca, deocamdata, trebuie sa asculte de tine.

Fa din orice "problema" cu copilul tau, o lectie de viata

Tot ce vrea de fapt copilul e sa se cunoasca pe sine si sa devina si el un adevarat om, asa ca mama si ca tata, asa, ca oamenii mari. Tot ce ai tu de facut este sa il ajuti sa se dezvolte, sa se descopere pe sine si sa invete el singur ce e bine si ce e rau, cand si de ce spunem „da" sau „nu".

Tu ce strategii adopti cand cel mic il ia pe NU in brate?