Cuvinte, gesturi, comportamente pe care sa le eviti in relatia cu copilul tau

Parintii rad pe seama intrebarilor copilului

Aceasta se intampla atunci cand parintii sunt destul de imaturi emotional si nu si-au construit o relatie sanatoasa. Copilul simte nevoia sa puna multe intrebari, pentru a-si forma conceptii despre viata si lumea in care traieste. multe dintre ele sunt chiar naive sau foarte pueril formulate si prima ta reactie s-ar putea sa fie aceea de a pufni in ras. Daca tu sau sotul sau chiar impreuna nu va puteti abtine si radeti sau chicotiti pe seama lui, chiar daca aveti intentii bune (pur si simplu ti se pare amuzant), copilul nu va percepe acest comportament la fel.

Cele mai dragi fiinte si cele de care el este pur si simplu dependent se aliaza impotriva lui fara ca el sa inteleaga de ce. Asa intelege copilul. Este foarte posibil ca el sa aleaga sa creada ca a spus ceva rau/gresit (si nicidecum ca parintii lui au gresit, sunt imaturi sau rautaciosi) si data viitoare sa isi reprime nevoia lui de a afla anumite lucruri. Acest comportament este tot o forma de respingere si raneste foarte mult.

  

Parintii ironizeaza incercarile stangace ale copilului

Uneori copilul incearca sa faca de la sine o anumita treaba. De exemplu sa prepare, « ca mami » o anumita mancare, fie sa spele un vas fie sa dea cu matura. O face din dragoste pentru mama si pentru tata, ca « sa ii ajute » si el cu ceva. Aceasta este intentia lui si aceasta initiava oricat de stangace ar fi, trebuie sa fie incurajata, si nicidecum ironizata sau luata in ras, chiar si in gluma. O propozitie ca "ia uite la el, cica gateste!" il poate rani.

  

Parintele pune o intrebare copilului si nu mai asteapta raspunsul

Din pacate, majoritatea oamenilor din ziua de azi nu mai actioneaza, cu atat mai mult nu mai gandesc inainte sa actioneze ci mai mult reactioneaza. Acest lucru se intampla pentru ca traim mai mult inconstient decat constient. Vorbim fara sa constientizam ce zicem, facem multe fara sa intelegem foarte clar care este scopul si ce nevoi vrem sa ne implinim prin acele actiuni.

Astfel ca atunci cand parintele vorbeste, intreaba ceva « din reflex » sau doar ca sa isi faca datoria, ca de exemplu « cum a fost azi la scoala? » sau « ce faci ? » sau « cum te simti ? » si se apuca de alta treaba il raneste profund pe copil. El nu poate sa inteleaga ca parintele nu face asta din rautate, ci inconstient, si poate alege sa interiorizeze mesaje ca  "mamei nu ii pasa de mine"  sau "pe mama nu o intereseaza ce se intampla cu mine" sau "nu sunt important pentru mama/tata".

Parintele isi pierde cumpatul si ii arunca un invectiv sau il plesneste

Parintele se poate lasa de multe ori prada emotiilor de moment si mai ales furiei si atunci actiunea va fi, fie o injuratura sau anumite cuvinte de respingere (« Du-te de aici » sau « Lasa-ma in pace ») sau chiar o palma. Daca tot s-a intamplat, este bine sa iti dai seama imediat de comportamentul tau si sa iti ceri iertare, explicandu-i de ce l-ai lovit.

                                                Acces de furie nemotivat="Mami nu ma iubeste"

Parintele se raporteaza la copil ca la un om matur

Se intampla cel mai adesea parintilor imaturi emotionali care nu s-au intalnit cu copilul interior si pe care l-a neglijat sa ii vorbeasca copilului ca unui om matur, avand pretentia ca acesta chiar sa inteleaga ceea ce ii spune. Cat de paranoic suna? Din pacate, sunt multi parinti care se comporta in acest fel. Copilul tratat astfel, de dragul parintilor bolnavi, isi va dori si va cauta sa se maturizeze cat mai repede pentru a-l putea intelege/ajuta pe parinte.

Este adevarat ca nu este singura reactie pe care o poate avea copilul la un astfel de comportament. Copilul poate alege sa ignore aceasta nevoie a parintelui si isi poate vedea linistit de copilaria lui.

Copilul ii povesteste ceva si parintele se gandeste la altceva

Unele dintre nevoile fundamentale ale omului sunt acelea de a exprima si de a fi ascultat. Copilul are mare nevoie sa si le implineasca si pentru asta are nevoie de tine. Este bine ca atunci cand vine langa tine si vrea sa iti povesteasca ceva, sa il asculti, oricat de ocupata ai fi. Nu va dura o vesnicie povestioara lui si il ajuti foarte mult. Daca vine el din propria lui initiativa inseamna ca are nevoie de afectiune pentru ca i s-a intamplat ceva rau sau de neinteles pentru el, fie a avut un mic esec.

Chiar daca ii acorzi doar cateva minute, asigura-te ca te oferi cu totul, ca ii dai toata fiinta ta, toata intelegerea ta in acest scurt timp. Numai asa il poti ajuta sa ii implinesti nevoile.

Parintele ii induce copilului ce sa simta

Atunci cand copilul tau iti spune « mi-e frig » si tu ii rasounzi : « ei, dar nu-i frig in camera », sau « mami, mi-e frica » si tu ii raspunzi : «n-are de ce sa iti fie frica » sau « esti baiat mare, cum sa iti fie frica ? » nu faci decat sa il indepartezi de tine. El intelege ca trebuie sa se descurce singur, sau ca este el « gresit » daca simte frica, frig sau altceva.

Este greu sa gasesti intotdeauna raspunsurile cele mai bune pentru copilul tau, dar aici nu este vorba de asta, de a fi creativ in a gasi raspunsuri. Tot ce trebuie sa faci este sa cauti sa il intelegi, sa ii intelegi teama, supararea, SA TE PUI IN LOCUL LUI si sa gasesti tu sau impreuna o solutie. Data viitoare cand copilul tau iti spune asa, incearca sa ii raspunzi: « inteleg ca iti este teama/frica/ca simti neliniste. Uite daca vrei, hai sa stai un pic in patul meu».

Nu este usor sa iti cresti in mod exemplar copilul si sa eviti toate aceste cuvinte, gesturi si comportamente care il pot rani pe copilul tau. Dar eforturile depuse in acest scop sunt de mare pret atat pentru el (sau ei) cat si pentru tine. Tu insati poti deveni un om mai bun avand grija de copilul tau asa cum se cuvine. Tie ce comportamente ti-e cel mai greu sa eviti in relatia cu copilul tau?