Ce anume provoaca furia copilului meu?
Multa lume crede ca pe copii nimic nu-i deranjeaza pe termen lung. Totusi, furia este un semn care arata contrariul, pentru ca reprezinta un raspuns la durere. De aceea, nu ignora sau minimiza furia copilului tau. Pentru a gestiona corect situatia, aveti in vedere, si tu si sotul tau, urmatoarele lucruri:
1. Cercetati daca exista factori biologici care sa-i provoace furia (alergii, dificultati de invatare, probleme de dezvoltare) si cereti sprijinul unui medic pentru un diagnostic corect;
2. Stresul cauzat de mediul in care traieste copilul poate fi un alt motiv al acceselor lui de furie - cauze frecvente ar putea fi: asteptarile prea mari fata de performantele copilului la scoala sau acasa, mutatul in alt apartament, divortul parintilor, pierderea unei fiinte dragi (prieten apropiat, ruda sau a unui animal de companie);
3. Incercati sa observati cand isi exprima copilul furia. In timpul de joaca? Dupa ce se trezeste? Cand este in apropierea unei anumite persoane? La un moment special al zilei? De cand s-a petrecut un anumit eveniment familial?
Cum sa reactionez in fata furiei copilului meu?
Ramai calma, cu o atitudine pozitiva si tine cont ca inca nu poate sa isi controleze sentimentele. De la 18 luni la 4 ani este normal ca micutul sa inceapa sa-si exercite independenta, asa ca vor aparea momente cand se va infuria. Copilul ii vede pe cei din jur facand lucruri pe care el nu are voie sa le faca, ceea ce, cumulat cu aptitudinile sale verbale limitate, ii provoaca frustrari. De aceea, in loc sa consideri furia copilului drept ceva negativ sau sa o iei personal, priveste-o ca pe un semn al cresterii acestuia, un lucru normal si nu care se intampla din vina ta.
Cum trebuie sa procedez, concret?
Este bine sa creezi un mediu satisfacator pentru nivelurile de curiozitate si de energie ale copilului. Acest lucru poate insemna alergatul afara, vizitarea unei gradini zoologice, mersul la sala, jucarii disponibile inclusiv in timpul calatoriilor, asa numita "geanta a linistii" cu creioane, snacksuri sau jucaria de plus favorita. De asemenea, incercati sa fiti parinti implicati, si sa il insotiti in cautarile lui. Alte lucruri prin care poti face fata maniei copilului:
1. Nu il insulta si nu recurge la violenta fizica.
2. Da-le cuvinte sa-si exprime furia: "Stiu ca esti dezamagita sau trista sau frustrata..."
3. Identifica-te cu durerea lor: "Imi amintesc de mine cand nu am putut merge la o petrecere..."
4. Stabileste limite pozitive: in loc de "Nu arunca papusa!", spune: "Dupa ce asezi papusa pe birou, putem merge la masa."
5. Redirectioneaza eliberarile de energie care insotesc furia, incurajandu-l pe copil sa faca sport, sa picteze etc.
6. Evita lupta pentru putere cu copilul: toata lumea pierde in aceste situatii. Daca scopul tau este sa controlezi, il vei invata sa-i controleze si pe altii.
 |
7. Ofera-i o perioada in care sa se calmeze: cititi impreuna o carte sau faceti o plimbare, apoi discutati calm despre ce s-a intamplat si faceti un plan pentru data viitoare. |
8. Indeparteaza orice sursa de pericol fizic pentru copil
9. Creeaza-i un loc special unde sa se linisteasca si stai cu el pana se calmeaza, daca nu e suparat pe tine
10. Incearca sa intelegi ce anume ii declanseaza furia, daca e ceva legat de mediu, personalitatea sa sau alti copii
RETINE!
Furia este un sentiment uman natural. Daca ii spuneti copilului ca nu are voie sa simta furie, atunci el va deveni un adult cu probleme emotionale, coplesit de vinovatie, care nu stie sa-si accepte sentimentele si sa rezolve situatia. Este absolut normal sa te infurii uneori, insa trebuie sa stii cum sa-ti gestionezi corect mania. Puteti sa il invatati sa se retraga intr-un loc special atunci cand e furios sau sa ii puneti in dormitor un sac de box pentru momentele de suparare. Faceti-va timp sa vorbiti cu el fara a-l invinui si rugati-va pentru el. Mai presus de toate, nu uitati ca un copil este o persoana cu emotii adevarate, asemenea voua.
Daca in ciuda eforturilor voastre copilul ramane furios, solicitati ajutor profesional din partea scolii sau de la un psiholog profesionist.
Urmareste-ne pe Google News
