Copilul tau are voie sa isi exprime sentimentele negative

Aceasta este problema copiilor crescuti in casele de copii. Ei nu sunt invatati sa isi accepte sentimentele negative, sa le exprime eficient si sa le canalizeze catre o activitate acceptabila social. De aceea, inca din adolescenta au probleme in relatiile interpersonale.

Ori, sanatatea emotionala implica si o doza de emotii negative, precum furie, nemultumire, indispozitie, tristete si impotrivire, carora copilul sa le faca fata. Fara a se simti inadecvat si vinovat. Atunci cand circumstantele o justifica, micutul va deveni furios. Asa ca dezvolta-i capacitatea sa isi accepte furia, nu sa si-o "inghita", haituit de un sentiment de vinovatie. Oamenii care isi refuza sentimentele agresive sau pasionale au tendinta sa dezvolte anxietate, depresie, tulburari psihosomatice si alte deficiente emotionale, si asta inca din copilarie.

Abilitatea micutului de a-si exprima in mod adecvat sentimentele se formeaza in primul rand in relatia parinte-copil. Daca atunci cand este micut si verbalizeaza - asa cum se pricepe el - emotiile negative, copilul este criticat de mama, facut sa se simta vinovat, "nerusinat", "vai ce urat", "sa nu te mai aud", "nu ai voie sa spui asa ceva despre fratele tau", atunci el invata o lectie. Ca nu are voie. Nu invata si o metoda alternativa. Nu invata decat ca nu are voie - desi el simte in continuare ceea ce nu are voie sa simta (shhh!). Cu timpul, lectia devine intiparita, iar la maturitate nici nu isi da seama ca isi reprima agresivitatea si indignarea.

Pasiv, incapabil de a se opune, de a pretinde ceva ori de a exprima vreo nemultumire, se va lasa dominat de altii si isi va justifica asta, afirmand "asa sunt eu, nu-mi place sa ma cert", "mereu am lasat de la mine" sau "nu vad rostul sa ma cert pentru asa ceva". Sau daca a fost descurajat in exprimarea pasiunii, adultul care nu va sti sa isi exprime afectiunea va spune despre el ca "sunt un om rational, cu mult autocontrol" sau ca "am sange rece" si "nu ma las purtat de emotii". De prea multe ori, persoana nu este de fapt asa, iar inauntrul ei conflictele si nemultumirea cresc. Daca ii intrebi pe psihologi, iti vor confirma cat timp se petrece cu astfel de oameni, pentru a ii ajuta sa devina constienti de emotiile negative pe care ba da, le au, si trebuie sa le exprime.

Invata-ti copilul sa nu se teama de aceste emotii, pentru ca daca e furios pe fratele lui mai mic, asta nu inseamna ca e un baiat rau si ca nu il vei mai iubi. Daca e furios pe fratele lui mai mic, nu inseamna ca automat o sa il si loveasca, din moment ce ii vine sa ii dea una peste ochi. Nu, el trebuie sa invete ca nu e nevoie sa te sperii de furie, atunci cand "te apuca": nu este atotputernica. Atunci cand te simti furios, emotiile pot fi eliberate si diminuate, asa ca in final te vei simti mai bine. Si nu e nevoie sa lovesti neaparat, asta este vestea buna: poti controla emotiile care te imping sa ii dai cu masinuta in cap fratelui mai mic. Cum? Exprimandu-le. Invata-l asta.

Hai sa luam exemplul urmator de ASA NU:

Tata: Ce s-a intamplat, Alex? De ce plangi?
Alex (5 ani): Mimi m-a impins si m-am lovit tare la picior. Sobolan obraznic, il urasc. Il prind si ii dau una de sper sa tipe de durere.
Tata: Poftim?! E oribil ce spui, mai ales despre fratele tau! Sa-ti fie rusine!
Alex: Dar m-a lovit!
Tata: Probabil n-a vrut!
Alex: Ba da, a vrut!
Tata: Sa nu te mai aud cu asa ceva. Nimeni n-o sa te suporte daca o asa ai o asemenea atitudine. Nimeni n-o sa vrea sa fie prieten cu tine, sa stii.
Alex: Nu-mi pasa.
Tata: Pai sa-ti pese. Numai nerusinatii vorbesc asa ca tine, asa ca sa incetezi.
Alex: N-am facut nimic rau.
Tata: Ai facut foarte rau: ai spus despre fratele tau ca este sobolan obraznic si ca il urasti. Cum sa iti urasti fratele? Si mai ai de gand si sa il lovesti!
Alex: El m-a lovit pe mine!
Tata: Gata, sa nu te mai aud vreodata cu asa ceva. Iesi afara din camera, nici nu vreau sa te mai vad cand vorbesti asa.

Ce s-a intamplat acum? Alex a ramas cu si mai multa furie, cu frustrare si cu sentimente de vinovatie. Nici nu i s-a explicat de ce nu e bine sa vorbeasca asa, nici nu intelege cum de el simte asa, chiar daca nu are voie. Nu i se dau alternative, nu este acceptat, este respins si amenintat cu izolarea si cu lipsa dragostei, daca mai continua sa exprime asemenea sentimente... Daca parintii continua in acest stil, la maturitate Alex va deveni fie un barbat pasiv si exploatat, fie coplesit de vina ori de cate ori cere drepturile sau isi afirma nemultumirea. In oricare din cazuri, este un posibil candidat pentru ulcer, atacuri de anxietate sau episoade depresive...

Cum s-ar derula varianta ASA DA?

Tata: Ce s-a intamplat, Alex? De ce plangi?
Alex (5 ani): Mimi m-a impins si m-am lovit tare la picior. Sobolan obraznic, il urasc. Il prind si ii dau una de sper sa tipe de durere.
Tata: Esti furios.
Alex: Da!
Tata: Probabil si eu as fi in locul tau.
Alex: E un sobolan prost. E cel mai rau copil pe care il cunosc. Il urasc.
Tata: Te simti mai bine acum, esti mai putin furios?
Alex: Nu, tot ma doare piciorul.
Tata: Nu mai plangi.
Alex: Nu mai plang fiindca sunt foarte furios pe el.
Tata: Nu mai plangi pentru ca ai exprimat ce simti rau despre Mimi. Cand esti suparat, ajuta sa dai putin aburul afara, precum un ceainic. Totusi, nu cred ca ar trebui sa dai in el. Eu sunt cel care sa il pedepseasca atunci cand nu se poarta cum trebuie. Spune-i sa vina la mine si discut eu cu el.

Ei, acum e altceva. Alex vede ca furia lui e de inteles si ca are voie sa o manifeste, dar nu agresiv, fata de fratele lui. In loc de asta, i se da o alternativa acceptabila: tata o sa se ocupe de asta... Alex e in continuare pretuit si iubit, chiar daca ii vine sa-si pocneasca "sobolanul" de frate mai mic. Tata il invata ca atunci cand simte asa, isi poate exprima furia, astfel incat furia sa se mai micsoreze... Pe masura ce va creste, va putea sa invete si cum sa se exprime mai putin agresiv ori jignitor. Deocamdata, e un pas rezonabil pentru un copil de 5 ani.